57,719 matches
-
am deschis poarta și am înaintat spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zâmbindu-mi de bun-sosit." (p. 25). Sunt cele mai
Ușa stacojie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11697_a_13022]
-
binelea. De îndată ce doctorul Philobosian a tăiat cordonul de carne, o altă conexiune crescuse în locul lui, una spirituală. După ce am dispărut eu, Tessie a simțit că ideea asta ciudată a ei era mai adevărată ca niciodată. Noaptea, cînd stătea întinsă în pat, așteptînd ca somniferele să-și facă efectul, își ducea adesea mîna la buric, ca un pescar care-și verifică undița. Lui Tessie i se părea că simte ceva. Ajungeau pînă la ea niște vibrații slabe. Așa își dădea seama că
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
ce-a făcut de-a supărat-o pe Callie, spuse tata, dar ceva a făcut el. S-au întors la Middlesex la sfîrșitul lui septembrie. Frunzele cădeau din ulmi, lăsînd strada descoperită. Vremea începuse să se răcească și noaptea, din patul ei, Tessie asculta vîntul răscolind frunzele și se întreba unde dormeam și dacă eram în siguranță. Sedativele nu-i învingeau panica, ci doar o deplasau. Sub influența lor, Tessie se retrăgea mai adînc în ea însăși, pe un fel de
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
iar și iar. Cu ochii întredeschiși, Tessie privea în dormitorul întunecat care sclipea și scînteia prin colțuri și vedea înaintea ei toate obiectele care-mi aparținuseră sau pe care le purtasem. Toate păreau să stea, unele peste altele, la picioarele patului ei - șosetele cu fundițe, păpușile, agrafele, setul complet de cărți din colecția Madeline, rochiile de gală, pantofii roșii de lac, puloverele, cuptorul de jucărie, cercul. Aceste obiecte alcătuiau pista care ducea la mine. Cum putea așa o pistă să ducă
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
ca asta. Sau: - Întotdeauna s-au fălit cu fata lor, care are numai note bune la școala aia nemaipomenită. Ei, acum se mai fălesc? Părintele Mike o ținea pe Tessie de mînă în timp ce ea stătea întinsă, în durerea ei, în patul de la etaj. Cu jacheta scoasă, îmbrăcat numai în cămașa lui neagră cu mînecă scurtă și cu guler, el îi spuse că avea să se roage pentru întoarcerea mea. O sfătui pe Tessie să se ducă la biserică și să aprindă
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
și nu-și amintește decît că presiunea din ochii ei făcea ca fața părintelui Mike să pară alungită straniu, ca a unui preot dintr-un tablou de El Greco. Noaptea Tessie dormea cu întreruperi. Din cauza panicii, se tot trezea. Dimineața făcea patul, dar după micul dejun se ducea uneori să se întindă din nou, lăsîndu-și papuceii albi aranjați frumos pe covor și trăgînd jaluzelele. Orbitele ochilor i se întunecaseră, iar venele albastre de la tîmple îi pulsau vizibil. Cînd suna telefonul, simțea că
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
Tudorel Urian Chiar dacă mai toate exemplarele din Răscoala lui Liviu Rebreanu apărute înainte de 1989 se deschideau singure la o anumită pagină, din cauza frecventării cu asupra de măsură a pasajelor înscrise acolo, iar detaliile anatomice ale Emiliei din Patul lui Procust au produs dulci amețeli multor generații de liceeni, literatura română a stat, pînă în anii din urmă, mai degrabă sub semnul pudibonderiei mai mult sau mai puțin ipocrite. Criticii nu s-au aplecat niciodată cu seriozitate asupra cărților
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
Patinatori pe Sena de pe la 1906... Apoi, pentru ce venisem de fapt, - obiectele împăratului, casnice, de pe câmpul de luptă... Portretul executat de Robert Lefévre. Nu se compară cu al lui Ingres, de la Domul Invalizilor: un Napoleon chel cu burtica lui imperială. Patul imens cu baldachin. Garderobul... Secretairul și Comoda Empire... Nécessaire de campanie... O ceașcă. Obiecte de toaletă. Tacâmuri. Riglă de calcul. Ceainic, sfeșnic. Raportoare, compasuri, lunete, forfecuțe, sticluțe de colonie, ambră, cutii de pudră, pudriere, cutiuțe de medicamente, alifii, pomezi de
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
53 Preot Ioan C. Teșu, op cit., p. 110. 54 Ibidem, p. 111. 55 Pr.Prof.Dr. John Breck, op. cit., p. 88. 7 vorbitoare. Același lucru îl lasă Apostolul să se înțeleagă și atunci când scrie: cinstită să fie nunta întru toate și patul nespurcat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4). Cuvintele Apostolului subliniază sfințenia absolută a căsătoriei, în care afirmă că patul — în termeni simbolici fiind chiar unirea trupească — e nespurcat, fără pată și cast, în sine. După învățătura
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
lucru îl lasă Apostolul să se înțeleagă și atunci când scrie: cinstită să fie nunta întru toate și patul nespurcat. Iar pe desfrânați îi va judeca Dumnezeu (Evrei 13, 4). Cuvintele Apostolului subliniază sfințenia absolută a căsătoriei, în care afirmă că patul — în termeni simbolici fiind chiar unirea trupească — e nespurcat, fără pată și cast, în sine. După învățătura Bisericii Ortodoxe, unirea trupească dintre bărbat și femeie face parte în mod firesc din Taina Sfântă. Nici pe departe nu este, așa cum unii
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
în bucătărie. Să urci de-a dreptul la etajul trei. Nimeni nu se arată acolo. Nu se face foc, dar... - Când se-ntoarce tata? - Seara târziu, uneori deloc. - Pot să mă furișez chiar acum? Mă doboară somnul. - E și un pat acolo. Așteaptă, mă duc să văd. Helena porni, uitând că mai avea încă patinele în picioare; după o clipă, se opri pentru a și le scoate. Miriam-Lieba păși șchiopătând până la malul lacului și se așeză pe un troian de zăpadă
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
și un fel de ură împotriva lui Lucian, pe care, cu numai o oră mai înainte, îl dorise cu aprindere. Nu putu găsi în întuneric clanța ușii și o căută pe bâjbâite. Camera ei se scălda în lumina lunii. Pe pat se afla o foaie de hârtie, pe care în aceeași după-amiază scrisese o poezie de dragoste pentru Lucian, inspirată de ceea ce părea să fie un dor nestăvilit de el. Cum e cu putință? se întrebă dânsa. Era aproape să mor
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
și se aplecă înăuntru: mirosea a mucegai. "Poate că totul e o halucinație. Poate că am înnebunit, ca unchiul Haim-Ioine, care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse apoi spre pat și se așeză. Inima îi zvâcnea. Simți că i se face rău. "Leșin", murmură ea. Căzu de-a curmezișul patului, trează, dar parcă visa. Miriam-Lieba se trezi speriată din vis. "El îngheață afară", își spuse dânsa. Avea impresia că a
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
care s-a spânzurat de cureaua de la pantaloni". Miriam-Lieba își întinse mâna și pipăi o rochie. Se duse apoi spre pat și se așeză. Inima îi zvâcnea. Simți că i se face rău. "Leșin", murmură ea. Căzu de-a curmezișul patului, trează, dar parcă visa. Miriam-Lieba se trezi speriată din vis. "El îngheață afară", își spuse dânsa. Avea impresia că a dormit ceasuri întregi. în casă domnea liniștea nopții. își simțea trupul înțepenit. Se îndreptă șchiopștând spre dulap și-și scoase
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
ușa dormitorului. "O fi vântul?", se întrebă el, pe jumătate adormit. Zelda continua să doarmă nestingherită. - Tată, tată... Recunoscu glasul lui Șeindl. Ea se apropie și-i spuse: - Tată, vino afară. N-o trezi pe mama. Calman coborî încet din pat, își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust amar în gură. - Unde este? - Nu știu. Ușa de la intrare este deschisă. Ea nu-i în
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
își puse halatul și papucii și ieși în tindă: Șeindl tremura în întuneric. - Tată, Miriam-Lieba nu este acasă, șopti ea. Calman simți un gust amar în gură. - Unde este? - Nu știu. Ușa de la intrare este deschisă. Ea nu-i în patul ei. Calman rămase o clipă tăcut. - Ai căutat în magazie? - Nu. Calman se îndreptă spre closetul din spatele casei, aflat lângă groapa de gunoi. Alunecă în noroi și se lovi de huluba unei căruțe. Miriam-Lieba nu era nicăieri. Se întoarse. Era
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
A fugit, spuse el. - Da, mă tem că-i așa. Un verset sacru îi veni în minte lui Calman, dar nu-și putea aminti cum sună. Citatul îi stătea pe limbă. Picioarele nu-l mai țineau și se lăsă pe patul lui Miriam-Lieba. Deodată, își aminti: "Domnul a dat, Domnul a luat..."
Isaac Bashevis-Singer - Conacul by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/11777_a_13102]
-
-le din simpla vulgaritate și plasându-le pe o scenă transparentă, unde orice stridență se vede. Ca într-o piesă de teatru, dialogul are un rol important, eroii căutând nu numai orizontala acuplării, ci și verticala afirmării personale. Performanța din pat rămâne indispensabilă, dar ea se cere completată (altfel decât la Emilia Răchitaru, clasica păpușă fără creier) cu buna replică verbală, atestând un IQ rezonabil: "- Lucrul curios este că - interveni pe neașteptate Ursula - legăturile familiale s-au dezintegrat în realitate, acum
Socialismul sexual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11790_a_13115]
-
un jurnalist (Billy Crudup) cu tot felul de narațiuni care mai de care mai bizare, iar acesta nu le mai crede demult, ba chiar s-a plictisit să le tot audă. Revenit în S.U.A. pentru a-și revedea tatăl pe patul de moarte, Will recâștigă ceva din magia acestor istorisiri și are o revelație: majoritatea lor sunt adevărate. Așa că le transmite din generație în generație etc... Filmul lui Burton e magnific, aproape suprarealist, din punct de vedere vizual, dar e mult
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
ale insului claustrat și se arată atras de voluptatea augustă a somnului. Senzoriul său e unul al restrîngerii, al închiderii hipnagogice, incluzînd o sugestie prenatală (Freud afirma că somnul e o dovadă că nașterea noastră nu e deplină): "aici numai patul mai are puțină căldură umană./ și eu dorm și mă scufund în saltea și ea mă/ îmbucă tot mai de sus, de/ umeri, de ceafă, de piept.// și dorm acum pentru că mîine urmează/ și mîine să dorm și în molusca
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11811_a_13136]
-
România de care regina Maria a fost geloasă foc. Regina, care încuraja atât de mult incartadele lui Ferdinand, ...vezi Elvira Popescu,... vezi Aristița Disescu... etc. etc. , de data aceasta pusese piciorul în prag! Să nu îl prindă pe Ferdinand în pat cu madam Prezan!... Nando a trebuit să cedeze... Din cauza acestei zâne s-a împușcat � parțial � și Cămărășescu!... Prin ea,... prin madam Prezan, tânărul ofițer Ion Antonescu a impus în armata a doua o disciplină de fier... De aici i s-
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]
-
înțelepciunii, al resemnării și al senectuții solitare, la Victor Hugo, unde locuința lui Gavroche ,constituie un fascinant spațiu al intimității paupere." La Jean Paul, spațiul închis parcă se ascunde, se intimizează și mai mult, fiind al cotlonului, al ungherelor, al patului, dulapului etc. O situație similară este observată la Eminescu, la care însă intimitatea domestică se suprapune celei erotice (Călin). Diversele semnificații ale ,domesticului interior" sunt identificate la Alecsandri, Ion Pillat, Mateiu Caragiale și, în chip deosebit, la Bacovia. Aici, el
Informații false și false informații by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12868_a_14193]
-
o durere surdă, care se trezea ca o foame în suflet. Nu-și amintea de cînd îl secătuia dorul acela de schimbare precum o forță vlăguită. Zăcea ținînd adunate buricele degetelor mijlociu și policar și cum adormea mîna cădea din pat și el își răsfira degetele. Atunci tresărea de parcă pierduse ceva. De fapt, își pierduse sinele. Și dorința acolo era. Teribilă, neînduplecată, grea, de parcă sub povara ei începea să șchiopăteze cu piciorul drept... Sau, altădată i s-a părut că în
Milorad Paviș - Îndreptar de ghicit by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12862_a_14187]
-
sînge albul imaculat al Desdemonei pentru a-și împlînta apoi în ficat țeapa steagului ce-i desemnează gloria militară de acum definitiv pierdută. El moare în general și nu în amant. „Otello fu” - ultima replică a războinicului ce-și convertește patul logodnei neîmplinite în cîmp de război pierdut. În spectacol, raporturile de forță se permută și Iago (Jean-Philippe Lafont) se impune ca atotputernic machiavelic manipulator. El disimulează, complotează, acționează - o adevărată mașină - profitînd de această transparență generalizată pe care Șerban și
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]
-
funebru - răspîndirea în cerc a unor pene negre - Otello își înscrie pe chip semnele simbolice ale unui oficiant de voodoo înainte de a proceda la asasinatul victimei programate. Nimic nu e improvizat, totul e tragic decis. De altfel, Șerban plasează în jurul patului funest paravane pe care Otello le deșiră într-un gest prealabil asasin. Înainte de a-și ucide soția, el se refulează sfîșiind aceste ecrane fragile care separă discret viața de moarte ca în celebra piesă a lui Genet intitulată tocmai Paravanele
Un Otello neașteptat spectacol pus în scenă de Andrei Șerban la Opera din Paris by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/12934_a_14259]