534 matches
-
lor se recunosc în afirmația de mai sus și consider că le este suficient. Dar să nu mă-ndepărtez de intenția mea. Am mai spus-o. Poezia există, ea plutește prin aer și pe de-a rândul, în existența noastră pasageră, prin coeziunea perfectă a orânduitelor lui Dumnezeu. Eu m-am brodit să fiu doar un păstor stelar care culeg poemele rumene și vi le pun vouă pe hârtie, mai la-ndemână. N-ai nici-un merit!, mă apostrofează unii cu tupeu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sine. Când ajunseră într-un târziu la aeroport se înserase de-a binelea. Evis obosise, dar se străduia să zâmbească. Să meargă să-i viziteze la vară, era binevenit oricând. Sigur. Mai așteptară câteva ore, apoi reușiră să camufleze invaliditatea pasagerei și să o urce în avion fără însoțitor medical. Matei așteptă până văzu avionul pierzându-se îndărătul norilor. Ultima clipă. Doamne-ajută, murmură. Apoi porni alene spre casă. Se lumina de ziuă.
Traducerea by Maria-Gabriela Constantin () [Corola-journal/Imaginative/6871_a_8196]
-
întâmplări și trăiri stocate în subconștient. Catrenul cu care închei acest text, ușor nostalgic și pesimist, exprimă gândurile unui om aflat în toamna târzie a vieții și traumatizat de singurătate. Viața omului e ca o frunză-n vânt, Zbuciumată și pasageră pe pământ. Un lucru însă, trebuie să-l ținem minte: Cu bune și cu rele, viața merge înainte. Teii de la fereastră Privesc pe geamul de la dormitor și văd un petic de cer mohorât, de culoare bacoviană, spre care își îndreaptă
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
mic, fără însușiri, cu propriul lui vis mare, care apare transformat într-o ploaie de mărci poștale, asemeni unui nor de confetti. În serviciul tuturor, ignorat cu desăvîrșire de majoritatea, el reapare redimensionat în episoade care-i conferă o măreție pasageră, încărcată de ictusuri ironice. Primește o decorație importantă din partea regelui Etiopiei, din greșeală, trece prin brațele unor frumoase femei și devine milionar grație timbrelor pe care le "colecționează" soția sa de la familiile evreiești deportate. Jan Dite reprezintă acel spin doctor
Jan care rîde și Jan care plînge by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8793_a_10118]
-
scria: Nu-i ușor să descoperi biserica parohială Cowlairs în zona de nord-est cea mai neumblată a orașului Glasgow, dar sufletele rezistente care vor face acest efort vor descoperi că Geneza îneterminată) lui Thaw merită mai mult decît o privire pasageră. Ziarele l-au făcut să se scîrbească de pictura murală. îi trebuiseră luni întregi să facă fiecare formă cît se poate de clară și armonioasă, punînd în ea tot ce credea că-i frumos sau pasionant. Era conștient că reportajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uneori de renunțări, alteori așteptări cu final fericit. Aceste amintiri mă determină să-mi plec capul și ca de fiecare dată când trec pe lângă cimitir să-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „- Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
uneori de renunțări, alteori așteptări cu final fericit. Aceste amintiri mă determină să-mi plec capul și ca de fiecare dată când trec pe lângă cimitir să-mi fac propriile reflecții, uneori chiar sonore, reflecții ce-mi conferă o ușoară mulțumire pasageră. Și atunci spun: „Săru’mâna tăticu, m-am întors acasă și mulțumesc bunului Dumnezeu pentru acest lucru.” Este primul dialog pe care-l înjgheb cu sinele meu și primele cuvinte ce sparg bariera temporală, dar care mă liniștesc și care
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
poate cunoaște mai bine decît tu însuți. Chestia asta cu șofatul, nu zic nu, o fi și ea un talent pe care cu siguranță îl ai, însă eu o văd mai degrabă ca pe o soluție de conjunctură, o ocupație pasageră. — Știu că vreți să mă încurajați, zice Sena ciocănind capacul delcoului cu mînerul șurubelniței, dar cu toate astea, va fi greu să-mi găsesc locul. — Mai mult decît atît, aș vrea să-ți dau încredere în forțele proprii, adaugă domnul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
studioul de la mansardă. Aveam mult râvnita bursă Berliner Künstlerprogramm, pe care și el o avusese chiar cu un an Înaintea mea. Funcționa, iată, regula, despre care auzisem deja, că toți bursierii aveau dreptul să revină, ulterior, pentru o scurtă ședere pasageră, găzduiți În clădirile administrate de DAAD (Serviciul german de schimburi culturale). Ștefan Bănulescu profitase de acest avantaj pentru a se opri la Berlin, În drum, cred, spre Paris, unde avea să reia lupta pentru apariția unei traduceri din cărțile sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Însemnătate. Conta doar intensificarea bucuriilor conjugale. Vizita pe care trebuie s-o facă fiicei ilegitime, martor al trecutului, readuce, iată, migrena care Însoțea cândva amintirile. Dar și, de data asta, o senzație de eliberare... Dintr-o dată, În fața mulțimii de străini, pasagera se lasă În voia anxietății acestei reîntâlniri. Ceea ce fusese ieri departe devine proximitate riscantă („simțea o ușoară neliniște, o aproape morbidă dorință de tensiune extremă, premoniția unui maxim punct culminant”). Securitatea de ieri pare departe. Confirmarea există, totuși („Îl iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
voluptuoasă, vagă oroare”, șansa de a fi vie, vie În pustiul posibilului. Între trecutul „acela” de demult, trecutul lui leting go1, și prezentul care Începe, brusc, să-i semene existase totuși „trecutul” adevăratei iubiri... ar putea cititorul să-i reamintească pasagerei prea absorbite a-și raționaliza impulsurile. Acest „spor” de cunoaștere și de biografie are totuși, se va dovedi, inevitabilul efect că, acum, relația dintre trup și spirit pare schimbată: spiritul, de veghe, se lasă pătruns, Înregistrează pulsațiile și somația confuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
iresponsabilitate”, cum spunea Virginia Woolf, evocarea Înstrăinării, exilului, iluziei au stimulat o efervescență pe care n-aș mai fi crezut-o posibilă. Ceea ce nu pleda, neapărat, În favoarea vreunui „model cultural” desuet, ci Însemna, mai curând, o stenică distanțare, fie și pasageră, de copleșitoarea producție actuală a culturii cotidiene, de masă, modelată după criteriile comerciale ale consumului imediat. Poate și o implicită respingere a Însăși noțiunii, prea pedagogică și colectivistă, de „model”, În favoarea opțiunii libere, personale, În care reveriile și rănile individualității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
da. Tipul cu creierul. Nu, spune Weber. Străinul îl măsoară, bănuitor. —Ba cum să nu. Bărbatul care își confunda viața... Nu sunt eu, insistă Weber. Eu lucrez la asanarea solului. Stewardesele aleargă în sus și-n jos pe culoar. O pasageră din fața lui își îndeasă un animal tocat în gura uriașă. Corpul lui Weber se chircește înăuntrul costumului său pătat și distrus. N-a mai rămas nimic din el, în afară de acești ochi noi. În propriul lui cap supraaglomerat, imaginile zilei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
care trecuseră prin viața lui. Foarte preocupat cu profesia lui de matematician, avusese totuși parte și de aventuri sentimentale, dar nici una dintre femeile care trecuseră prin viața lui nu reușise să-l convingă pentru ceva mai serios decât o relație pasageră. Unde găsea frumusețe, nu era moralitate, sau nu era spirit, sau nu era inteligență, sau nu era umor. Ajunsese și el la un moment dat să creadă că idealul lui de femeie nu există, că cere prea mult, deși era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
În lume. Carlos deschise radioul. — Conform ultimului sondaj, Karl Marx este cel mai respectat filosof În Anglia, În prezent. L-a bătut fără efort, cu 28% din voturi, pe mult trâmbițatul candidat al revistei The Economist, David Hume. Șoferul și pasagera se uitară unul la altul În oglinda retrovizoare și izbucniră În râs, aproape prieteni. — Vai, ce coincidență! zise Kitty. — E de-a dreptul comic! zise și el. Adică toți tipii ăia de la Cambridge și Oxford au votat pentru omul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de făcut. Senzația clară de confuzie a două planuri și de irealitate a intersecției lor a fost tăioasă, puternică, fizică, perceptibilă; și a durat un timp destul de îndelungat, ca să nu o consemnez ca pe o părere, ca pe o experiență pasageră și nesigură, ci ca siguranța clară a unei stări precise de nesiguranță și confuzie. Revin la notele din prima fază a stării de mai sus, pe care o voi numi zonă de interferență, unde cel puțin două planuri diferite de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Mi-a zis că unele relații durează toată viața, și că altele sînt făcute să dureze doar cîteva zile și că așa e viața. După care mi-a povestit despre nu știu ce tip din Paris, cu care a avut o aventură pasageră absolut incredibilă, de patruzeci și opt de ore. Mi-a zis că niciodată n-a mai trăit o asemenea pasiune și că știa că nu va dura, dar lucrul ăsta a făcut ca totul să fie și mai intens. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
în care mă hotărăsc este rezultatul unei erori nerecunoscute care, prin persistență, dobândește timpul necesar pentru a se transforma în convingere și, în cele din urmă, determinîndu-mi eul, pentru a deveni caracter. Oricine poate cunoaște căderea în eroare ca obnubilare pasageră a spiritului propriu. Privirea care se tulbură și care, o vreme, este incapabilă să surprindă traiectoriile și limpezimea relațiilor este proprie oricui. Prostia ocazională este un fenomen uman universal. De aceea oricine poate spune sau poate face prostii, fără să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de sicriu fără ferestre, cu o laviță de temniță, l-am luat pe Miquel și l-am dus acasă la mine. Tușea Încontinuu și se vedea că e mistuit. El a spus că era un guturai Încă nevindecat, o afecțiune pasageră de fată bătrînă, care avea să dispară de la sine. Două săptămîni mai tîrziu, era mai rău. Cum se Îmbrăca mereu În negru, am Înțeles prea tîrziu că petele acelea de pe mîneci erau de sînge. Am chemat un medic care, de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a scrierilor favorabile regimului. Acum ea este cea care duce tradiția mai departe. Lecturi publice se fac azi peste tot, nu numai în casa lor. Condiția subor donată a scriitorilor și voința guvernanților au transformat o modă ce putea fi pasageră într-o constantă a vieții sociale. Surâde cu ironie. Iată unul din rarele cazuri când calculul politic și amorul propriu al oamenilor de litere coabitează cu succes. Dar tradiția nu vine numai de la Asinius Pollio. Și bunicul ei matern, Pomponius
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
atât de adânc în sufletul meu, încât orice întârziere îmi pare că mi te răpește și nu doresc să se întâmple așa ceva nici dacă sare Pământul în aer! - ... Păi, vezi că ești copilă? Dragostea mea pentru tine nu este deloc pasageră, iubito. Orice ar fi, ne căsătorim, nu? Tainicele cărări ale iubirii - Când? Va trebui să amânăm neapărat, dacă fratele meu își recapătă vederea..., doresc din tot sufletul să fie prezent la cununie, la nuntă... Doresc să ne vadă, dragul meu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de răbdare. —Serviți vin? — Sigur că da. —Vreau vin roșu cu gheață, spune ea. Îi torn un pahar de vin roșu și îi pun niște cuburi de gheață. Nu întrebați. Primești tot felul de cereri ciudate în meseria asta. Următoarea pasageră. —Vreau suc de merișoare. Mă tem că nu avem, îi explic, și ea se uită la mine nervoasă. De parcă ar fi vina mea. Nu aveți? Ce fel de companie aeriană e asta? Am suc de mere, de portocale și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mult, ca și copilotul. Se grăbeau toți acasă. Lydia avea, desigur, întâlnire. Și ceilalți aveau alte lucruri de făcut. Eu, pe de altă parte, se pare că eram singura fără nici un plan. Așa că m-am oferit să aștept după o pasageră într-un scaun cu rotile până când vine ambulanța să o ajute să coboare pe scările avionului. Era o femeie atât de drăguță, cu o fire plăcută, care nu s-a plâns nici măcar o dată că ambulanța întârziase. Ci a vorbit despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
goale pe care le aliniaseră chiar lângă refugiul de tramvai. Am văzut o florărie deschisă, așa că m-am dus și am cumpărat niște narcise. Poate era ciudat să cumperi narcise toamna, dar mie mi-au plăcut întotdeauna florile acestea. Singurele pasagere din tramvaiul de duminică dimineață erau trei femei în vârstă. S-au uitat la mine și apoi la flori. Una dintre ele mi-a zâmbit și i-am zâmbit și eu. M-am așezat pe locul din spate și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
care dădeau târcoale și se gândeau la un singur lucru. Fran parcurse articolul în grabă, cu inima bătând să-i sară din piept, așteptând să vadă pomenit numele tatălui ei, dar, slavă Domnului, nu apărea nici un detaliu, doar o referire pasageră la „alcoolici și alți indivizi dubioși care ar putea să stea la pândă în tufișuri“. În tot timpul ăsta, pe când crezuse că le venise în ajutor, Jack Allen o convinsese pe făptura aceea de moravuri ușoare să scrie la ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]