KorAP: Find »[drukola/base=participiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...38 >

939 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

Object in Modern English, teză de doctorat, MIT. Vezi Legendre și Sorace (2003: 185). 5 Dacă se acceptă ideea că verbele de mișcare sunt inacuzative numai dacă denotă o mișcare direcționată, verbul a flutura nu aparține acestei clase. În plus, participiul adjectival fluturat are întotdeauna citire pasivă, deci verbul nu trece nici testul adjectivizării participiului. 6 O clasificare interesantă și care poate fi folosită pentru studiul verbelor inacuzative este propusă de Evseev (1974), care identifică verbe de acțiune, de devenire și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
5 Dacă se acceptă ideea că verbele de mișcare sunt inacuzative numai dacă denotă o mișcare direcționată, verbul a flutura nu aparține acestei clase. În plus, participiul adjectival fluturat are întotdeauna citire pasivă, deci verbul nu trece nici testul adjectivizării participiului. 6 O clasificare interesantă și care poate fi folosită pentru studiul verbelor inacuzative este propusă de Evseev (1974), care identifică verbe de acțiune, de devenire și de stare. 7 Dacă se ia în considerare o definiție mai restrictivă a conceptelor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
tipul: Rădăcinile tăiate se macerează șapte zile în frigider. 30 Cu verbul a involua, ca urmare a sensului său, nu este posibilă utilizarea agentivă. 31 Numai pentru contexte de tipul Uleiul s-a ales deasupra apei. 32 Folosirea adjectivală a participiului este însă posibilă pentru forma negativă: om nemers la școală, asociată, de obicei, cu citirea rezultativă. 33 Verbele a se rarefia și a se rări sunt considerate ca denotând dispariția progresivă (Aerul se rarefiază în cameră; Cu cât te apropii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
a fi era considerabil mai mare − vezi Zamfir (2007). Pentru o discuție mai detaliată despre evoluția auxiliarelor în latina târzie, în limbile romanice și în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o discuție mai detaliată despre evoluția auxiliarelor în latina târzie, în limbile romanice și în limba română, vezi Dragomirescu (2009b), Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Dragomirescu și Nicolae (2009). 17 Forma mort nu este un participiu, ci un adjectiv care a eliminat utilizarea adjectivală a participiului murit, înregistrată în limba veche (vezi Anexa 2, verbul a muri). Etimonul latinesc al adjectivului mort, mortuus, era deopotrivă participiu și adjectiv. 18 A. Belletti, "(Past) Participle agreement", SynCom Project, ms., apud Mackenzie (2006: 164). 19 Structura a coborât scara este posibilă pentru că verbul a coborî are atât variantă tranzitivă, cât și inacuzativă, iar structura cu un complement intern este

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359

GHINESCU, FLORENTE, CRISTOFOR, EUGEN, Metodica predării limbii și literaturii române, Curs, București, Centrul de multiplicare al univ. din Buc., 1979, 312 p. (Universitatea din București, Facultatea de limba și literatura română). [69] GHINESCU, FLORENTE, Valoarea unor perifraze românești construite cu participiul activ intranzitiv, ProblSLLR, 199-211. [70] GIURGIU EMIL, Calitățile generale ale stilului, în “Limba și literatura română”, 5, nr. 2, apr. iunie, 1979, p. 14-17. [71] GLOD, FLORICA, Limbajul științific în predarea matematicii, Tribșc, 9, nr. 199, 1979, 7. [72] GOGA

Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru (2011) [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

în această chestiune. În schimb, distribuția formelor analitice (55b, 56b, 57) arată că deplasarea verbului lexical are loc independent de trăsăturile trăsăturile ale subiectului, marcate în structura auxiliarului (a primului auxiliar în structuri cu auxiliar multiplu, cf. (57c)): verbul lexical (participiu verbal sau infinitiv) se ridică la stânga adverbului/cuantificatorului flotant, deși trăsăturile  ale subiectului sunt marcate de auxiliarul verbal. Distribuția infinitivului verbal precedat de a validează ipoteza că - în română, cel puțin - ridicarea verbului la flexiune este independentă de trăsăturile  ale

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
valorile sintactice marcate de acestea sunt modul și modalitatea; de exemplu, în perechea minimală de mai jos, auxiliarul voi specifică modul indicativ (modalitatea irrealis), iar diferențele de temporalitate sunt marcate de infinitiv, respectiv "infinitivul perfect" (de fapt, auxiliarul fi plus participiul verbal trecut): (89) a. voi pleca (viitor propriu-zis) b. voi fi plecat (viitor anterior) Ideea că auxiliarele nu sunt direct implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată de perechea minimală de mai jos (90); după cum se poate testa prin adverbe

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
plecat (viitor anterior) Ideea că auxiliarele nu sunt direct implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată de perechea minimală de mai jos (90); după cum se poate testa prin adverbe de timp, diferența [trecut] / [non-trecut] se marchează prin forma verbului lexical: participiu trecut (90a) vs gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent, v. Nicula 2013) (90b), structura de auxiliare rămânând constantă (o fi) și marcând modul (prezumtiv) și modalitatea (irrealis): (90) a. O fi venindazi / mâine? b. O fi venitieri? Dacă examinăm

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
implicate în valorizarea temporalității este neechivoc verificată de perechea minimală de mai jos (90); după cum se poate testa prin adverbe de timp, diferența [trecut] / [non-trecut] se marchează prin forma verbului lexical: participiu trecut (90a) vs gerunziu (funcționând, de fapt, ca participiu prezent, v. Nicula 2013) (90b), structura de auxiliare rămânând constantă (o fi) și marcând modul (prezumtiv) și modalitatea (irrealis): (90) a. O fi venindazi / mâine? b. O fi venitieri? Dacă examinăm întregul spectru de auxiliare (nonpasive) din română 46, observăm

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la infinitivul scurt verbal; infinitivul se bazează pe tema imperfectivă (fapt observabil la verbe ca a merge), imperfectivitatea la nivel modal fiind citită ca irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a temporalității impun selecția unui participiu perfect (prezumptiv perfect, viitor anterior, condițional perfect), auxiliarul principal (care are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu poate selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
irrealis. Mai interesant ni se pare că, atunci când necesitățile de satisfacere a temporalității impun selecția unui participiu perfect (prezumptiv perfect, viitor anterior, condițional perfect), auxiliarul principal (care are ca trăsătură de selecție selectarea unui complement irrealis) nu poate selecta direct participiul perfect (formă perfectivă, asociată cu interpretarea realis, după cum arată perfectul compus); astfel, este necesară inserția auxiliarului fi, care să satisfacă trăsătura de selecție a auxiliarului principal. Subjonctivul perfect și infinitivul perfect validează această ipoteză de analiză: atât subjonctivul, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
fiind identică cu cea a auxiliarelor de prezumptiv, viitor și condițional (selectarea unui complement irrealis); în cazul formelor de perfect, este necesară - ca și în cazul structurilor cu dublu auxiliar - inserția auxiliarului fi pentru a anula efectul realis indus de participiul perfect, satisfăcându-se astfel trăsăturile de selecție ale complementizatorilor să și a. În fine, Avram și Hill (2007) corectează interpretarea tradițională a auxiliarului fi (nonpasiv), arătând că acesta apare exclusiv în condițiile în care modalitatea formei analitice este irrealis, nefiind

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
propoziției. Rezultate de reținut • în structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului din domeniul flexionar; auxiliarele românești sunt centre care se inserează în MOOD0 • auxiliarele românești valorizează trăsăturile de mod (și modalitate) din proiecția verbală extinsă, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv, gerunziu / participiu prezent) este direct implicat în valorizarea trăsăturilor de timp și aspect • astfel, spre deosebire de alte limbi romanice (e.g. franceza), verbul lexical se deplasează în [Spec,TP] în română, ca efect al implicării directe a verbului lexical în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în structurile analitice, inserția auxiliarului nu blochează ridicarea verbului din domeniul flexionar; auxiliarele românești sunt centre care se inserează în MOOD0 • auxiliarele românești valorizează trăsăturile de mod (și modalitate) din proiecția verbală extinsă, iar verbul lexical (participiu trecut, infinitiv, gerunziu / participiu prezent) este direct implicat în valorizarea trăsăturilor de timp și aspect • astfel, spre deosebire de alte limbi romanice (e.g. franceza), verbul lexical se deplasează în [Spec,TP] în română, ca efect al implicării directe a verbului lexical în valorizarea trăsăturilor de timp

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
PERS' 4 qp te PERS0 MOODP [+N] qp VP MOOD' 4 qp du Mood0 .... duce Specificarea categorială se dovedește a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare A-bar), propoziția (123) fiind pe deplin gramaticală atunci când participiul dislocat are citire contrastivă. (123

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
du Mood0 .... duce Specificarea categorială se dovedește a fi foarte importantă: deplasarea în periferia stângă a propoziției fără ca adverbul nu să creeze efecte de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare A-bar), propoziția (123) fiind pe deplin gramaticală atunci când participiul dislocat are citire contrastivă. (123) Cititănu a mai fost tcitităde mult poezia asta. Gerunziul pozitiv care generează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de intervenție este posibilă pentru participiile pasive, categorii verbale nominalizate / adjectivizate, deci specificate categorial ca [-V]; deplasarea participiului pasiv este dictată exclusiv de factori pragmatici (i.e. este o formă de deplasare A-bar), propoziția (123) fiind pe deplin gramaticală atunci când participiul dislocat are citire contrastivă. (123) Cititănu a mai fost tcitităde mult poezia asta. Gerunziul pozitiv care generează propoziție nonfinită 67 este caracterizat de encliză pronominală, considerat principalul test sintactic de deplasare la C (v. și Niculescu 2014) (124a). În ce privește structura

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de mod în limba română; deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate, iar verbul lexical (participiu trecut / gerunziu (i.e participiu prezent) / infinitiv) joacă un rol important în verificarea trăsăturilor de temporalitate; astfel, auxiliarele se generează în mod direct în poziție de centru al MOOD0, iar verbul lexical se ridică din domeniul vP prin mișcare locală

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
deplasarea este locală și sensibilă la specificarea categorială: nu se omit specificatorii proiecțiilor verbale (proiecțiile [+V]). În structurile analitice, auxiliarele sunt implicate în mod direct în verificarea trăsăturilor de mod și modalitate, iar verbul lexical (participiu trecut / gerunziu (i.e participiu prezent) / infinitiv) joacă un rol important în verificarea trăsăturilor de temporalitate; astfel, auxiliarele se generează în mod direct în poziție de centru al MOOD0, iar verbul lexical se ridică din domeniul vP prin mișcare locală spec-la-spec la [Spec, TP]. Deplasarea

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
compus cu auxiliarul a avea (1), condiționalul prezent (2) și perfect (3) bazat pe auxiliarul aș (perifraza condițională gerundivală este de asemenea atestată, (4))3 și viitorul 4 bazat pe auxiliarul voi (plus infinitiv (5) sau plus fi urmat de participiu (6) sau, mai rar, gerunziu (7))5. (1) a. I pa(k) spui domnietale ca mai marele miu de ce am înțeles și eu (DÎ.1521: I) b. Ș-au cugeta<t> să iasă din acea lume re și au făcut

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
mine, carea cându vei fi lui arătându și mintiniș va da (DVT.1679−99: 322r) La fel ca în limba modernă, valoarea intepretativă a structurii se obține compozițional: auxiliarul/auxiliarele marchează valori de mod și modalitate, iar verbul lexical (infinitiv, participiu trecut sau gerunziu) marchează valori de temporalitate. Structurile de viitor cu gerunziu s-au specializat ca forme de prezumtiv / viitor epistemic (v. Zafiu 2009). Analiza structurilor cu auxiliar prezentată în §III.3.1.3 poate fi extinsă, așadar, și la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la româna modernă se pot face următoarele remarci. Pe lângă mai-mult-ca-perfectul sintetic, limba veche cunoștea și două forme analitice: una dintre forme, frecventă în secolul al 16-lea, atestată în traduceri (Zamfir 2007), se bazează pe imperfectul verbului a fi plus participiul trecut al verbului lexical (8); cealaltă formă, foarte rar atestată (Zafiu 2016), este formată din mai-mult-ca-perfectul verbului a fi plus participiul trecut (9). Este lesne de observat că, spre deosebire de formele analitice păstrate pe care le-am amintit mai sus, în

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
frecventă în secolul al 16-lea, atestată în traduceri (Zamfir 2007), se bazează pe imperfectul verbului a fi plus participiul trecut al verbului lexical (8); cealaltă formă, foarte rar atestată (Zafiu 2016), este formată din mai-mult-ca-perfectul verbului a fi plus participiul trecut (9). Este lesne de observat că, spre deosebire de formele analitice păstrate pe care le-am amintit mai sus, în aceste structuri auxiliarul variază și în funcție de categoria de timp (era / fusese). Perfectul dublu compus (10) (considerat fie o formă de mai-mai-mult-ca-perfect

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]