466 matches
-
legată de atribute fizice marcate valoric dă o notă foarte proastă democrației americane. Tot printre contradicțiile și ambiguitățile lui Etzioni, pe lângă cele de mai sus și cele reproșate virulent de liberalii americani, asupra cărora nu mai revin, se numără și partizanatul său politic, uneori exprimat fără ocol22. Ca orice alt autor, Etzioni nu este responsabil pentru citarea sa de către mai mulți politicieni, de la Bill Clinton și vicepreședintele său, anticharismaticul Al Gore, la... Helmut Kohl. Aceste nume sugerează deja că proiectul comunitarist
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comentariului de natură istorică și morală. Dacă în Masacrul G. cedase unor constrângeri care alterau parțial filonul mărturiei cu valoare documentară, în Eclipsa el evită, deliberat și consecvent, orice „cosmetizare” a faptelor și orice omisiuni ori deformări determinate de vreun partizanat ideologic, aspirând la un maximum de obiectivitate. Copilăria la Deva, oraș evocat cu dragoste și nostalgie, apoi configurarea propriei traiectorii ideologice, îndepărtarea de modul de viață mic-burghez al familiei și ralierea la activitatea comunistă ilegală, arestarea și, în fine, experiența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287138_a_288467]
-
în această paradigmă fac mai degrabă istoria conflictului asupra continuității care au încordat relațiile interetnice din Transilvania. Administrarea probelor care conduce inexorabil la concluzia "netemeiniciei teoriei imigraționiste" lasă loc prezentării citatelor prin care sunt luate poziții diverse asupra continuității. Abandonarea partizanatului militantist și a poziției belice în favoarea analizei istoricului problemei și a instrumentalizării sale politice este reflectată, de pildă, de citarea in extenso a interpretării făcute de L. Boia în Istorie și mit în conștiința română (Dumitrescu et al., 1999, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În 1932 publicația, devenită hebdomadar „politic, economic, artistic, literar”, dedică o pagină întreagă fenomenului cultural. Fără articol-program și colegiu redacțional, P.l. își asumă un profil preponderent politic, orientarea fiind liberală, dovadă și colaborarea lui I.G. Duca. De aici rezultă și partizanatul în aprecierea unor personalități: sub o fotografie a lui N. Iorga stă scris „Călăul”, iar Mihail Dragomirescu este criticat violent. O mare atenție se acordă, totuși, fenomenului teatral, prin cronicile dramatice semnate de Val Mugur și prin colaborările lui Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288695_a_290024]
-
americani, James Monroe<footnote James Monroe (n. 28 aprilie 1758- d. 4 iulie 1831) a fost cel de-al cincilea (1817- 1825) președinte al Statelor Unite ale Americii și autor al doctrinei Monroe. Perioada președinției lui Monroe a fost marcată de dispariția a partizanatului politic datorată războiului americano-britanic din 1812, fiind ulterior cunoscută ca Perioada bunelor sentimente (în engleză, Era of Good Feelings). Monroe a fost un politician important din perioada sa, deși partidul unit al democraților și republicanilor, Partidul democrat republican (în engleză
AMERIC?INII, HUNIUNEA EUROPEAN? ?I POPEYE MARINARUL by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Science/84039_a_85364]
-
23 de către Dan Cârlan, pentru a-și arăta puterea lui față de colegii candidatului de la Universitatea "Al.I. Cuza", cei care îi și fac, cu stoicism, campania: parlamentarii PDL Dumitru Oprea și Marius Spânu. Pe cine să votezi? Dicolo de condiționările partizanatului politic, pentru că aceste alegeri vor arăta evident nucleul tare al disciplinaților de partid, ce putem alege noi, ceilalți, care judecăm neutru, dar având în vedere interesele noastre de ieșeni în condițiile în care sprijinul dat "civililor" de calitate (Cristian Preda
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
regelui Ferdinand și a lui Mihai I, toți ceilalți s-au simțit providențiali și, ca efect a percepției comune a populației, îndreptățiți să-și facă de cap la putere. Desigur, fiecare cu excesele lui! Cred că, dincolo de ideologii și de partizanate, lumea românească ar trebui să-și pună măcar acum, după aceste alegeri, problema depersonalizării puterii, a negocierii unui contract civil între cetățeni, prin care președintele să fie mai puțin important ca persoană și să devină, din ce în ce mai rapid, o funcție. O
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
reconstruim întreaga perspectivă a unui grup social, și nici individul concret, nici suma abstractă a indivizilor nu pot fi considerate, în mod legitim ca fiind deținătorii acestui sistem de gândire ideologic în întregul său"29. În această manieră, ideologia transcende partizanatul implicat de concepția particulară și negativă asupra ideologiei, care opunea interpretările diferite ale unei realități comune. Realitatea socială este una fragmentată, depinzând de tipul de cunoaștere pe care îl angajează diferitele grupuri sociale. În acest punct, cea mai importantă idee
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
a titraților universitari, a celor cu studii superioare. Cei mai mulți sunt angrenați în viața politică doar în calitate de simpli partizani, de militanți într-un partid sau altul. Ei formează o categorie medie, fără un deosebit relief personal, supusă tuturor exigențelor și servituților partizanatului politic. Urmărind obiective practice imediate, multe de ordinul ambițiilor pur personale, această aliniere se face fără complicate procese de conștiință. De altfel, o prea mare complexitate interioară este total improprie vieții politice. Mulți nu țin seamă de această realitate și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în conștiința unui astfel de intelectual, apare dilema, uneori atroce, de care aminteam: ce este mai important pentru el: să-și urmeze doar vocația sau să respecte, în continuare, și cu orice preț, condițiile și servituțile, uneori umilitoare, ale unui partizanat, care îi dau din toate motivele enumerate insatisfacție? O astfel de analiză (deocamdată sumară) 1 este departe de a fi doar una academică. Ea surprinde o realitate pe care au cunoscut-o toate partidele. Fenomenul Alianței Civice și Partidul Alianței
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
propagandă electorală. Afirmăm doar că o anume luciditate devine strict necesară, mai ales într-o astfel de situație preelectorală. Să vedem acum modul în care se comportă intelectualul ca personaj electoral, care acceptă, într-un fel sau altul, toate exigențele partizanatului. El ni se înfățișează într-o triplă ipostază: de candidat, propagandist și simplu alegător. Să luăm, pe rând, fiecare din aceste activități. Avem toate motivele să credem că pe listele viitoare de candidați la Cameră și Senat va figura un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
se par o calamitate și, adesea, chiar sunt o mare calamitate. Cam câte metamorfoze, fracțiuni, aripi etc. cunoaște vechiul partid, eram să spunem old party, liberal? Greu, dacă nu imposibil de conciliat, în orice caz, spiritul analitic și critic cu partizanatul politic. în al doilea rând, intervine schimbul și conflictul de generații: cea existentă înainte de 1989, care a intrat masiv în închisoare, și cea formată în perioada comunistă, care a descoperit viața politică după 1989. Deosebirile de mentalitate, limbaj, adesea și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
particular este partizanul selecției libere de valori și al ierarhiei corespunzătoare. El respinge din instinct nivelarea, nediferențierea, depersonalizarea, cu toate corolarele sale: consacrări oficiale, premii formale, ocupări de poziții sociale, distincții de diferite tipuri ca recompense pentru merite politice de partizanat etc. 5. Și cu aceasta am ajuns la, poate, cel mai caracteristic fenomen al postcomunismului cultural: apariția unei piețe editoriale libere a făcut și mai evidentă polarizarea peste tot existentă (fie și în stare latentă) dintre cultura de elită și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
irealizabil. Nu poate fi uitat, în sfârșit, nici comportamentul profesional literar-artistic etc. al funcționarilor culturali externi. Concepția lor este că doar ei dețin mandatul irevocabil și definitiv al selecției valorilor românești exportabile, al ierarhizărilor și promovărilor externe. De unde, un dublu partizanat: al criteriilor oficiale în primul rând, dublat de al vieții cultural-literare. Acești funcționari duc cu ei în străinătate întreaga mentalitate, idiosincrazie și sisteme de relații formate în țară. Criticul, care l-a receptat cândva negativ, ca să dăm un singur exemplu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
rezistența structurală a regimului: măsurile inovatoare erau sabotate tacit de către structurile politice și economice interesate de păstrarea propriilor privilegii, dar și de funcționalitatea sistemului însuși, care tindea spre stabilitatea inițială. Cu timpul, insuccesul reformelor a creat confuzie și a ascuțit partizanatele din interiorul elitei politice cehoslovace. Pe de altă parte, societatea a început să emită cereri tot mai îndrăznețe în direcția liberalizării. Au început să apară proteste studențești. Situația s-a amplificat și datorită aportului intelectualilor. Aceștia au încercat să ofere
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cepea na? ionalismul. Iorga respectă democra? ia ? i admitea sistemul politic predominant �n ?? rile prietene ? i aliate ale Rom�niei. El ? tia de ce Pre? edintele Wilson sprijinea autodeterminarea Rom�niei. De? i Iorga dorea unitatea tuturor rom�nilor că egali, iar partizanatul s? u pentru democra? ie din primul deceniu al perioadei interbelice era sincer, el nu consideră democra? ia de tip occidental din Rom�nia că un rezultat al unui proces organic. Anomaliile din politica rom�neasc? nu au f? cut
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
apropiat al mesei, e deja al unui bătrîn: e paradigmaticul bătrîn al Renașterii, corcitură de truditor etrusc și vizionar iudeu. Oranjul roșcat al veșmîntului e diseminat contrapunctic în restul compoziției, cu precădere pe ceilalți bărbați, pe Iisus însuși, cu oarecare partizanat misogin, femeile toate, doar pe una din laturile mesei, sînt pictate în griuri calde, rumenite ușor spre decolteurile ațîțătoare. În care se înfig și ochii totuși concupiscentului pictor. Sub cele trei arcade ale fundalului replica roșului: cerul. De un albastru
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a găsit prea puține dovezi de manipulare clientelară pe față a programelor guvernamentale la nivelul persoanelor beneficiare, există probe care sugerează faptul că loialitățile politice influențează alocarea de resurse la nivel de district și, cu siguranță, există o preferință pentru partizanatul pro-Chávez din partea participanților la programe (Hawkins, 2010a: ch. 7). Totuși, studiile de sondare a opiniei publice au arătat că organizațiile comunitare finanțate de stat au deschis căi de participare pentru cetățeni indiferent dacă îl sprijineau sau nu pe Chávez, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
că "noutatea" și lipsa legăturilor partizate erau cele mai mari atuuri electorale ale sale, în vreme ce Vargas Llosa era afectat de legăturile sale cu partidele tradiționale (Cameron, 1994: 140)6. Însă, statutul de om din afara sistemului al lui Fujimori trecea dincolo de partizanat. Copil (care nu aparținea rasei albe) al unei familii de muncitori imigranți japonezi, Fujimori se putea prezenta, de o manieră credibilă, ca un peruvian ca oricare altul care a stat departe de (și în cele din urmă, în opoziție față de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
parte, în America Latină, mulți populiști au făcut din lupta împotriva implicării în regiune a Statelor Unite, în mod vădit în interes propriu, o parte importantă a luptei lor populiste împotriva americanismului. Problema este că susținerea democrației este bazată pe ideea lipsei partizanatului. În consecință, implicarea actorilor din afara sistemului în guvernele alese în mod democratic ridică inevitabil suspciuni privitoare la existența unei agende partizane (Carothers, 2010: 69). Cu alte cuvinte, a face față populismului este o sarcină complicată pentru că implică, de regulă, apărarea
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
perspectiva ieșeană, școli de marcă precum cele promovate de Adrian Neculau sau Elisabeta Stănciulescu. Dar acest curajos verdict, coroziv și incitant, al echipei coordonate de Adrian Miroiu ar merita reiterat, Între altele pentru a demonstra și o reală desprindere de partizanatul politic, prea des invocat pînă acum. Studiul depășește, ca pertinență, un simplu act de campanie electorală, promițînd, În același timp, mai multă transparență și competență În analiza școlii românești. Radicalismul său este evident conjunctural și, Într-o primă fază, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de reacții, unele raționale, altele pătimașe, aici intenționăm să efectuăm o analiză În dimensiunea În care au dorit să o plaseze autorii: aceea a științei politice. Trebuie spus dintru Început că această „istorie analitică a Convenției Democratice”, deși refuză „amprenta partizanatului politic sau a comentariului bazat În special pe opinii și judecăți de valoare” și ține să aibă ca fundament „judecăți empirice, factuale, teoria politică și comparativismul politic” („Prefață”, p. 11), stă În mod clar sub semnul subiectivității autorilor, ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
gândirii sale rămâne doar un proiect ideal scriitoricesc. Ceea ce încerc aici este un Foucault universal, valabil pentru orice contemporan indiferent în ce zonă geografică trăiește, indiferent ce fel de afinități ideologice și politice are, în fine, indiferent ce subiectivisme și partizanate proferează! Un fel de "unificare" a lui Foucault și o vizibilitate a gândirii și a temelor sale, puse în dezbatere, la peste un sfert de veac de la moartea acestuia. Înainte de toate, Foucault vorbește, dezbate, ține un discurs și un curs
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
antipolitică", adică o mașină distructivă a statului modern ce disprețuiește omul prin tratamentele pe care i le aplică, prin practicile impersonale și fără de viață ale guvernării. Sub masca unor politici obiective și echilibrate se ascund intenții înguste și cinice, de partizanat ideologic! Sexul (dorința de putere și posesie) și politica (spațiul social docilizat și supus!) se întâlnesc în instincul de animal politic al omului modern. Politicianul e transformat într-un simbol al luptei (de exemplu, al luptelor anticorupție în cazul nostru
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
instituții și în societăți o relație echitabilă între privilegiați și neprivilegiați, ci, mai degrabă, a perpetuat o luptă surdă pentru câștigarea privilegiilor de către cei oprimați de la ele, fără nicio considerație față de merit sau de valoare. Un fel de înlocuire a partizanatelor, în loc de o evaluare a meritelor celor ce obțin privilegii! Meritocrația nu există decât în societățile liberalizate din Occident... Dacă în Evul Mediu privilegiile erau conferite pe baza unor distincții, în societatea modernă privilegiul politic este mai mult o formă arbitrară
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]