1,340 matches
-
muștelor” (a țăranilor) împotriva jafului boieresc, luptele pentru putere compun tabloul sumbru, de „roman social-istoric”, bântuit de un rău moral a cărui imagine se realizează în jocul estetic al glisării baroce între gustul grotescului și al șarjei (Struțocămila, Hameleonul), efecte parodice (pe tipare de elocință bizantină), inserții narative (anecdotă, legendă, snoavă), „citate” paremiologice, pe de o parte și, de cealaltă, notele grave, de „eleghii căielnice și trăghicești”, pe teme ale soartei omenești, dar și ale conștiinței unui destin istoric. Dincolo de - și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
vervă și cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire aparent absurdă etc. Sinteză, ca artă literară, de ludică paradă de
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
G. Călinescu, umanitatea amestecată, de port dunărean (Jean Bart, Europolis), reabilitarea lui „Mitică”, în replica dată, polemic, lui Caragiale de către Camil Petrescu (comedia Mitică Popescu), apropierile de o viziune a absurdului, în cheia unei poetici a grotescului și a subminării parodice, de la Urmuz la Tudor Arghezi (Cimitirul Buna-Vestire). Dar capodopera rămâne Craii de Curtea-Veche (1929), semnată Mateiu I. Caragiale. Precedată de „tâmpla de icoane” medievale din Pajere (poeme-portret care „rezumă” o lume dispărută, fanariotă, cu atmosfera ei de „trândavă-aromeală” și lascivitate
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
la noi, era normal ca literatura română să intre, prin creatorii ei, în dialog cu Occidentul baroc și să se resimtă de pe urma acestui fapt. Rezultatul major a fost modernizarea, și în literatura noastră, a unor specii: poemul filosofic, romanul, teatrul parodic, poemul burlesc. Operele reprezentative în acest sens înscriu tot atâtea momente notabile (primele trei fiind și monumente, se poate spune) ale b. în literatura română: Viața lumii de Miron Costin, Istoria ieroglifică de Dimitrie Cantemir, Țiganiada de Ion Budai-Deleanu, Occisio
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
categoria celor recuperabili. Este un cusur frecvent al acestei literaturi căderea în artificiozitate, în tonuri false, în neplauzibil. Un tendenționism incorigibil viciază natura relațiilor și, consecutiv, forma lor de manifestare. Lipsite de haz sunt comediile, în registru satiric, burlesc sau parodic (Barul aventurilor, „Ce-aveți cu Bibicu?”, Magie neagră). Cât privește compunerile pentru teatrul de amatori, ele sunt simpliste, șablonarde, profesând o „aforistică” sforăitoare, prin care își face loc, la fel ca în scrierile în proză, o strategie a îndoctrinării. SCRIERI
BERCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285705_a_287034]
-
texte dramatice, Steaua, „fantezie dialogată”, nu s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
sensul unei instanțe fără nume, care generează textul-lume: „Gică fie numele meu”, vers antologic din Nea Gică pe urmele lui Edith Piaf, ce amintește de începutul celebru al unui roman de Melville („Call me Ishmael”). Textul mai trimite, serios ori parodic, la Biblie, la Eminescu, la cultura „joasă”, îmbină „experiența” prozaicului și a intertextualității, a onirismului (sau a realismului magic), a grotescului și a absurdului, într-o pornire spornică de a demitiza literatura și limbajul. SCRIERI: Tablou de familie (în colaborare
BOBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285769_a_287098]
-
se construiește ca un critic afiliat programatic generațiilor ’80 și ’90. Debutează editorial în 1993, cu „ficțiunile critice” din La noapte, pe strada Toamnei și Doamna Ovary (dicționar antologic). Ambele cărți aduc în discuție fenomenul literar ’90, propunând o grilă parodică de receptare, o reevaluare a limbajului critic. Avangardist, dezinhibat, dezinvolt, comentatorul abordează textele și autorii lor dintr-un unghi inedit, sagace, ironic. Preocupat, în special, de portretizarea spiritual-umorală a generației ’90, el practică umorul asociativ, integrator, sintetic, joaca senzorială, calamburul
BOERESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285780_a_287109]
-
Claponului”, tipărit cu un an mai târziu (1878), conține, pe cât se pare, pe lângă scrierile din cele patru numere ce s-au păstrat, și pe cele cuprinse în numerele pierdute. În afara intenției umoristice, C. este redactat și cu o evidentă adresă parodică, având drept țintă metodele și stilul presei românești de atunci. Coperta mai conține, în afara titlului, următoarele formule publicistice: „Foiță hazlie și populară. Apare când ese de sub tipar. Tirajul se face în 33 333 exemplare. Deviza este: „«Eftin și bun!» 10
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
și istoric. De fapt, romantismul rus se vulgarizase de un secol. De la Pușkin încoace toți tinerii funcționari, ofițeri, studenți erau romantici. Preluat din literatură, romantismul devenise un stereotip de comportament. Firescul este marginalizat, considerat „prozaism“ de către firile eminamente poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie: „mi-am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
intriga polițistă, consecuția plină de suspans a unor evenimente misterioase ori senzaționale) sau aiurea (povestirea în ramă) pentru a le resemnifica ironic prin parodiere. Textul abundă în trimiteri de tip intertextual, prelucrarea unor surse sobre făcându-se în aceeași cheie parodică, eficientă din punctul de vedere al comicului vizat. Performanța într-o astfel de combinație între literatura de gradul al doilea și literatura de consum se voalează odată cu Un loc pe roată (1986), ficționalizare frivolă pe tema unei călătorii în Italia
LUSTIG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287937_a_289266]
-
asumate, într-un stil direct, ca într-o radiografie a trăirilor. Figura centrală din plachetele sale este profesorul, mască auctorială ce dezvoltă aserțiuni filosofice. Poemele au o structură dialogică: se deschid cu maximele expuse de profesor, urmează interpretarea în registru parodic și se încheie cu adevărurile expuse ex cathedra de către profesor. Umorul fin vine din manevrarea ingenioasă a acestui scenariu care opune absolutul prozaismului cotidian: „Progresul este intrarea în absolut / a valorilor morale, prin repetiție, însă, / valorile se înjumătățesc”; Profesorul tăia
MARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
manifestări afective bântuite de trecut. În momentul publicării, Salomeea, poem în opt părți, cu fragmente dialogate, a părut unora isprava unui excentric. Asta și urmărea autorul: să șocheze. Liniile grave se clatină, făcând ca tragicul să cedeze grotescului, artificialului ori parodicului; se ajunge la Galgenhumor - la „umorul de spânzurătoare”. Pare limpede că Herodiada lui Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
Mallarmé a dictat împărțirea în cântece, inclusiv apelul la secvențe dialogate. Propensiunea spre grotesc stă însă și sub influența Salomeei lui Jules Laforgue, de unde resorturi funambulești, tentația de a descompune un profil, o scenă consacrată, pentru a le reface apoi parodic. De la autorul Moralităților legendare provine ideea subtitrării, încât modelul Hamlet sau urmările pietății filiale înlesnesc formula: Salomeea sau Urmările unei proaste educațiuni. La o radiografiere atentă se văd în dramoleta lui M. urme din Salomeea lui Oscar Wilde, poem de
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
carte. În ficțiunile lui Sadoveanu, obsedate în perioada târzie de triumful utopic al literaturii asupra unei vieți văduvite de sens, livrescul se infiltrează progresiv, uzând de formule diverse: de la convergența tematică dintre viață și modelul cărții la tălmăcirea cu instrumente parodice și în sfârșit la coincidența vieții cu cartea, pe care o reproduce ad litteram. O secțiune aparte a criticii lui M. o configurează două sinteze trădând un anumit apetit teoretic: Arca lui Noe (I-III, 1980-1983) și Despre poezie (1987
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
hibrid cu îndoită înfățișare, de ființă tentaculară și de monstru încremenit”, iar în La cea mai înaltă ficțiune (1984) sublinia felul în care „predispoziția pentru stilul colocvial, grav și jovial, malițios și bonom se păstrează intactă”, dublată însă de „radiografierea parodică a existenței”, în cartea apărută în 1990, Înnebunesc și-mi pare rău, Nicolae Manolescu descoperea „reversul întunecat și coșmaresc” al acestei poezii. Observația se întemeia, între altele, pe o viziune precum aceasta: „Lovitura mirositoare sparse fereastra în întregime./ Orașul i
IARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
palimpsest cu mult mai dificilă, aceea „intratextuală”, în care straturile nu se mai delimitează în profunzime, ci coexistă, în mod paradoxal, pe același nivel textual. Aceasta este ceea ce I. denumește „adâncimea suprafeței”, cea care mimează, în spirit postmodern - ludic și parodic -, „accidentele, hazardul și surprizele profunzimii”. Odată definit, palimpsestul critic abordează antinomiile-cheie ale esteticii și culturii universale - gândire logică/ intelect noetic, identitate narcisică/ identitate proteică, spirit atic/ spirit asiatic -, trecând prin operele unor scriitori emblematici precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
literar din care după 1990 au apărut câteva fragmente în „România literară” și în „Apostrof”, precum și două piese de teatru: Artistul și Moartea, publicată postum, și Dialogii Psihopatului, rămasă în manuscris. Proza de debut a lui I. preia, în registru parodic, poza romantică a artistului nebun; nebunia este aici mimată, lucidă, ironică, autoironică și de sorginte livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
se... citează”, spune Subconștientul Artistului. Ceea ce frapează în cele două texte publicate, ca și în Dialogii Psihopatului, piesa de rezistență a operei lui I., scrisă în 1941, încă nepublicată, este extraordinara conștiință a scriiturii, enciclopedismul livresc debordant, ludicul intertextual, adesea parodic, atât de (post)moderna construcție prin de-construcție. Literatura lui I., în special piesele de teatru și jurnalul, constituie o dublă provocare pentru contemporaneitate: în primul rând, prin farmecul lor exploziv ele invită la o lectură dificilă, intelectuală, neconvențională și
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
ironiei, povestitorul se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă a fiziologiilor lui C. Negruzzi, citat cu
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
manifestările specific românești ale religiozității. Literatura tipărită în „Gândirea” este ortodoxistă doar în realizări de grad secund, precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în variantă
GANDIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
Homi K. Bhabha. Nu-i pomenești? Să-ți iei gândul, degeaba i-ai citit În original pe Jaspers, Kant, Hegel sau Adorno. Anca Hațiegan: La un moment dat ați pomenit despre un alt concept capabil să lămurească problema arhetipului deconstruit parodic - credeam că acela va fi discutat aici. Corin Braga: E vorba de eschatip, pe care Însă nu sunt deocamdată pregătit să Îl prezint aici. Ștefan Borbély: Începând cu ședința următoare, ar trebui neapărat să capacităm oameni din alte domenii: să
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
romantică, și dacă am fi trăit pe vremea romanticilor, textul lui Horea ar fi fost probabil un discurs despre poezie și Dumnezeu. Dar acum și aici, un asemenea text Își este propria oglindă și chiar și umbra În oglindă, efectul parodic. Lux, calm și voluptate nu anunță doar stația Baudelaire În pădurea de simboluri, ci o reflecție despre Întrupare, cum am mai spus, ori, mai bine zis, o excursie În țara chiasmei. Pericolul discursului (de ce voi fi văzând eu atâtea pericole
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a fost una din țintele fixe ale fenomenului „Piața Universității 1990”: mă refer la spectacolele ironice și caricaturale ce aveau loc seara (În special În luna mai) În fața mulțimii de „golani” anticomuniști (continuatori ai „huliganilor” din decembrie 1989); aceste spectacole parodice deconstruiau mecanismele mitingurilor și gândirii comuniste (și ale urmașilor acestora, regrupați În Frontul Salvării Naționale). Probabil că acesta a fost scopul cel mai clar al „Golaniei” și al fenomenului „Piața Universității 1990”. Totuși, din cauza lipsei unor mass-media care să informeze
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
montată pe scena unor teatre din Chișinău și Iași). Fanfaronada ubuescă a grotescului crai, chefliu și muieratic, poate înveseli (tot astfel înfruntarea lui, nu din cuțite, ci din poloboace cu lăudărosul vodă Pleașcă), dar ludicul, printre ilarele peripeții de reflex parodic, conține și un subtext, avertizând asupra efectului nociv al neseriozității, al invidiei generatoare de veșnice gâlcevi și al prostiei. Un sunet mai grav, într-o desfășurare de voie bună. Din folclor se inspiră, ca spirit, feeria Zâna pădurilor - intrată în
FAIFER-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]