676 matches
-
vogă. Și cum e o convenție ca, vorbind despre perioada interbelică, să spunem numai anumite lucruri și să trecem sub tăcere altele, Lucian Boia încalcă regula și spune tot: nu doar ce hram a purtat tabăra dreptei, cu excesele și paroxismele ei, dar mai ales originea celor care au reprezentat stînga epocii, cu aberațiile și motivațiile lor. Portretul vremii Lucian Boia îl reface sub bolta unei teme generoase: destinul intelectualilor români de-a lungul celor mai dense decenii din secolul trecut
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
gândul să îi găsesc un corespondent în literaturile europene vecine nouă, românilor. Nu pot face abstracție de procesele spirituale ce au anticipat căderea dictaturilor din Estul Europei. Fapt este că Alexandru Ecovoiu a avut ingeniozitatea să descopere o formă de paroxism în minciună și orgoliu criminal surprinsă în personaje generice. Cartea sa, incontestabil temerară, activ polemică ia în răspăr versatilitatea limbajului incorporat în discursul celor ce înscenează moartea Stațiunii, factori sângeroși ai istoriei veacului XX. Oroarea criteriilor după care au mutilat
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
neagră, lucioasă, ochii ieșiți din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
din orbite, buzele mișcîndu-i-se. Pare că spune ceva, că se roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă va urmări pînă azi
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
a materiei intrate în combustie, și nicidecum una emanată dintr-o sursă exterioară. Există în această perioadă, poate chiar într-o mai mare măsură decît în cea totemică și în cea decorativ-abstractă, o obsesie a interjecției și un tip de paroxism al trăirii gestualist-cromatice care se înalță pînă la experiența extazului. Într-un fel cu totul particular, se dezlănțuie aici o formă de erotică panteistă, un exercițiu dezlănțuit al posesiunii elementare care poate fi și o componentă a expresionismului, în general
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
măsură chiar mai profundă, pe aceea a materiei fluide, a magmei în plină efervescență, a amorfului elementar. Și chiar dacă pare paradoxal, în următoarele etape, cînd expresionismul lui se ritualizează și motivele coboară către reprezentări totemice, energia exprimării se disciplinează și paroxismul se îmblînzește. îndepărtarea de sursa ,,realistă" nu radicalizează gestul și nu exacerbează vitalitatea, ci, dimpotrivă, le supune unei extrem de subtile cerebralități. Și acest proces este tot mai evident pe măsură ce imaginea se abstractizează și suprafața începe să prevaleze în raport cu planurile de
Țuculescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14579_a_15904]
-
Elian față de intuițiile lui Noica în privința limbii grecești, la fel ca obiecțiile lui Ulrich von Wilamowitz la alunecările retorice în care Nietzsche nimerește scriind Nașterea tragediei din spiritul muzicii. Din aceeași categorie a erudiților care respectă litera mai mult decît paroxismele spirituale face parte și Aram Frenkian, savant a cărui vocație clasicistă a culminat în studii dedicate culturii eline. Ce surprinde la armeanul născut în Constanța și școlit la Cernăuți și Paris e că interesul pentru Elada trece dincolo de Homer sau
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
ziar.) În dezbateri, locul contraargumentelor l-a luat, pe nesimțite, suspiciunea. E mai la îndemână să denunți resorturile intime ale unei opțiuni analitice, decât să inspectezi viguros o scăpare logică. Culmea e că toate acestea se întâmplă pe fondul unui paroxism al referințelor. Cele mai multe studii critice de azi se prevalează de dialogul academic cu alte perspective, anterioare lor. Dar o fac atât de îngălat și de plicticos (chiar atunci când tonul e polemic), încât pretinsa comunicare eșuează, parcă, în small talk pe
Om cu noroc by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4542_a_5867]
-
-și calvarul. De aceea, violența cărții nu are virulență, cum nici bestiile nu sunt inumane. Aceste trei trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
în planul critic! Un exemplu mai potrivit i se pare lui Al. Cistelecan a fi oferit de Cîntecele stepei, în care comuniunea cu marea se complică prin ispita "sufletului feminin" acvatic de-a se prezenta ca "stihie masculină", ca un paroxism al virilității fruste, sălbatice: "Virilizarea atitudinii presupune cu necesitate feminizarea cosmosului, iar în această dialectică a atracției contrariilor apa se oferă de la sine ca principiu feminizant, căci atît în "imaginația naivă", cît și în "imaginația poetică" apei i se atribuie
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
simultană a descotorosirii, debarasării de sine ca de un «cadavru» și a îmbrățișării Celuilalt din sine, a unui eu ficțional, după modelul parabolei ciobanului care, în Improvizație la Alma sau cameleonul păstorului, îmbrățișează un cameleon". Putem decela acest loc un paroxism al înstrăinării care cuprinde trei factori: lumea operei bîntuită de englezi, instanța auctorială care ajunge a se complace în postura de englez și...cititorul ce riscă a deveni el însuși, prin "hipnoză" un...englez: "Tot un «interpret radical» (id est
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
al Cotroceniului. Pentru că nimeni nu ar îndrăzni să o atace public pe "zâna politicii românești", dacă în laboratoarele lui Băsescu nu ar fi fost creată o strategie de imagine în acest sens. Astfel încât, lovită din toate părțile și victimizată până la paroxism, Elena Udrea să ia fața puzderiei de candidați "de dreapta" - unul mai penibil decât celălalt, aruncați în campanie de tot felul de grupuri satelizate Palatului Cotroceni. Iar mesajul este foarte clar: toate armatele de analiști, deontologi, instituții, trebuie să o
Codrin Ștefănescu: Atacurile la Elena Udrea, un plan anti-Klaus Iohannis by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21888_a_23213]
-
doar cu presentimentul lor" (Bogdan Ghiu), sînt "reformatori ai textului și ai poeticului" (Lucian Vasiliu), cultivă misterele (Constanța Buzea), transformă poetica "dintr-o instituție estetică într-una a actualității și a conștiinței" (Dinu Flămând), se dedică liricii cu fervoare sau paroxisme (Iolanda Malamen, Dan Damaschin), suferă de "manierism misticoidal" (Nicolae Ionel), practică un tip de expresionism (Liviu Ioan Stoiciu, Aurel Pantea, Viorel Mureșan, Nichita Danilov). Tipic pentru Al. Cistelecan este să nu dea note sau calificative cărților asupra cărora se oprește
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
simbol al fecundității.. O mamă tînără își întinde spre el pruncul cu adorație. Țapul îl atinge cu laba stîngă, binecuvîntîndu-l cu o expresie vicleană. Alta, o femeie bătrînă îi arată un copil scheletic... Gri, negru, cărămiziu: pămîntul Spaniei. La Goya paroxismul vieții ajunge pînă la desfigurare, pînă la apariția urîtului, a hidosului, frumusețea nefiind decît ceva efemer... Asemeni fetei blonde visătoare, aproape adormită peste cartea întinsă pe genunchi. În caietul vechi de însemnări, descopăr o notație subliniată: Cu scîrbă și necesitate
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
titlul volumului, departe de a fi semn de autoflagelare, e expresia răsfățului doct. Judecata lui Barbu Cioculescu nu e malițioasă, agresivă sau înrăită de ranchiuni. O blîndețe ceremonioasă curge în fraze cizelate, trădînd morga unui om sensibil, fără vocație pentru paroxisme sau răsturnări neașteptate. O natură duioasă al cărei paradis terestru pare să se fi încheiat odată cu intrarea la facultate. Și cum gîndirea fiecăruia are logica temperamentului cu care s-a născut, vederile lui Barbu Cioculescu sînt pătrunse de flegma domoală
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
de dincolo, Ilie Constantin are o sensibilitate pe măsură. Nu are fire polemică și nici porniri belicoase, fiind în genere un stoic care ia de la viață ceea ce ea îi dă. Ni-l putem închipui ca pe un simandicos comod, fără paroxisme existențiale și fără accese revoluționare, supus tiraniei dispozițiilor sufletești și pîndind clipa rară a inspirației. Întors după un exil francez de 15 ani, Ilie Constantin a simțit pe propria piele ce înseamnă teama ratării culturale prin desțărare, iar cartea Sub
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
puterile magice ale teatrului. Platoul pe care Vilar a lăsat doar câteva accesorii exploatate cu parcimonie, dar cu un simț acut al resurselor lor poetice, e traversat de siluete eroice, care evocă patetic bătălii și înfrângeri, iar vorbele le trădează paroxismul trăirilor. Teatrul - acel loc unde, pentru Vilar, spiritul se întrupează, vântul acompaniază cuvintele, omul se încordează înfruntându-și eroic destinul. Da, într-adevăr, Vilar avea ceva din Charles De Gaulle. Ca și acesta, și el „va cădea” în momentul afirmării
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
perfect: scrâșnitul, scârțâitul, falsul vin din isonul veșnic prezent, al registrului profund - isonul obedienței fără discernământ. Iar combinația dintre obediență și lipsa exercițiului într-ale spiritului nu poate deschide calea spre înduhovnicire, ci doar spre o răzvrătire, manifestată printr-un paroxism al distrugerii. Cine a luat-o pe calea distrugerii tradiției - biserică, sat, valori culturale, oameni - , indiferent dacă a crezut sau nu în aceste torturi ale spiritului unui popor, dar a fost în vigoarea vârstei lucrător activ, nu se mai poate
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
veci nemuritor tocmai prin moartea sa stupidă și, în plus, însoțită - ca la faraoni, dar prin voința altora - tot de o hecatombă. Crimele se comit în lanț, ne învață orice roman polițist. Dintr-o beție narcisistă, care ajunge repede la paroxism, dar și pentru a șterge urmele și a-i elimina pe eventualii martori. Teroarea revoluției franceze - fără majuscule, vă rog! - ne demonstrează altceva. Crimele s-au produs în lanț nu pentru a șterge urmele - nimic nu poate șterge urma unui
Ceasul, cărțile și utopia by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16636_a_17961]
-
private, case, localuri, terenuri etc. Conform legii, guvernul avea datoria să solicite forței publice să intervină pentru a restitui proprietarilor casele, terenurile, proprietățile ocupate, însă guvernul n-a făcut nimic, pur și simplu n-a intervenit! Când haosul a atins paroxismul, a urmat lovitura de stat. Mulți au sărbătorit cu bucurie lovitura de stat, dar eu nu. Știam că ea va însemna violență, crime, că democrația va dispărea pentru multă vreme. Mă aflam la Paris pe vremea aceea și am scris
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era dată de ceremonii, iar în lipsa miturilor elinii și-ar fi pierdut
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
al Universității din București, devine în publicistica politică, în mod surprinzător, un justițiar vehement. Dorința sa de a-i pedepsi - lingvistic - pe toți cei vinovați de situația dezastruoasă în care se află România se alimentează din ea însăși, ajunge la paroxism, începe să semene, de la un moment dat, cu un acces de furie divină. Rechizitoriile sunt uneori de o brutalitate care sperie, dar n-au nimic vulgar. Ele amintesc de violența fulgerului, care miroase a curat. Mircea Mihăieș este un Jupiter
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
Chipul Dianei Wellington se află printre toate aceste chipuri de fete și femei care traversează povestea preț de o fulgurantă privire? Nu știm. Povestea ei sordidă iese la suprafață târziu, și imaginile reluate cu o intensitate obsedantă o aduc la paroxism. Croitori clandestini (2010) în regia Catalinei Molina, câștigătorul premiului „Andrei Toncu” pentru cea mai bună coloană sonoră, premiu acordat de ICR, oferă o poveste cu emigranți bolivieni în Argentina lucrând într-un atelier de croitorie clandestin, unde muzica țării lor
The Best of Next by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5642_a_6967]
-
cu umor loviturile... Să nu uităm nici ironia, detașarea, indiferența și seninătatea. Adevărata virtute nu se află în răsplată... Care este ultimul Dv. proiect? Să dorm cît mai puțin în fiecare noapte și să trăiesc cu intensitate maximă (pînă la paroxism și epuizare) fiecare clipă. Știu că mai am puțin timp de trăit, fiecare zi este o "amînare"; am fost obsedat de moarte de la vîrsta de 18 ani. În timpul care mi-a mai rămas aș vrea să trăiesc în continuare "bucuria
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
femeilor chiar aici în for; și pentru că n-am fost în stare să le înfruntăm acasă pe fiecare în parte, tremurăm aici în fața tuturor”. După ce invocă tulburătoarea legendă a nimicirii tuturor bărbaților pe o insulă condusă de femei, oratorul atinge paroxismul cu o cominatio (amenințare) de-a dreptul ilariantă: „Din partea nici unui alt neam nu ne va pândi o primejdie mai mare ca din partea femeilor, dacă le vom îngădui să se adune laolaltă...”. Astăzi ar fi linșat un orator de-ar îndrăzni
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]