830 matches
-
singur, singur, pentru că negocierea cu Moise a mers atît de prost Încît nu mai vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a sărit pur și simplu, în seara unui festival pop, pe motocicleta unui prieten, și acesta sub douăzeci de ani, cu intenția (împlinită de altfel) de a fugi de acasă. A fugit numai cu poșeta, fără să aibă măcar un pardesiu pe ea. Tânărul ei „răpitor“ a dus-o pe motocicletă până la Ennistone, unde se pare că s-au certat și a părăsit-o. Primul om pe care l-a întâlnit Fiona a fost Alan McCaffrey. A petrecut noaptea cu Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
poate că trimisese pe altcineva să le ia. George nu-și pusese încă întrebarea pe unde s-o fi aflând acum soția lui. Oriunde ar fi fost, era desigur bine îngrijită. Ea era în siguranță. Coborâse scările și își îmbrăcase pardesiul. Era o zi rece, posomorită, cu vânt. Bineînțeles, nu-și luase micul dejun; nici nu se punea asemenea problemă. George și Stella locuiau într-o casă modestă, drăguță, o veche vilișoară modernizată și vopsită în albastru, al cărei spate dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împreună cu un misterios prieten. (Tom nu se arătase încă la Băi, întrucât nu-l putuse convinge pe Emma să-l însoțească.) În timp ce traversa Podul Roman, George își dăduse seama, în năuceala lui, de o ciudățenie. Își vârâse ciocanul în buzunarul pardesiului și acum îi lovea la fiecare pas genunchiul. Îl scoase și parcurse o bucată de drum ținându-l în mână, până ajunse la un șir de căsuțe moderne, numite Blanch Cottages, clădite după ce o bombă devastase, în timpul războiului, această parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de a pleca la Ennistone, unde nu avea nici un motiv special de a se găsi și unde se arăta extrem de rar, pentru a nu încălca regulile stabilite de John Robert. Venise la Băi, în căutarea lui Ruby. Diane purta un pardesiu de tweed albastru închis, pe care-l cumpărase de ocazie. N-ar fi trebuit să-l cumpere. Avea ea ceva bani puși deoparte, dar absența prelungită a lui George îi reducea banii de cheltuială. „Așa nu se mai poate!“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Să nu fii ca mine. — Nu-i vorba de așa ceva, o asigură Pearl. Eu nu sunt... Nu reuși să găsească cuvântul. — Cine-i fata asta? întrebă Emmanuel Scarlett-Taylor. — Amanta fratelui meu. — Dumnezeule mare! — La care fată te referi? Fata în pardesiu de tweed e metresa lui George. Aia mare, bătrână și neagră, e servitoarea mamei mele. Pe cea în pantaloni n-o cunosc. — „Servitoare“, murmură Emma. Ce cuvânt învechit! Tom purta costumul de baie, dar coama de păr lung, buclat, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Le-au curățat, le-au frecat cu niște porcării de perii, au cutezat să le atingă, pe acestea, lucrurile cele mai apropiate de divinitate din tot ce pot vedea vreodată cetățenii noștri vrednici de dispreț! Rozanov rămase locului, cu poalele pardesiu lui fluturând în vânt, cu gura deschisă și fața contractată de durere. Preotul îl privi un moment, apoi se hazardă să-l tragă de mânecă, pentru a-l grăbi îndărăt, în direcția orașului. Când începură să coboare panta, se porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că erai beat, ești, pur și simplu, un caraghios. Și acum, pleacă, dacă nu vrei să mă faci să-mi fie milă de dumneata. George începu să se învârtească prin cameră. Deschise ușa dulapului, se uită în el și atinse pardesiul lui John Robert care atârna pe un umeraș. Deschise ușa băii și privi în puțul, înecat de aburi, al bazinului. Închise din nou ușa și spuse: — Ce se întâmplă cu tine, Rozanov? Unde-i puterea pe care o aveai? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe, vulpița cea scumpă... locuiește chiar aici, în grădina noastră? — Vrei să ieși puțin afară, drăguțo? Îți aduc pardesiul și pantofii. Ne putem plimba puțin pe pajiște. — Nu, nu, nu. Vulpițo, oh, vulpițo... Lacrimile începură să se prelingă pe obrajii lui Hattie și pieptul i se înălță într-un suspin. — Hattie, încetează! Nu mai ai zece ani. Du-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
șaisprezece ani? După ce familia Brian McCaffrey ieșise pe poarta din spate și Hattie intrase în camera de zi împreună cu „meditatorul“ ei, Pearl Scotney rămase singură. Așeză tarta „oferită din impuls“ a lui Gabriel pe o tavă de metal, își trase pardesiul pe umeri și ieși în grădină. Pajiștea de lângă casa Belmont, largă și presărată cu copaci, începea să se îngusteze în dreptul Papucului, ajungând până la o meandră de verde ce se pierdea în desișul de copaci și de tufișuri din capătul grădinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai s-o cunoști. Dar o să-i spuneți? Da. Și cum să procedez? Las asta la latitudinea... experienței dumitale. John Robert se ridicase de pe scaun, iar Tom se sculă și el, împleticindu-se. Îl urmări pe filozof cum își îmbrăca pardesiul, mănușile și o șapcă de lână, cafenie, pe care și-o îndesă peste urechi. Tom își dădu seama că mai era ceva ce nu întrebase încă și care, într-o situație atât de primejdioasă, se cerea clarificat. Am putea... presupunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru care va trebui să fie invizibilă și bătrână. În America nu avusese niciodată senzația că ar fi o servitoare. — Dați-mi voie să vă iau umbrela. Domnișoara Meynell vă așteaptă în camera de zi. Tom, care nu purta un pardesiu, îi înmână umbrela din care picurau stropi de ploaie. O lumânare plasată pe pervazul ferestrei le ilumina doar jumătate din față și le proiecta umbrele lungi pe zid. Tom intră în camera de zi, ținând în mână lalelele călcate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Diane, pitită, ghemuită sub crengile joase ale unui arbust de tisă. Te ascunzi? o întrebă Ruby. De ce te ascunzi? Cu un ușor „Ah“ de tristețe și de enervare, Diane ieși din ascunzișul ei. Venise la biserică numai în rochie, fără pardesiu, și acum tremura de frig. Rochia ei era lipicioasă din cauza pământului vâscos și se furișă, ca un șobolan hăituit, pe la marginile grădinii până ajunse la poteca strâmtă, acoperită cu mușchi spongios, dintre tufișuri și zid. Încerca să-l zărească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
suporta. S-ar putea ca el să-i și explice lui John Robert, să intervină în favoarea mea. De ce nu m-oi fi gândit mai devreme la soluția asta?“. Era seară, dar încă nu se întunecase complet. Tom alese unul dintre pardesiele lui Greg și una dintre pălăriile lui de tweed și se strecură afară din casă. La casa lui Eastcote, din Crescent 34, părea să se întâmple ceva. Toate luminle erau aprinse și ușa deschisă. O mașină fusese parcată în fața casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
abia audibile și de pași înăbușiți. Anthea ieși din biroul unchiului ei. Plângea. Se îndreptă spre el și-i spuse: — O, Tom, ce minunat din partea ta că ai venit! își încolăci brațele în jurul gâtului lui și își îngropă fața în pardesiul lui Greg. Tom îi înconjură umerii cu brațul, strângând-o la pieptul lui și plimbându-și bărbia în masa de păr casțaniu-auriu, plăcut parfumat. Privi peste umărul ei, și-i simți inima bătând la fel de puternic ca și a lui. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o fată foarte bogată. Dorothy i se adresă lui Tom (a cărui prezență, alături de Anthea, o enerva): — Gata, acum am eu grijă de ea. Tom se ridică. Anthea se ridică la rândul ei și-i spuse, ținându-l de reverele pardesiului. — Tom, n-am să uit niciodată că în seara asta ai fost alături de mine. O, Tom, de-ar fi totul bine pe viitor! O să mă retrag acum. Noapte bună. Anthea se reîntorsese în York cu sufletul plin de Joey Tanner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care era misterul pierderii lui William Eastcote. Simțea o durere sfâșietoare pe care nu i-ar fi putut-o alina decât bunătatea aceluia care nu mai exista decât în inima ei. Doamna Osmore, conducându-l pe Tom la ușă, recunoscu pardesiul și pălăria lui Greg. Afară, în strada întunecată pe care se aprinseseră felinarele galbene, Tom își spuse: „Doamne, de ce nu m-am gândit mai curând să vin la William Eastcote, de ce nu l-am vizitat, de ce nu i-am cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nici pe ea. Se îndreptă spre ușă. Așteaptă, John Robert, te implor! strigă Pearl. Folosirea numelui și a formei familiare îi ului pe amândoi și, o clipă, rămaseră încremeniți, uitându-se unul la celălalt. Apoi Pearl îl apucă de mâneca pardesiului. — Te rog, gândește-te, te rog, încearcă să înțelegi! Hattie are nevoie de mine. Dar vreau să-ți mai spun și altceva. Dumneata ai fost un miracol în viața mea. M-ai văzut, m-ai cântărit și m-ai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Un minut pot să rămân? Diane, cam nesigură pe picioare, se așeză pe șezlong și își mai turnă un pahar de vin. — Vrei o picătură de whisky? Turnă puțin vin în celălalt pahar, stropind masa. Tom își scoase pălăria și pardesiul lui Greg și luă paharul cu vin. Descoperi un scaun cu o plantă pe el, puse planta pe jos și se așeză. Începuse să se simtă acasă în cămăruța Dianei și veselia lui firească, obișnuită, era gata să se reînstăpânească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de jos pe care Diane o lăsase deschisă. Rezemându-se cu toată greutatea trupului de balustradă și pășind în vârful picioarelor, se și vedea în stradă, la libertate. Dar în aceeași clipă își aduse aminte că-și lăsase pălăria și pardesiul pe jos, într-un colț din camera de zi. Își înfrână impulsul de a o lua la fugă. Acum nu mai putea evada. Poate că Diane observase și ascunsese compromițătoarea urmă, dar poate că nu. Își spuse: „O să fie mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spună și ea ceva, dar bietei femei îi pierise graiul de frică. Stătea rigidă, cu fața întoarsă de la ambii frați. George se încruntă, sprâncenele îmbinându-i-se deasupra ochilor. Își lăsă capul în piept. Atunci observă pe podea pălăria și pardesiul lui Greg Osmore. Le înșfăcă și se holbă ca un dement la ele. Apoi le făcu ghem și se năpusti la ușă. Tom se feri prompt din calea lui. George ieși pe palier, aruncă pe jos bocceaua de haine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nu-mi face rău mie. Nu-i face rău doamnei Sedleigh. Nu-ți face rău ție! Parcă spuneai că erai gata să pleci, de ce mai stai? Vrei să te dau și pe tine de-a dura pe scări, pe urmele pardesiului? — Mă bucur că ai primit o scrisoare bună de la John Robert. George făcu un pas în direcția lui Tom. Băiatul se retrase cu repeziciune. George se opri în fața fratelui său și își lăsă mâinile pe umerii lui. Se uită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui nu suferise nici o eclipsă, degetele lui George se înfipseră ca niște gheare aprige în umerii lui Tom. Băiatul se răsuci pe călcâie, străbătu vestibulul dintr-un salt și o zbughi pe ușa lăsată deschisă. Pe scări se împiedică de pardesiul și pălăria lui Greg. Le ridică, ieși în stradă și trânti ușa după el. După câțiva pași, se opri în tăcerea străzii iluminate de felinare. Rămase locului, așteptând cu groază să audă un înfiorător țipăt de moarte. Dar tăcerea rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
aceea încă nu erau căsătoriți. Sunt tineri cu toții, dar nu foarte tineri. Mama (viitoarea mea mamă) poartă o pălărie gen clopot, care îi acoperă toată fruntea, inclusiv sprâncenele, nelăsând să i se vadă decât ochii (care au destulă expresivitate); un pardesiu care se poate bănui că este larg, cu revere care îi acoperă umerii, ca două triunghiuri ascuțite care coboară, unindu-se, până aproape de talie asta se pare că era moda. Viitoarea mea mamă este încălțată cu pantofi de culoare deschisă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe trotuar, și abia după aceea, după îndepărtarea colegei, îl luă în seamă pe Paul. Făcu un pas spre el zâmbindu-i și Paul observă că era îmbrăcată altfel decât în ziua când se întâlniseră întâmplător la cofetărie; purta un pardesiu de stofă fină, iar fața... Demachiat fu cuvântul care îi veni lui Paul în minte. Fața ei fusese demachiată, de bună seamă șezând la măsuța cu oglindă mare și înconjurată de beculețe, cum văzuse prin filme, iar demachierii îi urmase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]