441 matches
-
dorinți de a tot reveni/ de a rămîne? Ar fi și fireasca explicație a "tributului" pe care Regele e silit să-l plătească unui maniac de care țara, iată, după atîția ani de zîrcoliri întru normalitate, nu se poate debarasa. Paternalismul cu efecte nocive asupra unei populații care și-a pierdut de mult memoria, dublat de tupeul discreționarului, compune carlogoldonian silueta aceasta malefic-tutelară fără de care, crede, nimic nu trebuie să miște. La capătul unor mandate interminabile, mistificatorul cu permanentul lui zîmbet
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să folosească principiile managementului științific În fabrici și birouri pentru a mări productivitatea, cu toate că și acolo au fost primite cu suspiciune, În special În afacerile familiale care Încă dominau În Europa. Acolo, metodele manageriale de modă veche, care combinau un paternalism benign, respect pentru tradițiile artizanale și antagonismele de clasă au acționat ca o frână pentru entuziasmul nestăvilit cu care a fost primit taylorismul În America. Europenii erau și mai puțin Înclinați să introducă eficiența În sfera personală, socială și culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
perceputul pacifism” european este „hai să fim realiști”. Într-o țară În care majoritatea oamenilor cred În „ochi pentru ochi”, nu este surprinzător că politica externă americană se bazează pe criterii diferite de a trata cu adversarii. Soluția americană combină paternalismul de modă veche cu mâna-forte. Ne răsplătim prietenii și ne pedepsim inamicii. Pentru a Înțelege cu adevărat rădăcinile politicii externe americane, europenii trebuie să aprecieze obsesia generală a americanilor În privința autonomiei. Pentru țara noastră, mărginită de două mari oceane, libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
printr-un ,,policentrism mobil”. Oamenii de afaceri italieni ajung să Întemeieze și enclave În România (de exemplu, la Timișoara), cu o economie ,,primară” sau ,,secundară” (conform cu calificarea forței de muncă, nivelul investiției etc.), dar și cu o ,,dinamică identitară” Între ,,paternalismul” acestor investitori și ,,caracterul național” român modelat de comunism. Filippo M. Zerilli denunță mai Întâi distincția teoretică dintre ,,corupția endemică” (asociată Îndeobște cu societăți În care democrația și economia de piață au o dezvoltare insuficientă) și ,,corupția accidentală”. Corupția, arată
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sustragi. Soluția este, desigur, găsirea unei căi de mijloc, Între integrare și distanțare. Dar acest compromis nu poate Înșela „luciditatea marii burghezii”, conștientă de jocul În care este implicată, consimțind cu cinism să fie „studiată”, dar oferind cu condescendență și paternalism imaginea publică asumată, primită de la strămoși, conservată În medii delimitate și izolate și transmisă ca un bun comun, ce nu poate fi interpretat sau schimbat. Subiecții din această categorie au În codul genetic datoria „de a spune”, de a transmite
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
o țară marcată de inegalități adânci, iar o parte semnificativă a populației trăiește în sărăcie. Însuși López Obrador s-a apărat de acuzația potrivit căreia ar fi un populist periculos, arătănd că: "ei numesc puținul care merge către popor populism, paternalism, însă uriașele sume de bani care se duc către cei puțini, către bancheri, este ceea ce ei numesc ajutor sau stimulent. La naiba cu aceste șmecherii"! (López Obrador, 2005d). Cu toate acestea, promisiunile formulate de López Obrador au o puternică componentă
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Dacă dreptul fiecărei culturi la exprimare este înafară de orice îndoială, o anumită ierarhizare a culturilor trebuie făcută, iar criteriul de ierarhizare se referă la locul acordat persoanei umane în cadrul culturilor respective. Această observație nu vrea să readucă în actualitate paternalismul europenilor colonizatori ai secolelor precedente care își arogau în egală măsură și calitatea de civilizatori -, ci vrea să evidențieze faptul că protejarea demnității persoanei umane este un indiciu substanțial în ceea ce privește raportul teoretic dintre diferitele culturi, și în același timp o
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
celuilalt, a celorlalți. Faptul că un individ se naște și crește în democrație nu garantează că va deveni automat un bun cetățean. Omul poate să nu devină bun cetățean și să nu se implice dacă i se impun colectivismul și paternalismul care ignoră individualitatea și distrug libertatea individuală (Plutarh spunea acum 1 800 de ani că "primul distrugător al libertăților unui popor este cel care face daruri și promisiuni fără acoperire"). Participarea la viața orașului, implicarea depind de atractivitatea orașului pentru
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
nimeni ce probleme au și nici nu reacționează nimeni atunci când e vorba de curățenia spațiilor publice, de iluminatul public, de liniștea publică, de amenajările urbane care pot facilita accesul la locul de muncă, de odihnă, recreere, educație, cultură. Trecerea de la paternalism la extrema individualismului exacerbat transformă responsabilitatea civică a oamenilor în viața de zi cu zi. Pentru a suscita adeziunea colectivă, participarea, implicarea, autoritățile locale trebuie să aibă o bună imagine publică, reprezentări favorabile, valorizatoare. Adeziunea, participarea, implicarea depind de calitatea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
până în punctul în care împart resursele financiare cu angajații. În ciuda altor oportunități de angajare existente în organizațiile mari, afacerile mici sunt motorul creșterii economice în multe țări asiatice, datorită acestui stil unic de mangement de tip afacere familială, bazat pe paternalism și bunăstare împărtășită cu angajații. Legăturile strânse dintre angajați și angajator vor ajuta compania să treacă prin perioade dificile, presiuni datorate competiției. Prin urmare acest mod de raportare apropiată angajat angajator și stilul managerial ar trebui adoptat și de alte
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
știam ce se dă... stăteai la coadă fiindcă știai că e ceva la capăt”. Britanicii au Îndurat lipsurile cu stoicism - poate și din convingerea că erau egal distribuite În societate -, Însă nemulțumirea acumulată față de rații și constrângeri, precum și aerul de paternalism puritan adoptat de unii oficiali laburiști (În special ministrul de Finanțe, sir Stafford Cripps) au contribuit la succesul conservatorilor În alegerile din anii ’50. Senzația că nu aveai de ales și nu Îți rămânea decât să te Încrezi În guvern
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe o coterie de amici și consilieri decât pe tradiționalul corp de elită al administrației civile. Pe aceștia, ca și pe omologii lor din sistemul educativ și judiciar, Margaret Thatcher Îi suspecta instinctiv (și nu se Înșela) că preferă vechiul paternalism subvenționat de stat. Potrivit convențiilor complexe ale politicii britanice preocupate de social, Margaret Thatcher - răsărită dintr-un mediu mic-burghez și cu o slăbiciune pentru nouveaux riches din mediul de afaceri - nu era pe placul venerabilei elite conducătoare a țării; la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care se aflase timp de 50 de ani Într-un hiatus al istoriei. Mai târziu, succesul lui Jörg Haider În Austria, al lui Jean-Marie Le Pen În Franța și al cvasiomologilor lor din Norvegia până În Elveția a mai diluat Însă paternalismul din tonul comentatorilor vest-europeni. Atavismul nu cunoaște frontiere. Succesul democrației politice În țările foste comuniste a avut consecințe ambigue pentru intelectualii care făcuseră atât de mult pentru ea. Unii, ca Adam Michnik În Polonia, și-au păstrat influența prin intermediul mass-media
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
asupra problemelor sociale și sărăcie subiectivă, 1998 Deși statul este actorul principal invocat în rezolvarea problemelor, trebuie pus în discuție raportul individ/stat în furnizarea bunăstării individuale, pentru că am văzut că modelul de bunăstare promovat de statul socialist nu încuraja paternalismul total din partea statului, ci promova un sistem în care responsabilitatea era împărțită între individ și stat. Pentru a vedea dacă această mentalitate a mixului în asigurarea bunăstării în care sarcinile sunt împărțite între individ și stat a supraviețuit sau nu
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
subsumată celui de-al patrulea tip de explicație, neșansa socială, dar pe care am preferat să o analizăm separat deoarece relația individ-stat este una specială în România postcomunistă, în multe cazuri indivizii având niște expectații aparte de la stat datorită reminiscențelor paternalismului comunist. Datele prezentate în figura 3 indică faptul că în România explicația cel mai larg acceptată pentru existența sărăciei este cea legată de structura socială, 38% dintre respondenți atribuind sărăcia nedreptății din societate. Pe locul al doilea în ordinea importanței
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
vorbi de un consens în ceea ce privește gradul de intervenție a statului în diverse domenii ale furnizării bunăstării. Conform opiniei dominante, statul trebuie să intervină în controlul prețurilor, reducerea șomajului și construirea de locuințe. Cu toate acestea, nu se poate vorbi de paternalism și pasivism din partea populației. Deși oamenii consideră că statul joacă un rol important în furnizarea bunăstării, datele analizate indică faptul că majoritatea populației crede că individul este cel responsabil pentru propria bunăstare. Mentalul colectiv susține ideea bunăstării bazate pe muncă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]