2,828 matches
-
a oprit la semafor, era o intersecție mare, iar mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu o găletușă-n mână și un burete a mers la geamul automobilului: -Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul? -Lasă, nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei. -Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați, să vă spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau. Intrigat de comportamentul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
geamul automobilului: -Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul? -Lasă, nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei. -Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați, să vă spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau. Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei. -Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați, să vă spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau. Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul -Mulțumesc, drum bun și o zi frumoasă să aveți domnule! -Urcă-te, te
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
a oprit la semafor, era o intersecție mare, iar mașinile aveau mult de așteptat. Un puști de vreo 12 ani cu o găletușă-n mână și un burete a mers la geamul automobilului:-Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul?-Lasă , nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei.-Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați, să vă spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau.Intrigat de comportamentul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
geamul automobilului:-Domnule, îmi dați voie, să vă spăl parbrizul?-Lasă , nu-l spăla, ia banii ăștia! șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei.-Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați, să vă spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau.Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
șoferul i-a întins copilului o bancnotă de 5 lei.-Nu-mi trebuie banii dumneavoastră, nu sunt cerșetor, dacă mă lăsați, să vă spăl parbrizul, primesc banii, altfel nu-i iau.Intrigat de comportamentul copilului, șoferul l-a lăsat să spele parbrizul, apoi i-a dat bancnota de 5 lei, băiatul a luat-o și i-a dat rest un leu. Șoferul din ce în ce mai uimit, l-a rugat să păstreze restul-Mulțumesc, drum bun și o zi frumoasă să aveți domnule!-Urcă-te, te rog
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
blocuri, și-au amintit că pe această localitate latinii o numeau Pons Abbatin. Aici fiind descoperit cimitirul celtic din secolele III-II î.c. și două tezaure în 1889, și cel de-al doilea în 1968. Cu razele soarelui ce mângâiau parbrizul, trecând prin Gherla pe care latinii au botezat-o Novum Castrum, numit și orașul baroc, sau armenesc, ne-am adus aminte că aici locuiește scriitorul Iulian Dămăcuș. Nu după mult timp ajungând în Dej, aflat la confluența dintre Someșul Mare
Sub egida Ligii scriitorilor Scriitori clujeni pe meleaguri bistriţene [Corola-blog/BlogPost/93307_a_94599]
-
apa picurând prin toate părțile. Dar ce se întâmplă după aceea îi lăsă perplecși pe cei de față, căci, în loc să bea, tinerii se apucară să se spele pe față și pe mâini, iar apoi începură să-și spele cu grijă parbrizul mașinii. Nu vă e sete? întrebă în sfârșit Aisha, fără să-și poată ascunde nedumerirea. Oh, nu! Deloc, răspunse șoferul, surâzând. Ne-a rămas încă destulă apă în frigider... Apoi își dădu seama de expresia celor din jur și întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Într-un pașaport clandestin orașul turbează sub turboreactoare o iau razna pe cîmpuri mă lățesc foi de dovleci acoperă pustiul unei colivii din altă eră personal nu doresc decît un scurt dialog cu un anume domn Poldi - aici am șters parbrizul am maculat camera obscură - nu nu mai bine rămîn Între picioarele unei turme de capre deșartă pe mine atotvăzătorule această ploaie de zarzavaturi compromite-mă definitiv că-s atît de nerușinată o americă de exhibiționiști pe-o limbă de nisip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
întoarcem acasă ca să le luăm. Am ajuns jos în oraș sub un cer de un albastru luminos. Frunzele care ne urmăriseră pe deal s-au întâlnit cu altele de pe străzi și au plutit împreună prin șanțuri, prin curți și pe parbrizele mașinilor în mișcare, unde stăteau ca și când ar fi fost puse acolo cu lipici până când se opreau mașinile. Autobuzul avea stație în fața frizeriei, așa că am coborât până unde trebuia pe Strada Principală și am așteptat la marginea trotuarului. Valiza lui tanti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Luminița portocalie cu „liber“ era stinsă, dar nu avea nici un pasager în spate. A parcat exact în fața castelului în roz și negru. Șoferul aștepta cu motorul aprins. Am răsucit cheia în contact fără să aprind farurile. Ploaia cădea sacadat pe parbriz. Ușile din sticlă neagră s-au deschis și Laura Archer a ieșit înfășurată într-o haină din piele de cămilă, lungă până la glezne. S-a urcat repede și taxiul a luat-o din loc. L-am urmărit la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și ploua, drumul se transforma într-un adevărat coșmar. Asfaltul ud parcă devenea mai negru decât de obicei în timp ce marcajul aproape că nu se mai vedea. Lumina farurilor vehiculelor ce veneau din sens opus se reflecta în carosabil, orbindu-l. Parbrizul devenea opac și era nevoit să reducă viteza până aproape de oprire deoarece nu mai vedea nimic în față. Acum ploua de-a dreptul torențial iar ștergătoarele abia mai făceau față șuvoaielor de apă ce cădeau de sus. Alaltăieri seară, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
că îi știa acolo, îi dădea un sentiment de liniște. Un val cald de dragoste pentru cei doi îl cuprinse. Probabil că soția sa adormise și ea pentru că nu reacționă la atingerea lui. Ploaia continua să cadă în rafale inundând parbrizul. Oftă încetișor și se concentră mai departe asupra drumului. O săptămână după botez, socrii își luaseră rămas bun și plecaseră acasă la ei. Simion Pop trebuia să se întoarcă la serviciu, la conducerea secției de poliție din Baia de Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nereușind să amortizeze hurducăturile. Las-o mai încet, măi băiete! șopti printre dinți Pop, după ce mașina derapă ușor la ieșirea dintr-o curbă strânsă. Vasilică dădu din cap și acționă maneta de pornire a ștergătoarelor ca să înlăture mizeria ce acoperise parbrizul. Viteza scăzu numai cât să redreseze mașina, după care apăsă din nou accelerația. Măi oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
înțe leagă ce se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi el. Se așteptase să găsească o mulțime de flecuștețe pe care șoferii le atârnau de obicei sub parbriz dar, nu, cabina era curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
fac așa ceva. Nici nu am încercat măcar, răspunse grăbit șeful de coloană. În timp ce vorbea, Toma coborî parasolarul verificând dacă nu cumva al doilea rând de chei se afla acolo. Nu era, așa încât, cu mâna înmănușată, pipăi policioara îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
după numai câteva minute. Să mergem! îi șoptise ea, îndreptându-se spre ieșire. Drumul spre casa paznicului se desfășurase în liniște. Nici unul dintre ei nu scosese o vorbă. Cristian conducea concentrat iar Ileana, cu fața crispată, privea tăcută înainte, prin parbriz. Lăsaseră mașina la poalele dealului după care își continuaseră drumul pe jos. Odată ajunși acolo, Toma împinsese poarta și pătrunseseră în curte. Balamalele vechi scârțâiseră strident, ca și cum protestau în fața străinilor ce încercau să intre în lipsa stăpânului. Sub soarele intens de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Păstrați o distanță sigură între camioane, mai apucă el să rostească, înainte ca celălalt să închidă. Ce s-a întâmplat, domnule? îndrăzni să întrebe șoferul. Acesta nu se sinchisi să-i răspundă, rămăsese cu telefonul în mână privind înainte prin parbrizul prăfuit. În fața lor, în vale, se vedea drumul sinuos pe care veniseră. Separate cam de o sută de metri unul față de celălalt, cele trei camioane întorseseră și porniseră înapoi. Mergeau repede, în spatele lor se ridica câte un nor de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care se afla, aerul care ieșea prin fantele de aerisire tot fierbinte era. Transpirația îi curgea de sub casca metalică, intrându-i în ochi, scurgându-i-se apoi pe bărbie și pe gât, udându-i uniforma. Nu se răcorea decât coborând parbrizul mașinii de teren și mergând așa, fără protecția oferită de acesta. Din cauza aceasta, nu voia nici un camarad să meargă alături de el, se plângeau toți că le intră praful în ochi și în gură. El râdea, recomandându-le să poarte ochelari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era viața sa. Se întoarse pe călcâie, pornind repede spre camion. Pornește motorul, dar nu pleca de pe loc! ordonă el șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în așteptare, câteva minute. Nimic nu ieșea de acolo. Întunericul rămânea la fel de nepătruns. Din cabină, nici măcar ura nu o mai simțea. Plecăm! spuse el după o vreme. Întoarce și dă-i drumul la vale! Mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nimic. Nu erau cine știe ce informații, dar nu avea încotro, deocamdată trebuia să se mulțumească doar cu atât. Ceva însă îl rodea în adâncul minții, un detaliu peste care trecuse prea ușor. Tresări dintr-o dată speriat de moarte. Privi îngrijorat prin parbriz în jur. Umbrele se lungiseră foarte mult, se însera. Lumina soarelui scăzuse și aceasta era singura barieră ce împiedica arătarea să se năpustească afară. Astrul zilei coborâse dincolo de orizont. Doar o geană de lumină roșiatică mai cădea asupra intrării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
îngust, pe care nu încăpea mai mult de o mașină, șerpuia pe coasta muntelui. Pohoață conducea cât de repede putea, având grijă să țină mașina pe drum. Simion se ținea cu o mână de mânerul de deasupra portierei, privind prin parbriz. Era adâncit în gânduri. Nu știa de ce îl luase Godunov pe ginerele său și se temea de ce era mai rău. Domnule comisar! îl făcu atent Vasilică. Vine o mașină din față. Îi văzui farurile printre copaci mai adineauri, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
familiei ca o demonstrație clară a faptului că nu se pierduseră toate virtuțile rasei umane. Nu e același lucru să transporți o persoană într-o mașină, în liniște, cu meteorologia în repaus sau să fii nevoit să pui ștergătoarele de parbriz să lucreze ca nebunele ca să îndepărteze perdelele de apă care cădeau din cer. O problemă gravă, care avea să fie minuțios dezbătută de comisie, a fost aceea pe care a pus-o în fața ei întrebarea cum aveau să reacționeze la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
celor ce se retrag, dacă nu chiar, mai grosolan, s-o împiedice total. Ne găuresc cauciucurile mașinilor, spunea unul, Înalță baricade pe paliere, spunea altul, Blochează lifturile, sărea un al treilea, Pun silicon în încuietorile automobilelor, întărea primul, Ne sparg parbrizele, opina al doilea, Ne agresează când punem piciorul afară din casă, avertiza următorul, Îl rețin pe bunic ca ostatic, suspină un altul în așa fel încât te făcea să crezi că inconștient dorea acest lucru. Discuția continuă, tot mai aprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcu pe comisar să ducă mâna la pistol și să gândească, Pentru orice eventualitate, profit de timpul de urcare cu liftul ca să-l armez. Taxiul se opri, Am ajuns, spuse șoferul, și exact în acel moment comisarul văzu, lipită de parbriz, o fotocopie a articolului. În ciuda fricii, neliniștile și temerile sale meritaseră. Atriul clădirii era pustiu, portarul absent, decorul era perfect pentru crima perfectă, lovitura de pumnal direct în inimă, bufnitura surdă a corpului căzând pe lespezi, ușa care se închide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]