733 matches
-
este și Cravata de cânepă, prelucrare parodică în cheie urmuziană a relației între Hamlet, „infelicele prinț al Danemarcei”, și domnița Silvia-Logica, al cărei devotament pasional merge până într-acolo încât se spânzură de brațul felinarului în care Hamlet, dezgustat de patetismul abject al existenței, se metamorfozase. Celelalte schițe stau sub semnul goticului poesc, coagulându-se într-un inventar de „cazuri”. În Zvonuri, de pildă, gelozia lui Stan Gurău, prelungită dincolo de moarte, poartă scheletul sinucigașului din dragoste până la fereastra casei unde fosta
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Popa, Mircea Martin); Dorin Tudoran, Necunoscutele candori, LCF, 1975, 1; Mihai Ungheanu, „Grădinile ascunse”, LCF, 1975, 10; Paul Dugneanu, „Grădinile ascunse”, CNT, 1975, 13; Piru, Poezia, II, 285-288; Raicu, Critica, 393-395; Dorin Tudoran, Fireștile reînnoiri, LCF, 1977, 4; Valeriu Cristea, Patetismul metaforic, RL, 1977, 6; Cornel Moraru, „Legea viei”, FLC, 1977, 6; Mihai Ungheanu, „Legea viei”, LCF, 1977, 16; Florin Mugur, Legile creșterii, T, 1977, 9; Popa, Dicț. lit. (1977), 628; Iorgulescu, Scriitori, 170-172; Dan C. Mihăilescu, Grădinile ascunse, LCF, 1980
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
sunt discursuri lirice cu un pronunțat accent evocator, în care încearcă să reconstituie substanța și ritmurile unor stări ce depășesc marginile interiorității și devin momente de biografie consemnabilă. Între clipa de tensiune lăuntrică și aceea a punerii ei în cuvânt, patetismul se distilează în nostalgie. Detașându-se de experiențele interioare, autorul câștigă libertatea de a le evoca, autentificându-le, sau de a le repudia, de a-și persifla sau chiar de a se lua la harță cu propria biografie: „Căci pline
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
renunțării la opacizare și ambiguizare semantică; în prim-plan este situat evenimentul, și nu comentarea, analiza acestuia. Astfel, în nuvela Celălalt asediu, cu un personaj feminin „asediat” din două direcții, dinspre iubire și dinspre moarte, e îndepărtată orice urmă de patetism, protagoniștii nu gesticulează histrionic, ci evoluează în perfectă concordanță cu realitatea lumii conturate. Prozatorul caută mereu alte elemente care să îi poată servi la realizarea unui scenariu cât mai amplu. Găsește frecvent ceva care să îl ajute în definirea unei
SUCEAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290003_a_291332]
-
sinistre ale câmpului de bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu sânge/ și orbitele au plantații de șerpi”, altul exprimă compasiune pentru un caporal muribund ori ironie la adresa fanfaronadei belicoase. În ansamblu, ciclul e străbătut, din păcate, de un patetism factice, minat de sentimentalism. Obiectivările programate îi reușesc poetului doar parțial și intermitent, spre deosebire de cele spontane, rezultate din autoproiecții. Caracterele definitorii ale originalității lui se găsesc, astfel, aproape toate, doar în versurile editate până în 1946. Producția lirică din anii pauzei
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
mă gândesc un an la spital./ Fac o combinație strălucită/ Și-i câștig o zi neagră// [...] Îi mai câștig câteva piese,/ Dar uite, jumătate din viața mea/ E scoasă pe margine”) se învecinează cu tragismul, antifrastic și epurat de orice patetism, în formulări neutre aproape plate („Jonglerul din circ mi-e tată,/ A fost chemat urgent până în noapte,/ și m-a lăsat pe mine să-i țin locul.// Jocul e amuzant,/ Stăpânesc cum pot/ Lumea de bile și cercuri/ Dar, uite
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
grație substanței sufletești a autoarei: romantică, frumoasă, pe cât de suavă, pe atât de energică, ziarista adoră drumețiile, peisajul viforos și amalgamat, știe să extragă ce e de preț în peisajul uman, stilul este cald, alert, proaspăt și franc, nerefuzându-și patetismul de calitate. O parte din această frenetică activitate va fi selectată în volumele Viața cere viață (1974, în colaborare cu Gabriela Melinescu), Propuneri pentru paradis (1975) și Scrisori din linia întâi (1984), iar rezonanțele ei se vor simți din plin
POP-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
dac. Prima parte reia mitul Daciei Felix, viața unui ținut în care ritualurile arhaice mențin echilibrul, bogăția, calmul, frumusețea existenței. Destinul personajului Burebista urmează pe cât posibil adevărul istoric, narațiunea sporește tensiunea prin diverse situații conflictuale, iar scena morții eroului îmbină patetismul cu tragicul. Materialul epic este distribuit cu o anumită știință a gradației și include scene de efect, de altfel ca întreaga proză a lui R.-L., iar figura bine reliefată a protagonistului se impune memoriei. Al doilea traseu al prozei
RADULESCU-LEMNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289109_a_290438]
-
la un moment dat se creează impresia bizară că procuroarea își anchetează propriul caz. În nuvelele din Lumină și piatră (1972), intenția autorului se concentrează asupra unor trăiri limită, ocolind cotidianul banal. Modalitatea narativă este însă firească, evitându-se deliberat patetismul, chiar când acesta, datorită subiectului, s-ar fi impus. Este cazul doctorului din nuvela Noaptea, care, cunoscându-și diagnosticul de canceros, își trăiește ultimele clipe cu demnitate și decență și evită compasiunea semenilor. Cea mai izbutită carte a lui R.
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
a locurilor, creează o atmosferă de fatalitate și melancolie. Al doilea este inspirat de viața poetului Alexandru Hrisoverghi, în jurul căruia se țes istorii de intrigă și iubire, într-o poveste cu amanți și cu figuri legendare de poeți, în care patetismul, livresc, se convertește în realism tragic. Între textul naratorului și citatele din poezia galantă a epocii se articulează, cu accente ludice, un dialog subtil, de o discretă modernitate. Răzvrătitul Toderiță evocă viața bunicului autorului, unul dintre opozanții lui Mihail Sturdza
RASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289140_a_290469]
-
ar învedera inadecvarea susținerilor celui avut în vedere: „Postmodernismul românesc descris de Ion Bogdan Lefter este, în mod cel puțin bizar, unul umanist, antropocentric și realist. Autorul descrie postmodernismul în termeni precum: «întoarcerea la real», «reumanizarea», «recâștigarea referențialității textului», «un patetism mai profund» și «patetica angajare ontologică», întoarcerea la mesaj și la figurativ. Bizareria vine în parte din faptul că generația ’80, despre care se discută în principal, e mult mai complexă decât această descriere ideologizantă, dar mai ales din constatarea
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
pună în practică o idee pentru care militase încă din perioada bănățeană - organizarea „muncitorilor intelectuali” într-o structură care, așa cum va afirma mai târziu, în eseul Despre noocrația necesară, ar încununa „cea din urmă revoluție” și ar consfinți ceea ce, în patetismul vizionar al scriitorului, ar trebui să fie „ordinea definitivă” a lumii. Conștient că, în fața crizelor politice și sociale europene care au dat naștere fascismului, pe de o parte, și comunismului, pe de alta, „neutralitatea este o iluzie”, P. afirmă, în
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
epifanie a duratei pure, semn al autenticității garantate de spontaneitatea coeziunii afective a psihicului. Poate fi însă identificat „fluidul de autenticitate” despre care vorbește Perpessicius cu fluența meandrică, leneșă și aluvionară, a memoriei involuntare proustiene? În ciuda politicii declarative și a patetismului argumentativ cu care își susține afinitatea spirituală cu autorul Timpului regăsit, P. - așa cum au dovedit-o studii critice importante, de la G. Călinescu la Alexandru George și Nicolae Manolescu - este destul de departe de a transpune în practică un model de scriitură
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea sufletească a unei emoții profesionalizate, lipsite de dimensiunea intelectuală („substanțială”) a trăirii interioare. Viața nu trebuie despărțită de artă, afirmă el la unison cu mișcările avangardiste, pomenindu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
de Conachi și de poeții Văcărești. Poeziile exaltă un hedonism împrumutat din At. Christopoulos, lipsindu-le însă nota de senzualitate grațioasă caracteristică liricii acestuia, chiar dacă unele versuri sunt de-a dreptul traduceri. Stihurile bachicești preiau tonul cântecului de lume, dar patetismul (tânguiri, blesteme) le scade valoarea. Odă râvnitoare spre învățături, scrisă cu prilejul deschiderii la București a Școlii de la „Sf. Sava”, indică orientarea spre problemele epocii și spre ideile iluministe. Pentru mărirea omului, Pentru neputința omului amintesc discursurile lui Voltaire din
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
solemn exaltată”. Într-adevăr, acum ca și mai târziu, poetul își construiește versul imnic, ridicând în proiecții deseori grandilocvente banalul existenței. Se înșiruie cânturi, organizări ciclice, confesiuni, cuvinte febrile, asocieri livrești cu surse legendare, cristice, folcloristice, o imagistică impregnată de patetism și câteodată eterogenă („firul de iarbă crește, eu scriu”, „eternă arcă”, „izbucnește dintr-o statuie lumină”, „sumerianule, ridică-ți casa”, „muncă a timpului”). Pentru M. poezia este un fel de ceremonial plăsmuit inteligent, dar și cu fervoare. Treptat el abandonează
MURGEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288316_a_289645]
-
al cărui cuvânt era o vrajă”, tumultuosul N. Iorga, foarte inteligentul, causticul orator P. P. Carp, apoi Take Ionescu, Al. Marghiloman, Duiliu Zamfirescu, ca și Barbu Delavrancea, în portretizarea căruia autorul împrumută inspirat câteva trăsături dominante ale celui evocat, precum patetismul, stilul metaforic. Alteori medalionul rămâne încrustat într-un panegiric (semnificative sunt textele din Momente solemne), concentrând esența morală a personajului, ca în cazul regelui Carol I, al lui I. C. Brătianu, N. Iorga, Octavian Goga. Virtuțile literare ale memorialisticii nu pot
PETROVICI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288800_a_290129]
-
ST, 1976, 1; Constantin M. Popa, „Separația bunurilor”, R, 1976, 3; Nicolae Motoc, „Cocorul de pază”, TMS, 1976, 4; Virgil Ardeleanu, „Cocorul de pază”, ST, 1976, 11; Alex. Ștefănescu, Peripeții povestite la persoana întâi, „Scânteia tineretului”, 1979, 9353; Sorin Titel, Patetism și ironie, RL, 1983, 23; Laurențiu Ulici, „Vară nebună cu bărci albastre”, CNT, 1983, 30; Cornel Regman, „Vară nebună cu bărci albastre”, VR, 1983, 10; Liviu Petrescu, „Vară nebună cu bărci albastre”, TR, 1985, 45; Marian Papahagi, Jurnal în „Arcadia
NOVAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
din culegerea Nodul de apă (1981). Sunt, de fapt, mici poeme în proză, conținând scene pitorești sau bizare, puțin absurde uneori, evocator-enigmatice. Universul banal al cotidianului rutinier, cu micile sale drame, generează stări emoționale uneori ambigue, care sunt privite fără patetism, cu o anume înțelegere resemnată și consemnate cu delicatețe, fulgurant, într-o viziune mai degrabă cinematografică. Alaska, patria totemurilor (1973) este o carte de știință popularizată, construită cu profesionalism, prin valorificarea unei solide bibliografii de specialitate. Este descrisă viața eschimoșilor
NICOLAU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288439_a_289768]
-
pe Eminescu, Alecsandri, Coșbuc, Cerna, Duiliu Zamfirescu etc. Suntem tradiționaliști ca doctrină estetică, fiindcă considerăm tradiționalismul ca pe o categorie literară salvatoare.” Rubrici: „Încrustări”, „Memento”(știri culturale), „Reviste bucureștene”, „Revistele clujene”, „Aprecieri”. P.c. cultivă o poezie minoră, de un patetism desuet, lipsită de vibrație autentică. Se publică proză de Gh. Brăescu, I. Agârbiceanu, Aurel Decei. Cronica literară este semnată de V. I. Bergheanu. În articolul Pe cărări drepte, Marin Dragnea aduce elogii poporanismului și sămănătorismului, dezavuând energic modernismul („nu putem
PAGINI CULTURALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288610_a_289939]
-
din realitate. Sub masca romancierului se simte omul de teatru atent la modulațiile vocii, la gesturi și fizionomii. În piesele lui O. lirismul generează fie fantasmaticul alegoric (ilustrat prin personaje simbolice lunecând, cu un mister căutat, dinspre tărâmul suprarealului), fie patetismul bine temperat al somației etice, care, asimilând sugestia livrescă - J.B. Priestley, Friedrich Dürrenmatt -, îmbracă veșmântul piesei polițiste, ca în Dubla dispariție a Marthei N... și în Suspiciunea (Plus sau minus viața). Din pulsațiile lui se întrupează eroul predilect al acestei
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
profesor-doctor și imagine a Vindecătorului, capturat de Umbra-Uliu, acțiunea, extrem de schematică și tendențioasă, se va desfășura între capturarea profesorului, urmată de torturile la care este supus de către Umbre, și salvarea acestuia de către comuniști, concluzia fiind vădit conjuncturală și de un patetism rizibil. Era în ordinea firească a lucrurilor ca P. să aibă și o producție lirică abundentă, ale cărei trăsături se vor contura chiar din volumul Poemele pădurii (1973): metaforizarea excesivă a banalului, utilizarea febrilă a versificării retorice, preluarea unor elemente
PADUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288606_a_289935]
-
A venit cuvântul, Semnele Tale, Vestirea). Mistica vizând marile chestiuni ontologice e dublată de o „mistică” a poemului, a captării inspirate a Cuvântului, poetul devenind, undeva, „aproape un cerc”. Fervoarea căutării epifaniei, comunicată de regulă într-un registru de un patetism sobru, se asociază cu o exuberanță de un dramatism stenic, uneori cu accente postmoderne de umor sau autoironie. SCRIERI: Norul de marmură, București, 1981; Alergarea copacului roșu, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, București, 1989; ed., postfețe Constantin Hușanu și Val
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
și că te caut nu-ți promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre, poetul contemplă cu spaimă, dar și cu un patetism ce disimulează satisfacția metafizică a martiriului, dizolvarea propriei creații și identități în oceanul de vorbe rostite de „străina gură” eminesciană, asimilată tradiției: „! gura-mi spune vorbe,/ nu știu-ale cui sunt,/ cum nu-și mai știu morții/ țărna subt pământ,/ nu
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
formelor și de fascinația culorii, K., scriitoare cultivată, împărtășește cititorilor și, cu deosebire, cititoarelor ei „impresii și viziuni” din călătorii („icoane pariziene”, „amintiri romane”, venețiene, grecești), gustul pentru fastuos și pentru exotic intrând în balans cu nostalgia de un afectat patetism pentru trecut. După cum mărturisește undeva, paseistei i-ar fi surâs să fie „o florentină din timpul Renașterii”. Multe trimiteri la capodopere ale picturii, sculpturii, literaturii se înfoaie în suita de „siluete și fantezii” Artiștii noștri (1918), în care prozatoarea, se
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]