553 matches
-
îi dă cu eroii, niște zănateci, toți se numără la sfîrșit și spun că tot atâția au fost și la început, de aceea sînt niște aleși, niște eroi, iar restul, restul îngrașă pământul, despre lupta lor pentru stabilizarea societății, împotriva parveniților, ajunșilor, escrocilor. Iarăși se auziră aplauze, abia în acea clipă înțelese schepsis-ul. Nici unul nu era mai mult decît căpitan. Cei mai mulți, locotenenți. Mai toți tehnicieni, ingineri, oameni cu școală, ghinionul lor, dacă putea fi vorba de un ghinion!, era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu se putea desprinde de gândul că făcuse un contract, căsătoria sau iubirea în schimbul unor pereți murdari, al unui „cămin“, ca și cum nimic n-ar fi fost mai de preț pe lumea asta. Căzuse dintr-odată în fața propriilor ochi. Ajunsese un parvenit, își pierde autenticitatea, cedează și renunță la planurile lui vechi pentru a căror îndeplinire trebuia să rămână cinstit - își zicea. Îl apuca uneori scârba de el însuși, dar nu vedea nici o ieșire. Era prea târziu să dea alt răspuns propunerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Zâmbi cu mândrie. El, Kutuzov, era un maestru al strategiei militare. În privința asta, țarul își dovedise din plin incompetența la Austerlitz, în bătălia celor trei împărați. Nu ascultase de sfatul lui. Îi ignorase strategia și pierduse rușinos în fața acelui corsican parvenit și încornorat pe deasupra, care practica paradoxul cu nonșalanță autoproclamându-se „împărat al republicii”. țarul îl ignora, nu-l asculta și nu-l simpatiza pentru că nu-i putea înghiți superioritatea. Acesta era fondul problemei. Acel om cu chip de înger, dar plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tînăr, rezemat de un salcîm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sînt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje din jurnalul lui de elev, note, desene, numele colegilor, pînă-n clasa a șaptea (a șaptea B), cînd adolescentul va avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
adăugă „Fă o cerere oficială”, după care închise. Supărat, Danny formă numărul personal al doctorului Layman de la morga orașului, ținând un ochi pe orchestră. Patologul răspunse la al doilea țârâit: — Da? — Sunt Danny Upshaw, doctore. Layman râse. — Mai degrabă Danny Parvenitul. Tocmai am autopsiat cadavrul pe care ai încercat să-l uzurpi. Danny respiră adânc, întorcându-și privirile de la Coleman Healy și giruetele pe care le făcea cu saxofonul. — Da? Și? — Și mai întâi o întrebare: Ai introdus un depresor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de mare le-ar fi contul din bancă. Pentru că mizerie nu înseamnă numai sărăcie. Dimpotrivă, sunt milioane de oameni în țara asta care trăiesc în sărăcie cu demnitate, curați, binevoitori, ajutându-se unii pe alții, mulțumiți. În schimb, astfel de parveniți, care disprețuiesc poporul din care provin, crezându-se mai presus de el, nu vor scăpa de mizerie oriunde s-ar afla, oricâtă avere ar aduna, pentru că mizeria e înăuntru. Întâmplarea că România e și o mare exportatoare de curve spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
care vor să spulbere acest vis în curs de realizare sunt - categorial - mai întâi șoarecii, apoi oamenii. Remy are parte însă și de obstrucții ori rezistențe individuale. Dacă Anton Ego, temutul critic culinar, e urât de mai toți, Skinner, patronul parvenit, ne devine odios pe parcurs. El ia mitul dispărutului Gusteau și îl exploatează la modul josnic-industrios. Îi folosește imaginea simpatică pentru a vinde tot felul de semipreparate și alimente congelate, în logica globalizării. Pe acest front de luptă își face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
preț, dar fusese probabil comandat la cel mai bun timp]ar din Mizil. . . poate cel mult la Ploiești și proporțiile lui uriașe, sculptura complicată, dar proastă, arătau stângăcia meșterului cât și dorința de lux a comenzei. Bufetul Hallipa era un parvenit. Așa fel reflectase Mini. Apoi oftase: De ce nu rămăsese Hallipa la Mizil! Își amintise vorbăriile neisprăvite ale Linei despre timpul petrecut de verișoară la Mizil, demult. Acele povestiri, prin repețirea lor banală, scoteau pe Mini din răbdări, dar îi populau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în locul lui. Era prilej de încredere și răspundere: ieșise cu bine și rămăsese de casă. 72 73 ,,De casă mare!" glumea Nory. Cariera îi era făcută. Toată aristocrația nu mai vroia să vie pe lume decât pe mâinile ei și parveniții la fel, firește. Repede după asta, Rim fusese numit suplinitor, apoi, prin concurs, profesor de anatomie la Iași, dar abia acum, în urmă, se putuse anevoie muta la București, fiind luptă aprigă și făcîndu-se politică multă, cu tot ordinul venit
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și numerele de mare atracție ale circului care poposise atunci; descrierea cărămidăriei... unde un tânăr, rezemat de un salcâm, Îi șoptea unei fete la ureche vorbe de amor un pic deocheate (textul e reprodus În Întregime). Absolut toate - gara, tipografia, Parvenita 1, elefantul circului, șoseaua care o cotește spre Šabac - sunt raportate la persoanele În cauză. Mai erau trecute și pasaje din jurnalul lui de elev, note, desene, numele colegilor, până‑n clasa a șaptea (a șaptea B), când adolescentul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și eu am să mă trezesc într-o zi în fața lucrului împlinit: cartea pe care v-o dăruiesc din toată inima vouă, celor împilați, hăituiți, cinstiți, debusolați, vânduți pe un pumn de arginți, pentru interese meschine de neoameni, avari, egoiști, parveniți ș.a.m.d. Dar și acestora le doresc să învețe ce înseamnă iubirea, faptele luminoase, gândul bun, calea adevărului și dreptății. Fie ca “Lucrătorul” să-mi aștearnă gândurile cuminți și ordonate pe hârtie, fie ca ele să vă încălzească spiritele
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
Codul lui nu era nou și nu era singurul care îl invoca. Domnul Ștefan Olaru deveni, însă, grăbit. Își consultă ceasul, avea treburi, avea și ceas. Balansă încă o clipă, de pe un picior pe altul. — Adică, m-am dat cu parveniții? Trebuia, nu trebuia dat vreun răspuns, cine să știe. — E mai interesant, crede-mă. Nu-mi plac eșuații, declasații. Mult mai interesant de partea asta a ierarhiei! Nu doar mai folositor. Mai interesant, crede-mă. Irina reintră în șuvoiul străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
peste tot, cum spuneți. Propun nume de cod: Șperaclu. Într-adevăr, faptul că locuiește aici în bloc este de mare ajutor. Relația noastră este de simpatie, nu de la administrator la chiriaș. Ar fi fost mai greu cu bărbatu-su, un parvenit țâfnos, plin de sine. Profituri ilegale fac amândoi, desigur, dar Șperaclu nu și-a pierdut o anume modestie și bună-cuviință a condiției sociale inițiale. Isteață, miloasă, vicleană, știu asta.Are cap, are suflet, are de toate și îi place să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cameră! s-a făcut rece și trebuie să fiu la rugăciunea de seară. De ce această poveste!? Găsesc că are ceva din falsa realitate În care trăim, ceva din otrăvurile pe care ni le inoculează - zi de zi - o adunătură de parveniți care au nevoie de suflete nevinovate, oferite drept ofrandă pentru Împlinirea scopului lor machiavelic. Dar câte Înterpretări nu pot avea metaforele folosite de către autor În aceste povestiri. O infinitate! ... Ceva mai târziu, maica A. a venit să continuie de strâns
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
sfânta mănăstire, să te rogi pentru păcatele noastre și pentru sufletul diacului Radu! Faptele tale rele o să-ți aducă blestemul oamenilor, rosti apăsat diacul, în timp ce era luat de oamenii armașului. Lumea s-a săturat de greci și de neamurile lor parvenite! Destul, țipă domnul, îndepliniți poruncile! Iar eu o să domnesc încă mulți ani dinainte! Se iscă o zarvă mare, dar nimeni nu avu curajul să nesocotească poruncile voievodului. Catrina luă rasa monahală, diacul Radu fusese îngropat lângă Fântâna Cebului , iar boierii
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care să aibă drept fruntarii Nistrul și Tisa și dincolo de Bucovina, o țară visată de toți Românii. Și deodată vezi întreg visul minunat, pămînturile acestea dumnezeiesc de frumoase, supuse meschinului politicianism de la noi, intrigilor de budoare, vanităților umflate ale cîtorva parveniți” (Principiul naționalităților). Literatura propriu-zisă e reprezentată de poemul „Vacanță în provincie“; primul text publicat de către Samuel Rosenstock sub pseudonimul Tristan Tzara este „comentat” de un desen stilizat, prezentînd o femeie kitsch. Singura secvență în metrică tradițională a acestui poem (compus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dragoste și cel de aventuri, dar și proza moralizatoare, „fabulistică”, psihologismul, intelectualismul pretențios. În Contimporanul, nr. 72, Sergiu Dan publică (pe jumătate de pagină) „prefața” absurdistă a unei proze intitulate „Rocambole. Mare roman de aventuri“, despre un caraghios Rocambole moldav, parvenit și cleptoman, precoce antrenat sexual printr-un incest cu sora sa; în nr. 75 al aceleiași publicații, textul „Fantome“ al lui Filip Corsa (discutat deja anterior) este prezentat ca un „fragment din romanul Crucișătorul M.O.B”. Jacques G. Costin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poartă cu o ferocitate prostească față de cei Învinși, dar nu sunt În stare să reziste ciocnirii cu o armată bine organizată. De când prevederile justiției au Înlăturat de la conducerea armatei fiii nobilimii, companiile de cartier au Încăput pe mâna dărăcitorilor, a parveniților, a feciorilor de curvă... — Messer Alighieri! urlă din partea cealaltă Lapo Salterello, care se ridicase În picioare. Parcă poporul Florenței nu mai e și al dumitale, după cum vorbești despre el! Ca și când dumneata nu ai fi fiu de negustori și de schimbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
familie, ca să ne menținem pragmatici. Maddy și Ramona au tenacitatea aia de buldog care ne lipsește mie și Marthei. Doar mâncarea pe care o mestecam m-a împiedicat să râd cu gura până la urechi. Mi-am îndreptat gândul spre răsfățata parvenită pe care urma s-o călăresc în seara aia, un pic mai târziu, și la mama ei, care zâmbea țeapăn de partea cealaltă a mesei. De-abia îmi mai puteam stăpâni hohotele. În cele din urmă am reușit să înghit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ani și e cam ciudat... Aproape grotesc. — Sunt numai urechi. Aș fi zis că ești numai dinți, replică Jane. Când a văzut că nu râd, și-a aruncat privirea dincolo de grădina săpată, spre Muirfield Road și proprietatea înfloritoare a antreprenorului parvenit. — Când fiicele mele și Maddy cu Martha erau mici, Ramona punea în scenă tot felul de parade și ceremonii pe gazonul acela imens al lor. Erau niște mici spectacole, cu fetele îmbrăcate în salopete și costume de animale. Le lăsam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de infractori ale băieților care administrează portofoliile la Londra. O galerie de figuri tipice centrului financiar al Londrei, mai mult sau mai puțin neschimbat În ultimii 300 de ani: boieri de țară bine hrăniți ca-n caricaturile lui Hogarth, pămpălăi parveniți. Bărbați cu ultimele șuvițe de păr uscate cu föhnul arătând ca o plasă de vată de zahăr așezată pe o farfurioară roz de scalp. Candidați la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce câteva nuanțări importante. Comparația celor trei tipuri cu tot atâtea moduri de a face escaladă („alpinism social”) e amuzantă. Parvenitul alege o cale de acces brutală, „uneori lungă și tainică”, pe care nu ezită să Înfigă la tot pasul crampoane. Snobul, neîncrezător În forțele sale, urcă doar susținut de corzi. În timp ce dandy-ul pare un acrobat: „Frumusețea gestului său e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Balzac, În Fata cu ochii de aur, descriind prototipul dandy. Se mai adaugă Însă acestui refuz de a munci pentru a face bani și o componentă antisemită, detectată cu Îndreptățire de aceeași Michelle Perrot. Sursa o constituie aversiunea dandy-lor pentru parveniți și, În genere, pentru „manipulatorii de bani”, preponderent evrei. Acest fapt Îi separă definitiv de boemi. Celibatarii trândavi tc "Celibatarii trândavi " Pe de altă parte, deși Își transformă trândăveala sfidătoare În mod de a trăi, un dandy autentic nu refuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lor este Întotdeauna o economisire; În casa lor, totul este cu stare, iar deasupra gheretei de la intrare se poate citi: „Adresați-vă majordomului”. Dacă la nivelul sumei sociale ei pot fi luați drept cifre, atunci este vorba despre unități. Pentru parveniții acestei clase, viața se reduce la titlul de baron, iar eleganța, la un lacheu În livrea și pălărie cu pene, cocoțat În spatele trăsurii sale, ori la o lojă la vodevilurile lui Feydeau. În acest punct, viața ocupată ia sfârșit. Înaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
n-are curajul să revendice marea solitudine liberă, alegerea de sine În spaimă, așa cum vor face, asumându-și destinul, un Lautréamont, un Rimbaud sau un Van Gogh. Unii, ca frații Goncourt sau ca Mérimée, vor căuta favorurile unei aristocrații de parveniți și vor Încerca, fără vreo satisfacție reală, să joace pe lângă nobilimea napoleoniană rolul pe care-l jucau predecesorii lor pe lângă curtenii lui Ludovic al XV-lea. Dar marea lor majoritate vor Încerca să opereze o declasare simbolică. Flaubert, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]