1,208 matches
-
nu trebuie, prin urmare, limitată la forma ei pasivă, la ceea ce primește din exterior. Ea poate fi socotită, Înainte de orice, o forță dinspre care Încep să se organizeze temporal secvențele realității. Măruntele Întâmplări atât de indistincte, repetitive, Încep să se particularizeze abia după ce s-au scufundat În atotcuprinzătoarea intimitate a textului. Echilibru și stabilitate În ordine strict existențială, intimitatea propune o mai bună Înțelegere a propriului sine. O propune prin investigații făcute aproape la Întâmplare și prin reevaluarea constantă a aluviunilor
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
aceea că literatura se lasă definită. Iluzie de scurtă durată, pentru că textul literar tinde să fie mereu altceva, să evadeze mereu spre altceva. Departe de a stabili sensul, „mecanismul” unei opere, poetica e, totuși, capabilă să-l identifice, să-l particularizeze, să-l definească prin el Însuși. Intrarea În rezonanță cu o structură, ecoul unui efect - iată cum textul literar, neconstrâns, cade În capcana generalizării. A interpretării pe care o provoacă, pe care o atrage prin simpla sa existență. O existență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
demografic, relevând caracterul dinamic al fenomenelor demografice, atrage atenția asupra determinării complexe a acestora; e) Cohorta (generația) desemnează totalitatea indivizilor umani care participă la realizarea unui eveniment demografic, într-un interval de timp (anul calendaristic). În cazul căsătoriilor, termenul se particularizează în promoție (promoție de căsătoriți), iar în cazul nașterilor, mai exact al născuților, cohorta devine generație. Spunem de exemplu generația 2012 în sensul de totalitatea indivizilor născuți în acest an; f) Rata demografică reprezintă un indice care exprimă intensitatea cu
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_490]
-
înfăptui o nouă organizare administrativ-teritorială a României. Pe lângă structurile administrative consacrate în organizarea teritoriului țării (comuna, plasa și județul) s-a introdus una nouă: ținutul. În megalomania sa, regele năzuia să-și pună amprenta și asupra reorganizării statului, să o particularizeze, pentru a rămâne în istorie. Au fost înființate 10 ținuturi: inutul Olt avea reședința la Craiova, Ținutul Argeș (Bucegi) la București, Ținutul Marea la Constanța, Ținutul Dunărea la Galați, Ținutul Nistru la Chișinău, Ținutul Prut la Iași, Ținutul Suceava la
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
modern în orele de educație tehnologică Modernizarea învățământului românesc este o necesitate derivată din cerințele dezvoltării societății contemporane, din experiența practică acumulată și din posibilitățile pe care le oferă astăzi științele educației. Și disciplina Educație tehnologică, pentru învățământul primar, se particularizează pornind de la direcțiile generale ale întregului sistem de învățământ, diferențiindu-se aspectele tradiționale și moderne specifice: Curriculum anterior Curriculum actual formularea obiectivelor în termeni generali, nespecifici; formularea obiectivelor în termeni de competențe și capacități; extinderea ariei de cuprindere a obiectivului
Îndemânare şi creativitate : repere metodologice by Amalia Farcaş () [Corola-publishinghouse/Science/1205_a_1937]
-
calitativiștii formulează asumpții convergente cu o filosofie relativistă (fenomenologică). De ambele părți există atât susținători vehemenți, care resping în totalitate pozițiile adverse, cât și teoreticieni sau pragmatiști care caută complementarități sau căi de mijloc. Opoziția între cantitativiști și calitativiști e particularizată în sociologie în "distincția dintre explicație și înțelegere" (Rotariu și Iluț, 1999:25; vezi și Chelcea et al., 1998). Explicația presupune cauzalism (dependență și independență) și căutarea de legi, în vreme ce comprehensiunea presupune empatie și accent pe trăirile proprii. Prima se
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
religiei ca fenomen social pentru că cei mai mulți sociologi leagă religia de social (spunând că este o instituție socială) prin aceasta apropiindu-ne de ceea ce ne interesează în lucrarea noastră, adică legătura dintre religie (Biserică) și latura de asistență socială a societății (particularizând cazul României). Acest aspect din urmă îl vom trata doar la nivel general, urmând ca pe parcursul lucrării să dezvoltăm această problemă în contextul temei propuse. 1.1. Religia și definirea ei din perspectivă sociologică Asemenea tuturor instituțiilor sociale, religia se
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
reexaminare a situației religiei prin plasarea la un nivel de discuție european, ceea ce reprezintă o evidențiere a particularităților naționale, prin raportare la alte experiențe similare din țări diferite. Reconfigurarea contemporană a religiei și a politicii nu este o caracteristică ce particularizează spațiul european, ci descrie un proces mai amplu." (Carp, 2007, p. 279). Capitolul IV Protecția copilului din România Dezvoltarea sistemului în timp 4.1. Sistemul național de asistență socială (generalități) Asistența socială este o activitate profesională de ajutorare a persoanelor
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
resurse de timp o oră săptămânal și sunt marcate cu litere aldine. Conținuturile marcate cu litere italice pot fi abordate sub forma unor aprofundări (acolo unde este aprobată plajă orară de două ore) sau sub forma unei discipline opționale complementare, particularizată pe orizontul local. Toate competențele specifice din coloana din stânga se referă la toate conținuturile din coloana din dreapta, existând între acestea o corespondență de grup. Nu există o legătură biunivocă între o anumită competență și un anumit conținut. Profesorul poate urmări
Mentoratul în geografie: Ghid metodologic pentru practică pedagogică - studenţi, absolvenţi şi profesori-mentori by Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/1702_a_3117]
-
de personal sunt doar câteva aspecte reliefate și detaliate în acest prim paragraf. Prima parte continuă cu prezentarea funcțiilor managementului resurselor umane - planificarea necesarului de personal, recrutarea și selecția, dezvoltarea personalului și menținerea acestuia în cadrul organizației. Toate aceste funcții sunt particularizate la nivelul învățământului liceal, în ultima parte a primului capitol. Partea a doua debutează cu identificarea reperelor educaționale europene. Pilonii de bază ai strategiilor privind educația permanentă - capacitatea de angajare, cetățenia activă, incluziunea socială și dezvoltarea personală - sunt scoși în
Particularităţi ale dezvoltării resurselor umane în învăţământul preuniversitar by Maria Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1819_a_92274]
-
având însă un „relief“ stilistic inconfundabil. Astfel, incipitul este supramarcat printro dublă „intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești) este însoțit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: Și mai fostau poftiți la nuntă crai, crăiese și mpărați, oameni în samă băgați, șun păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Între aceste puncte strategice ale textului, structura basmului conține două unități compoziționale (fiecare însumând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
personajului. Protagonistul basmului cult se înscrie astfel în tiparele modelului eroic, deși nu în maniera clasică a lui FătFrumos din basmul popular. Item 3: evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru basmul cult studiat Relația dintre protagonist și antagonist se particularizează de asemenea întrun mod original. În primul rând, raportul dintre HarapAlb și vremelnicul său stăpân, Spânul, este conflictual, determinat de confruntarea dintre bine și rău, definitorie pentru specia basmului. În chip semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi - Spânul și împăratul Roș
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
deși incipitul apelează la formula inițială a basmului, este supramarcat printro dublă „intrare“ în universul ficțional. Fiecare „prag“ al intrării în lumea basmică este semnalat prin sintagma Amu, cică... Finalul canonic (motivul nunții împărătești) este însoțit de formula de încheiere, particularizată prin nota de umor: Și mai fostau poftiți la nuntă crai, crăiese șimpărați, oameni în samă băgați, șun păcat de povestariu, fără bani în buzunariu. Între aceste puncte strategice ale textului, basmul se structurează din două unități compoziționale (fiecare însumând
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
perioada 1990-1993), a 11 volume proprii, a unui volum în colaborare, a două volume cu caracter didactic, participant la sesiuni și simpozioane cu caracter științific - părintele-profesor Runcan a acoperit o arie de varii problematici; cu câteva focalizări însă, ce-l particularizează în suita cercetătorilor cu vocație. Astfel, Sfântul Andrei, Apostol al lui Iisus Hristos, la români (carte apărută în 1994) se constituie într-o utilă familiarizare a dreptcredincioșilor cu o problematică nouă pentru ei - ce este înfățișată prin evidențierea, cu multiple
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
care se sustrage unei concretizări solide și pure a unei ideologii. Prin urmare, pasul dinspre teorie înspre creație nu se realizează întotdeauna într-o proporție echilibrată de unu la unu, intervenind în cele mai multe cazuri capriciile imaginației și ale talentului care particularizează, după cum sugera Paul Valéry: "Indivizii se bucură cum pot și de ce pot să se bucure; și maliția sensibilității e infinită. Sfaturile cele mai bine fondate sunt dejucate de ea, chiar dacă ele sunt rodul observațiilor celor mai solide. Ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
sale printr-o proiectare definitivă în universalitate și eternitate. I. Clasicismul francez repere generale I.1. Câteva delimitări terminologice În măsura în care realitățile literare, ca oricare altele, de altfel, se concretizează la nivelul limbajului prin intermediul unor termeni anume care dau viață și particularizează, este necesar să deschidem această lucrare cu o stabilire, pe scurt, a sensurilor și a unui scurt istoric al cuvântului clasic și al celorlalte noțiuni din această familie lexicală. A ordona sensurile unor termeni literari nu este însă cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin prisma unei închegări ce presupune o raportare la un ansamblu cultural sau doar literar, care poate fi localizat sau nu, depinzând de semnificația mai largă care i se atribuie. Astfel, după cum am mai arătat în Preliminarii, clasicismul a fost particularizat istoric în trei mari epoci, favorizându-se fie una sau alta dintre etape, secolul al V-lea î.e.n., Grecia, sub patronajul lui Pericle, secolul I î.e.n., Imperiul Roman, sub tutela lui August și secolul al XVII-lea e.n., Franța, epoca
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în Franța. Acesta a urmărit în mod programatic concretizarea unei "rețete" a nemuririi, rețetă care însă a alunecat în anumite rânduri, tocmai prin caracterul ei programatic, înspre o rigidizare, o dogmatizare a perspectivei. Scriitorii epocii au știut însă, întotdeauna să particularizeze dogma prin prisma talentului și a invidualității artistice, realizând opere care, deși se subscriu doctrinei generale, nu au devenit produse de serie. Cu alte cuvinte, lecția este asimilată, dar valorificată în manieră proprie. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește unul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Dar, dincolo de această dimensiune dictatorială, instaurarea unui set de principii artistice nu a presupus niciodată anularea creativității sau ignorarea talentului. O demonstrează de altfel scriitorii clasici, care, deși se supun aceluiași cod, reușesc într-o manieră superioară să îl valorifice, particularizându-l în funcție de personalitatea artistică a fiecăruia. Astfel, regulile devin un sprijin, un potențator al originalității creatoare care necesită o șlefuire gradată. Pentru clasici, opera nu este așadar produsul unei iluminări de moment, inconștiente și explozive, ci rodul efortului, al prelucrării
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ignoranță. Nu mă tem să afirm că anticii cei mai grandioși au avut imperfecțiuni"82 declară Fénelon, plasându-se aparent de partea Modernilor. Aceste imperfecțiuni datorate supunerii la legile umane ce nu permit atingerea absolutului sunt în viziunea lui Fénelon particularizate la intervențiile corului în tragedii, considerate rupturi, întreruperi ale coerenței acțiunii, la plăcerea pentru jocurile de cuvinte (se citește aici poate austeritatea prelatului Fénelon?) și la predispoziția spre vulgar. Însă imperfecțiunea supremă a anticilor o constituie religia lor "monstruoasă și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
secolului.245 La fel ca și celelalte neoclasicisme, nici cel mai recent dintre ele nu presupune o concretizare clară la nivel european cu un program estetic bine definit, ci se naște, mai mult, din numeroasele mărturii și angajamente individuale, care particularizează idealurile generale, fără însă a părăsi sfera clasică. De asemenea, ca și în celelalte epoci, această adeziune la principiile clasice se manifestă, mai mult, la nivelul teoretizărilor, al crezurilor explicite, fiind mai puțin evident în sfera creațiilor propriu-zise, care au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
joacă un rol esențial. Cunoștințele privitoare la epoca, situația socială, familia și istoria personală sau națională a poetului respectiv pot asigura doar o anumită pregătire în vederea receptării poemului, dar nu pot înlocui interpretarea propriu-zisă a textului. Critica nu trebuie să particularizeze, să fixeze date concrete în timp și spațiu, ci tocmai să evidențieze ceea ce ține de atemporal și aspațial "mi se pare că ceea ce contează mai mult când citești bunăoară o odă de Sapho, nu este să-ți închipui că ești
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
în domeniul mult mai abstract al articolelor literare. În acest fel și neoclasicismul secolului al XX-lea ca și celelalte neoclasicisme se poate defini sub semnul unei viziuni, al unei tendințe spre clasicism, care a reușit doar parțial să fie particularizată în liniile concrete ale operelor epocii. VI. Ce sunt neoclasicismele? Aceste pagini finale ale lucrării vizează formularea câtorva răspunsuri sintetice la întrebarea din titlu, prin raportare la aspectele dezvoltate în capitolele anterioare. Urmărim, astfel, o analiză finală a neoclasicismelor, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
atât mai mare cu cât el prospectează evoluția patologiei într-un teritoriu mai bine definit etic și istoric. În acest fel, concluziile pot deveni eșantioane de valoare reală orientativă. Teritoriul luat în considerare, Moldova, teritoriu cu un trecut bine constituit, particularizat prin caractere etnice și sociale consolidate oferă posibilitatea de a putea fi utilizat ca un eșantion de comparație: un total de circa patru milioane de locuitori, cu o predominanță etnică românească, dar și cu un procent constant de elemente etnice
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
române științifice, constituie o sursă documentară prețioasă. În sinteza lor, aceste date demonstrează existența unui vocabular bogat, cu oarecare capacitate de diferențiere nosologică și cu pronunțată specificitate regională. Influențe lingvistice străine (neogreacă, rusă, germană, latină, italiană, franceză etc.), asimilate, au particularizat acest vocabular care ne transmite o imagine vie despre boala și bolnavul mintal din trecutul Moldovei până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. În cuprinzătoarea sa operă, Pompei Gh. Samarian a adunat texte și documente ilustrative în acest sens. Un
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]