46,490 matches
-
bucurăm acuma de iarna care vine, Cu fulgii ce-i coboară, în albul așternut. Copacii goi de frunze, sunt azi în așteptare, Ca iarna să-i îmbrace cu stelele de nea. Din hornuri fumul negru se mistuie în zare Și parcă ne vestește, că iarna nu e grea. În sufletu-mi e soare, și-o dragoste curată, Iar inima-mi tresaltă la glasul tău iubit. Sub cetina cea verde mă las abandonată Privindu-ți chipul tandru, ce mult mi l-am
LÂNGĂ TINE de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 by http://confluente.ro/gabriela_zidaru_1493905058.html [Corola-blog/BlogPost/377641_a_378970]
-
francez, dacă nu ar fi proliferat și mărșăluit până azi armate întregi de politicieni corupți, de sociologi darviniști, de filizofi șarlatani, de așa-ziși “maeștri gânditori”, de magisteri în arte și de mai știu ce arhonți și demoni sublunari, ieșiți parcă toți dintr-un Hades subteran ori căzuți din Cerul Hiperboreei într-un Cosmos demonizat, care, după ce au preluat acest așa-zis adevăr absolut “cuget, deci exist”, s-au instalat fiecare pe Tronul lui în locul unui Dumnezeu necunoscut. Toți, dar absolut
UN TITAN AL ŞTIINŢEI UNIVERSALE SAU UN DEMIURG COŢCAR AL CONŞTIINŢEI INDIVIDUALE by http://confluente.ro/constantin_milea_sandu_1409143400.html [Corola-blog/BlogPost/357327_a_358656]
-
meu în acea dimineață a iluziilor nu mă lovi vântule cu spicul de ploaie al acestei toamne lasă-mi fântânile cu izvoarele limpezi să calc pe cumpenele lor s-aud cum scârțăie-n noapte cad frunze draga mea ne ducem parcă până la marginea lumii se uită arborii îngroziți la noi și ne întreabă încotro am luat-o o mie de ani au trecut și trupurile noastre stau pitite prin steiuri se fac râuri și curg spre marea timpului s-au dus
ELEGIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Elegie_ion_ionescu_bucovu_1350677510.html [Corola-blog/BlogPost/346435_a_347764]
-
o capita sau în lan De grâu, cu boabe aurii Cu cartea lui la căpătai Privind înaltul cerului Albastru de seninul lui. Mi-e tare dor acum de Putna, Cu pietrele aspre de rău, Călcate sub pașii apăsați, Pe care parcă-i aud azi. Mi-e dor de Teiul din Copou, De gazdă lui, casa Pogor, De Creangă bun amicul lui, De bojdeuca Țicăului, De unde ar fi văzut El Gândindu-se cu alean Aceea minune "Sară de Deal". L-am căutat
DOR DE POET de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dor_de_poet_rodica_elena_lupu_1326556991.html [Corola-blog/BlogPost/361300_a_362629]
-
aprilie 2015 Toate Articolele Autorului SUFLET DE APRIL Primăvara iar coboară În lumină și în floare, În chip fraged de copil Răsărit în plin april. Este fraged și voios Puiul mamii drăgăstos, Gângurește și zâmbește Și de toate se uimește. Parc-ar vrea să ne cunoască, Să vorbească și să crească Și să-nvețe de la soare, De la flori și din ponoare. Gândurile să-nmulțească, Anii vieții să sporească, Taina vieții să cunoască, Întru Mulți Ani să trăiască! Elena TRIFAN Referință Bibliografică
SUFLET DE APRIL de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1428954256.html [Corola-blog/BlogPost/348731_a_350060]
-
Versuri > Iubire > PRINTRE GÂNDURI ALCALINE Autor: Valer Popean Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre gânduri alcaline Cum să fiu un verde viu Printre șoapte și suspine? Noaptea zace în pustiu Printre gânduri alcaline, Parcă spune să adormi Pe sub stele,pe sub lună, Crengile răsar din pomi Să imi spună:noapte bună! Șoaptă lină vrea să fiu Peste crengile crescute, Să adorm prin verde viu Printre veacurile multe, La final,ce mai rămâne Peste marea-ntunecată
PRINTRE GÂNDURI ALCALINE de VALER POPEAN în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/valer_popean_1484718374.html [Corola-blog/BlogPost/374328_a_375657]
-
știi să treci peste tine. Poate orgoliosul nu știe, / că e... un fel de prostie, / dacă nu știi să strigi!” (Aura Urziceanu: Mai rămâi, nu pleca.) ...August: luna cea mai binecuvântată a verilor românești, în care soarele țării ne încălzește, parcă, și mai mult inimile, văzându-ne cum venim acasă în concediu. Și cum să nu te bucuri când intri iar în viața ce palpită prin crângurile copilăriei tale? Cum să nu te bucuri când, sătul de aerul poluat și de
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
-i putuse strica buna dispoziție și m-am uitat la mesele din jur. Eu observam de mult privirile turiștilor ațintite asupra mea. Cosițele mele blonde, prinse în spic deasupra capului, asortate cu un costumaș superb „deux piece” maroniu închis, dansau, parcă, atunci când râsul îmi mai scăpa de sub control la glumele lui și atrăgeau, desigur, atenția celor din jur. Acum însă, ochii lor, la fel de surprinși ca și ai mei, priveau direct spre el. Ochii aceia, tot timpul blânzi, mă scrutau acum „părintește
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
benemeritat, simt eu, din ce mi-ai spus −, te vei liniști și tu. Am reflectat și mi-am analizat, într-o străfulgerare palpitanta mea viață, animată de aceste două mari iubiri și de cei trei copiii ce-i am. Părăseam, parcă, pentru totdeauna o lume a prejudecăților, pentru una reală, după care au tânjit de mică, dar pe care acum abia începeam să o trăiesc cu adevărat. Greșeala pe care o făcuse Gelu - căci am aflat că a fost și o
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 by http://confluente.ro/_este_greu_sa_traiesti_d_alexandru_si_maricuta_manciuc_toma_1362319869.html [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
capacitățile tale, în folosul lor. Recunosc, omul începuse să mă pună pe gânduri și tentația de a-i da în cap cu scrierile lui James Joyce era deja presantă. Numai că era un fel de fascinație care mă reținea. Voiam parcă să aud mai mult. Un fel de masochism, bănuiesc. - Și toate astea pentru ce? Pentru o iluzie? - Să știi mata că în viață multe sunt iluzii dar singura pentru care merită să trăiești este contul din bancă. Și crede-mă
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
bagi le idei?! - Gândește, gândește, unele lucruri nu le poți afla de pe internet, iar a-ți pune întrebări la care să încerci a găsi singur răspunsul este primul pas. Unul extrem de greu... Moșul s-a ridicat mi-a mai zâmbit, parcă puțin trist și a plecat din vagon... Mi-am dat cu cartea în cap. Era clar un atac bine conceput de concurență pentru a mă scoate din joc. Devenisem competitiv, deci periculos! Ha, haaa! Așa deci?! Bravo mie! Voi cere
ILUZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1429286836.html [Corola-blog/BlogPost/372416_a_373745]
-
iubirii Trăind în credință, mereu alături Sub arc de curcubeu Pe drum de lumină Din dragoste croit Și alungând pe veci singurătatea... Săndica încerca să se gândesca la semnificația acestor versuri, la trăirile interioare ale poetei în momentul compunerii poeziei. Parcă era descrisă întâlnirea lor. Gândurile începeau să se încețoșeze, să nu le mai poată controla. Adormi scăpând cartea din mână pe lângă marginea patului, iar veioza rămase aprinsă până la ziuă. Era prima noapte când a reușit să se odihnească. Acesta putea
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
mult pentru nevoile personale. De grija lui Ghiță a scăpat, făcându-l cadou singurei sale rude rămase în localitate. Era și el om în vîrstă și poate îi era de folosință. I l-a dat cu cotigă cu tot. Acum parcă era mai mult loc în curte și mai multă liniște. Nu mai răgea de plictiseală toată ziua. Cățelul își căuta și el umbra pe unde putea. Era plictisit și uneori spre seară, când vedea că nu-i mai sosește stăpânul
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
de el, era un câine în curtea gospodarului. Așa a făcut și înainte ca bătrâna să facă comoția. Toată noaptea a urlat, de parcă urla la stele. Noaptea era întunecoasă, nu se vedea nici o stea pe cer și totuși Lăbuș urla parcă a pagubă. Oare să fi prevestit plecarea stăpânei sale din lumea drepților cum spunea singură? Gândurile lui Săndica se învălmășeau și se întreba mereu dacă să plece sau nu din localitate. Trebuia să vândă totul. Cui să-i vândă și
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
chemau progeniturile ce abia se țineau pe picioare. Trebuiau alăptați de către îngrijitori până prindeau puțină putere să stea pe propriile picioare. Erau o frumusețe de vițeluși. Săndica, mai toată ziua stătea printre ei ca nu cumva să pățească vreunul ceva. Parcă erau proprii săi copii. Sosită acasă, Mircea o aștepta în fața casei mici. - Bună, iubito. Cum a fost astăzi? Câți „copilași” ai acum? - Cincisprezece. Am o văcuță care a făcut doi. O pereche deosebit de frumoasă. Chiar eu i-am alăptat să
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
sau în incubator și peste trei săptămâni vezi cum se mișcă ceva prin curtea ta. Este viața. Pui un sâmbure de fructă sau o sămânță de legumă și răsare o salată, sau un pomișor. Peste ani devine un copac viguros, parcă acolo a existat din totdeauna. Eu fiind născută în acest mediu, m-am obișnuit să simt lângă mine cum din orice izvorăște viață. Și frunza copacului care foșnește în bătaia vântului, tot viață este. Te atenționează că trăiește, că este
CUMPANA VIETII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cumpana_vietii.html [Corola-blog/BlogPost/352647_a_353976]
-
este viață, iar moartea ne îngheață v Oare! M-am trezit târziu la viață dintr-un somn mult prea adânc. După nașterea oficială, am trecut de mult prin școală și cartea de muncă mi-e plină de ani și totuși parcă mai sunt copil. Acum învăț încă din abecedare, căci sunt încă la antici, pe care îi găsesc: Aristotel, Platon, Seneca. Doamne! De unde știau ei ce e în lume? Ne întrebăm, dar tot de la ei învățăm. v Lume multă, gălăgie. S-
FILE DE JURNAL de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 by http://confluente.ro/File_de_jurnal.html [Corola-blog/BlogPost/360881_a_362210]
-
Acasa > Stihuri > Momente > NU-I AȘA, DOAMNE? Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 770 din 08 februarie 2013 Toate Articolele Autorului femeia are coastă de drac, nu-i așa, Doamne? futu-i coasta ei! dar parcă ăla nu era Lucifer, cel mai frumos și iubit înger al tău? și de ce l-ai izgonit, Presfinte? înțeleg, înțeleg, poate de aceea nici eu nu voi mai proslăvi femeia, că deja i s-a suit la cer; uită cratița
NU-I AŞA, DOAMNE? de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 770 din 08 februarie 2013 by http://confluente.ro/Nu_i_asa_doamne_george_safir_1360313648.html [Corola-blog/BlogPost/354577_a_355906]
-
ochii închiși, aproape înecându-se. - Alina, draga mea, nu se bea în felul acesta! Ce-i cu tine? - Nu am băut niciodată, dar vreau să mă amețesc un pic. Suntem împreună și sunt fericită! După încă două fraze, Alinei deja parcă i se învârtea tavanul deasupra capului. Eugen a rugat-o să nu mai bea, dar să mănânce ceva. Drept răspuns, ea s-a ridicat de pe scaun, s-a așezat pe genunchii lui, l-a înlănțuit cu brațele și l-a
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
și lungi, pe care le-a dorit de multe ori să le atingă în intimitate. Ar fi dorit s-o strângă puternic în brațe, dar s-a temut să n-o trezească. A privit-o lung, cu mult dor și, parcă atras ca de magnet, i-a mângâiat timid pulpele plinuțe, bine formate, cu dorință crescândă. Se înfiora la fiecare atingere și se abținea cu greu să nu o sărute cu patimă și să se topească în trupul ei atât de
DARUL DE CRĂCIUN (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Darul_de_craciun_4_.html [Corola-blog/BlogPost/341415_a_342744]
-
-i amendez pe neștiutorii contemporni ai limbii române citându-i, de când cu fricile de tot felul... De astă dată, Nicole mi se-adresă brutal de sincer: -Știi, l-au găsit pe Arthur! -Cuuum? mă săltai cu întrebarea de pe loc, vrând parcă să mă las purtată de nacela Speranza pe combustie de surpriză. Cine să mai fi sperat că trăia?! gunguream uimită ca un copil căruia nu-i vine a crede că Ileana Cosânzeana e colea după colț, gata s-apară... -Da
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
un păr boieresc. -Pusei, cum nu?! Să v-aline setea! Și-naintă spre mine să pun merindea în portbagaj. Pe urmă, deschise larg porțile ne ură Bun drum! și zâmbi larg făcând trei cruci mari. -Dar, Nicole, rămâne de vatră?! Parc-așa se spune, nu? Ai încredere? o chestionă Lixandra. -E prietena mamei, sării eu cu precizarea. Se știu de multă vreme. Erau tinere când s-au văzut întâi, adăugai cu gândul la Râvnita și romanul proiectat care să se cheme
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
-mi sustrăsesem pofticioasă două pere ce-abia-ncăpuseră în căușurile spațioase ale mâinilor mele, mirându-mă de inepția celui care-i sugerase codul de la intrare: numai zerouri! Numai zerouri! ... Mă-ntorsei la Arthur în drum spre studioul meu. Dispăruse din viața noastră. Parcă se mutase, fără nici o lămurire, fără vreo urmă de... În fine, nici nu divorțase. Emigrase, explicase mama curioșilor interesați, emigrase cu ocazia unei excursii în Etranjeria. Unii chiar se-ntrebaseră unde vine țara, dar Nicole îi lăsase nedumiriți. Să moară
GERALDINE. DESLUŞIRI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1469943262.html [Corola-blog/BlogPost/379191_a_380520]
-
scoate câteva cuvinte gâtuite: - Nu, nu mi-ai spus! - Păi, vezi? Continuă să vorbească vesel, în timp ce descria scenele din film care îi plăcuseră cel mai mult. „Fiecare om își alege drumul în viață, iar tu ai ales un drum greșit”, parcă așa îi spusese asistenta. Sperase că își găsise un alt drum, unul corect, chiar sperase că avea să-i scuipe asta în față femeii pe care o ura din tot sufletul. „Cel puțin nu îi nenoroci și pe copiii ăștia
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
o trestie, ceea ce o făcea prea firavă, cu fruntea puțin cam îngustă dar sub care străluceau, ca două rubine, ochii migdalați și inteligenți, tenul subțire și puțin rozaliu. Vocea, dobândită probabil în împrejurările create de peregrinările sale, era caldă și parcă te îndemna să te apropii de ea. De ce? Nu se putea explica. Surprinzător, vorbea o limbă română foarte curată, ca și stăpânul său. Intrând sub așternut, Manu a încercat să se mai gândească la noua situație în care se afla
ISPITA. Fragment din romanul „Parfumul de lavandă” de Ion R. Popa by http://revistaderecenzii.ro/ispita-fragment-din-romanul-in-curs-de-aparitie-parfumul-de-lavanda-de-ion-r-popa/ [Corola-blog/BlogPost/339347_a_340676]