843 matches
-
critique des sources; édition de ses écrits, Spicilegium sacrum Lovaniense, Leuven, 1968; J. Kirchmeyer, „Le moine Marcien (de Bethléhem?)”, în Studia Patristica V (TU 80), Akademie-Verlag, Berlin, 1962, pp. 341-359; A. van Roey, „Remarques sur le moine Marcien”, în Studia Patristica XII (TU 115), Akademie-Verlag, Berlin, 1975, pp. 160-177. d) Marcu Monahul Sub acest nume (care apare în aproape toate manuscrisele vechi; în Occident s-a impus apelativul Marcu Eremitul) s-au păstrat mai multe tratate duhovnicești și teologice. în PG
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pseudo Dionigi (Pubblicazioni dell’Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Istituto di filosofia dell’Univ. di Genova), Marzorati, Milano, 1963; E. von Ivanka, Plato Christianus. Übernahme und Umgestaltung des Platonismus durch die Väter, Johannes-Verlag, Einsiedeln, 1964 (trad. it. Platonismo cristiano. Recezione e trasformazione del platonismo nella patristica [Platonismo e filosofia patristica. Studi e testi 1], Vita e Pensiero, Milano, 1992). Capitolul XIX POEZIA LITURGICĂ GREACĂ 1. Poezie clasică și poezie liturgică Pe lîngă formele poeziei creștine care se caracterizează prin reluarea ritmurilor clasice - fie a hexametrului dactilic, ca în poezia lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al XVI-lea, în germană, poloneză, italiană, maghiară ș.a. În cazul literaturii române, este plauzibil ca Sfânta Scriptură să fi urmat același traseu cu ansamblul elementelor culturale legate de creștinism. E mai mult decât probabil, dată fiind pleiada de scriitori patristici străromâni, ca strămoșii noștri să fi cunoscut Vulgata, după cum e la fel de plauzibil, datorită funcției acestora, de „mediatori spirituali între Roma și Constantinopol” (G. Țepelea), ca și Septuaginta să fi circulat pe teritoriul românesc. Dovezile materiale existente nu permit, însă, decât
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
vorbelor mari pe care acel corn le grăia. Am privit până când fiara a fost omorâtă și trupul ei nimicit și dat focului” (v. 11). Acest scenariu va fi reluat în Apocalipsa lui Ioan, iar de aici va trece în literatura patristică încă de la începuturile acesteia. În ciuda asemănării lor, capitolele 2 și 7 oferă două viziuni diferite asupra istoriei, contradictorii chiar. Într‑adevăr, simbolul statuii (capul de aur, pieptul de argint, coapsele de aramă, picioarele de fier și lut) se construiește în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în care se înscrie secțiunea consacrată învierii și venirii celor „doi” anticriști (vv. 791‑940), a cărei traducere o propunem în paginile următoare. Datele textului Secțiunea eshatologică a operei Carmen apologeticum este una dintre cele mai captivante din întreaga literatură patristică. În opinia lui Commodian, momentul în care vom primi „viața veșnică” este foarte aproape. El va fi însă precedat de o perioadă de conflicte violente. Primul semn eshatologic este reprezentat de „a șaptea persecuție” împotriva creștinilor, întreruptă de invazia goților
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am ales să vorbim despre mitul Anticristului la Theodoret, traducând principalele texte în care figurează acesta. În primul rând, așa cum am amintit mai devreme, episcopul Cyrului realizează o sinteză de mari proporții, unică în felul său, ce recapitulează toate curentele patristicii de până atunci. Spiritul de sinteză, caracteristic lui Theodoret, este întâlnit de asemenea în fragmentele anticristologice. El nu inventează nimic sau aproape nimic, ci ordonează - operațiune extrem de importantă - o materie variată și neclară deopotrivă, cum este cea de care ne
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
1957-1966. Epist. 1-100 : vol. 1, Epist. 101-218 ; vol. 2, Epist. 219-366 ; vol. 3, Cod. Vasile, Sermo 11 (sermo asceticus et exhortatio de renuntiatione mundi) , vol. 31, col. 648 : PG 31, col. 625-648. Bibliografie Instrumente de lucru (în ordine alfabetică) Biblia patristica, Paris, 1975-1999, 7 vol. Blaise, A., Dictionnaire latin-français des auteurs chrétiens, revu spécialement pour le vocabulaire théologique par H. Chirat, Paris, 1993. Catholic Encyclopedia, New York, 1907-1914. Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, sous la direction de F. Cabrol et
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Fabularum Compendium, Washington, D.C., 1990. Coppens, J., „Le katéchon et le katéchôn : derniers obstacles à la parousie du Seigneur Jésus”, în J. Lambrecht (éd.), L’Apocalypse johannique et l’apocalyptique dans le Nouveau Testament, Gembloux, 1980, pp. 345-348. Corneanu, N., Patristica mirabilia ed. a II-a, Iași, 2001. Corsini, E., Apocalisse prima e dopo, Turin, 1981 (trad. franç., L’Apocalypse maintenant, Paris, 1984). Courcelle, P., „Commodien et les invasions du Ve siècle”, in Revue des études latines, 24, 1946, pp. 227-246
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Filoramo, G., „L’escatologia di Agostino tra tempo ed eternità”, în Atti delle III giornate patristiche torinesi, R. Ugolino (éd)., Turin, 2002, pp. 289-309. Firpo, G., Le rivolte giudaiche, Rome-Bari, 1999. Florovsky, G., „Eschatology in the Patristic Age”, în Studia Patristica, K. Aland, F.L. Cross (éd.), Berlin, 1957, II, pp. 235-250. Flusser, D., „The Apocryphal Book of Ascensio Isaiae and the Dead Sea Sect”, în Israel Exploration Journal, 3, 1953, pp. 30-47. Flusser, D., „The four empires in the Fourth Sibyl
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pp. 37-58. Simonetti, M., „L’Apocalissi e l’origine del millennio”, Vetera Christianorum, 26, 1989, pp. 337‑350. Simonetti, M., La crisi ariana nel IV secolo, Rome, 1975. Simonetti, M., Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Rome, 1985. Sirard, L., „La parousie de l’Antéchrist, 2 Thess. 2, 3-9”, în Studiorum Paulinorum Congressus 1961, Rome, 1963, vol. II, pp. 89-100. Soloviev, V., La Russie et l’Église universelle (rédigé en français), în La Sophia : et les
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Is. 14,3‑7) . Novum Testamentum 33, 1991, pp. 374‑377. . Este teoria dezvoltată de O. Cullmann în Christ et le temps. La conception du temps et de l’histoire dans le christianisme primitif, Paris, 1946. . Florența, în colecția „Biblioteca patristica” coordonată de Mario Naldini și Manlio Simonetti. . Apocalyptic Spirituality. Classics of Western Spirituality, New York, 1979, de asemenea Vision of the End; Apocalyptic Traditions in the Middle Ages, New York, 1979. . Jenks consacră un întreg capitol scriitorilor secolului al III‑lea. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în legătură cu pasajele pe care tocmai le‑am invocat, vezi J. Daniélou, „Hippolyte et l’extension de la typologie”, în Message évangélique et culture hellénistique, Paris, 1961, pp. 235‑249; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Roma, 1985, și Le benedizioni di Giacobbe, pp. 18‑40. . Adu. haer. V, 30, 2. Irineu citează numai Ier. 8,16 și face aluzie la lipsa numelui lui Dan din lista neamurilor prezentată în Apoc. 7,5‑8. . Omite „zvârcolindu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
249. . Pentru toate trimiterile la Anticrist în opera lui Origen, vezi Anexa 2 de la sfârșitul lucrării. Aceasta este terminologia propusă și folosită de M. Simonetti, cu precădere în opera sa Lettera e/o allegoria. Un contributo alla storia dell’esegesi patristica, Roma, 1985. Ceea ce ne interesează îndeosebi aici este urmărirea aspectelor anticristologiei la Origen în relație cu celelalte dimensiuni ale gândirii sale, printre care dimensiunea exegetică. Pornind de la aceasta, vom încerca să înțelegem originalitatea anticristologiei sale în raport cu cea a predecesorilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dimensiunea exegetică. Pornind de la aceasta, vom încerca să înțelegem originalitatea anticristologiei sale în raport cu cea a predecesorilor săi (Iustin, Irineu, Hipolit). Pentru această introducere, vezi studiul realizat de Simonetti, „Il millenarismo in Oriente da Origene a Metodio”, în Corona Gratiarum. Miscellanea patristica, historica et liturgica. Elogio Dekkers, Bruges, 1975, vol. I, pp. 37‑58. . Art. cit., pp. 40‑41. . Este de la sine înțeles că termenii „asiatic” și „alexandrin” trebuie înțeleși în sensul strict cultural și nu geografic. Un autor ca Tertulian, de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două studii. Unul trece în revistă, analitic, concepțiile despre natura artei, despre raporturile dintre frumosul artistic și cel natural, dintre etic și estetic, adevăr, bine și frumos, din Antichitate (Socrate și Platon, Aristotel și succesorii lui, Plotin), trecând prin epoca patristică și estetica medievală, Renaștere, Boileau, Descartes, până în secolul al XVIII-lea (Rousseau, Winckelmann, Lessing), ca și la Victor Cousin, spre a formula o concluzie ușor ambiguă: „«nu vom găsi nimic în artă care să nu fie și în natură», dar
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
sau de istorie ecleziastică (Gala Galaction, Vasile Radu, Nicolae Neaga, Liviu Stan, Iustin Moisescu, Irineu Mihălcescu, Ioan Coman). Multe cărți care apăreau primăvara la Paris ori Berlin erau recenzate cel târziu în toamna aceluiași an la București. Traducerile din autorii patristici au fost, de asemenea, considerabile. Interbelicii redescopereau tradiția, construiau instituții, legau noduri de comunicare. Acest imperativ local traduce poate economia culturii religioase creștine, funcțională în spațiul românesc din vremea cronicarilor, dar exploatată matur, pentru întâia oară, de către intelighenția uniată (Inochentie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
diverselor științe contemporane - de la filozofie, antropologie, psihologie, istorie ori sociologie până la dezvoltări mai recente, precum medicina genetică sau bioetica - să nu fie interpelate teologic, cu tâlc și premeditare, prin atenția generoasă a acelui spirit creștin care a făcut din epoca patristică un reper normativ pentru conștiința eclezială ortodoxă. Dacă ar fi să măsurăm amploarea misiunii sale sociale și culturale, am putea spune atunci că în Biserica Răsăriteană din România nu abundă astăzi hermeneuții devenirii întru devenire. Există, desigur, câteva remarcabile excepții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau conferințele care să-i fi adus laolaltă pe cărturarii Bisericii și savanții Universității, la masa unei dezbateri de interes comun (cum ar fi, de pildă, genealogia mariajului între teologie și naționalism în România modernă). În epoca de aur a patristicii sau în febrilul sfârșit de veac XIX al Rusiei pravoslavnice, existau teologi care inundau cu forța virtuții și răbdarea inteligenței atâtea tărâmuri de mister și revelare. Dacă astăzi personalismul atât de popular printre teologii moderni n-ar rămâne doar o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tineri primesc licența de a se implica cu rost în zidirea unor comunități? Cine este investit cu rolul de catehet al adulților reveniți după ani mulți de pribegie la credință? Cine, în biserici, predă cursurile de introducere în Scriptură și patristică? Câți dintre mirenii cu excelente studii de teologie și remarcabilă conduită duhovnicească - bărbați și femei - au fost invitați să conferențieze pentru publicul larg despre întrebările credinței? Din păcate, lipsesc nu doar ocaziile reale, ci chiar și gesturile simbolice de respect
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștini dornici de reflecție vie, dar incapabili de unison apologetic 1. Cunoașteți cumva ritmul traducerilor și calitatea academică a reeditărilor din colecția „Părinți și scriitori bisericești” a Editurii Institutului Biblic? Încercați s-o comparați cu oricare dintre seriile de literatură patristică ce se tipăresc în Rusia sau Grecia, fără a mai pomeni de Franța, Germania, Italia ori Statele Unite. Cum atunci să nu ia calea exilului tinerii absolvenți de limbi clasice? Care tânăr lipsit de locuință, salariu decent și instrumente de cercetare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și neștirbita dragoste pentru toți cei care s-au ostenit la realizarea unor proiecte de succes (conferințe, pelerinaje, expoziții), trebuie să recunoaștem că unele filiale ASCOR se constituie în asociații cvasi-familiste, lipsite de verticalitate duhovnicească și clarviziune teologică de inspirație patristică. Nu puțini ar îndrăzni să spună că programul de rutină al acestei organizații este, totuși, „omenesc, prea omenesc”. Pe lângă tendințele para-ecleziale deja menționate, unii membri ai cluburilor ortodoxe de tineret afișează câteva stranii complexe pseudomonahale într-un context urban lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
viață postul de la catedră? De asemenea, monosexismul, uneori misogin, al catedrelor din facultățile de Teologie ar merita și el chestionat 1. Mai este nevoie să spunem că nimic nu poate împiedica o femeie să predea la facultate un curs de patristică, etică sau dogmatică? De asemenea, ar fi esențial ca studenții să-și poată alege un tutore pentru întrevederi periodice cu caracter formativ. Un proiect mare este un proiect care te poate transcende - un fapt care îți supraviețuiește socratic. Fără patos
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dogmatica” este mai degrabă catastrofală. Manualul de teologie cerut pentru examenul de admitere în facultăți și seminarii păstrează, în linii mari, volutele scolastice schițate mai bine cu patruzeci de ani în urmă de profesorul Isidor Todoran 2. Raportat la tradiția patristică, Dumnezeul despre care ne vorbește această carte mai curând dezagreabilă este de multe ori o caricatură; în cel mai bun caz, „Dumnezeu” devine un obiect inert într-un discurs căruia îi lipsește, prin definiție, orice putere de convingere. Tradiția vestică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar fi fost legitimă. Predată în acest fel, ortodoxia încetează să mai fie o hermeneutică personală a revelației, devenind un slogan partinic. Ortodoxia nu mai este un mod de a fi, ci un rezervor de muniții ideologice și clișee. Tradiția patristică nu se mai întâlnește ca un izvor de apă vie. Ea devine un muzeu păgubit sau chiar o seră în care proprietarii au plantat „flori de mucigai”2. Noutateatc "Noutatea" În contextul sociocultural actual, introducere unor noi cursuri în Facultățile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]