765 matches
-
primăvara îți mai îndulcești sufletul. Prospătură... Baba Chirița, femeie cu frica lui Dumnezeu: - Nu se poate, coană Marghioalo. Face statul stradă, cum să ne atingem? - Ce stradă? se mirase văduva. Lasă, că-i știu eu pe mincinoșii ăștia. Or să paveze Cutarida când mi-oi vedea eu ceafa. Hai mai bine să luăm câte un lighean, să avem în ce pune morcovii... Chirița da din colț în colț: - Eu nu mă ating. Dacă ne prinde? - Cum o să ne prindă? Luăm noaptea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și și-a umplut un lighean cu nisip jilav, atunci umezit de rouă. Azi un lighean, mâine altul, poimîne altul, a strâns cât i-a trebuit. Nătângul de păzea avutul primăriei n-a băgat de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de seamă. Încă un zugrav își pavase bucata lui de curte cu bolovani și nu 1-a spus nimeni. Au venit și alegerile, a ieșit și domnul primar Rigo, mahalagiilor ce să le pese? Așteptau să sosească lucrătorii să le paveze străzile, după făgăduială. A trecut și vara, sosea toamna, urâta, cu mâzgăleala cerului și ploi. Zidarii înjurau în gura mare: - Să te mai iei după gura mincinoșilor! Într-o dimineață -lau văzut pe nătâng cu doi căruțași strângând ce mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
gândac negru, ieșit în lumina nopții, care suia scările și trecea pin bolțile palatului. El intră într-o sală mare: Memfis era la picioarele lui... orașul infinit cu cupolele albe... a cărui ocean de palate urieșești, a cărui strade largi pavate cu pietre lungi și albe, a cărui grădini de palmieri forma un tablou la care se uita uimit și {EminescuOpVII 247} adânc... I se părea că spiritul Universului visează - el, căruia un pământ cu imperii i-e un grăunte - și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
gândiri. Afară era o vară rece - în case oamenii știu să-și facă o iarnă caldă. Pe stradele în zădar luminate ale capitalei flacărele din fanarele cu undelemn își întindeau limbele avare în aerul rece, trecătorii umblau iute pe stradele pavate cu trunchi de stejar, luna se răsfrângea clară și argintie pe murii nalți și albi a caselor, aruncând pe ele umbrele urieșe și ridicole ale trecătorilor. Numai din când în când se auzea zgomotul unei trăsure, glasul unui om cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce ne ofer... cunoaștere. Un maestru deplin este o persoan... care întrunește toate cele trei calit...ți, care reflect... toate cele trei laturi descrise mai sus; dar, pan... la atingerea respectivului nivel, drumul este lung, dar nu de netrecut, fiind pavat cu încerc...ri și teste, dar și cu realiz...ri și succese. Cu toții trebuie s... avem un ideal, un scop, o țint..., astfel încât s... ne putem crea o cale subiectiv... pe care s... o urm...m. Poate c... aceast... cale
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
Sneek. Ca populație, Sneek are în jur de 30 000 de locuitori și este al doilea oraș ca importanță din provincie. Ceea ce te surprinde încă de la început în acest orășel este atmosfera de liniște. Are un aer arhaic: străduțe mici, pavate cu piatră cubică, clădiri vechi, construite în cea mai mare parte din lemn și, evident, multe canale. După orele 17.00 rar dacă vedeai una-două persoane pe stradă sau în magazine. Aveam să aflu de la gazdele noastre ca în timpul săptămânii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
culori din jur, oamenii ajunseseră să vorbească tot mai puțin. Orașul nu era nici mare, nici mic. Nici măcar nu știm cum era, pentru că asta nu are nicio importanță. Orașele de acest fel, cu ziduri groase și vechi, cu străzi înguste, pavate cu lespezi de piatră, indiferent de mărimea lor, au o piață centrală căreia, după gust, i se poate spune Piața Mare, Piața Armelor sau, de pildă, Piața Primăriei. Aici, în Piața Mare, începe povestea noastră. În locul acesta, printre vânzătorii de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
soarelui arzător. Rezultatul e trivial. Climatul nostru reclamă var, pe un zid zdravăn, gros, fără fisură. La privește ce candoare, ce naivitate! Ioanide tîrî un fotoliu și se instală în fața unui perete, demonstrativ. Am să fac, vesti el, niște odăi pavate cu piatră, cu tavan în grinzi de stejar și blăni de brad, cu ferestre în chenar de granit, pereți văruiți. N-am să pun nimic în ele, G. Călinescu decât câte un divan acoperit cu cit, ca în casele boierești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe coloane ionice, la care urcai pe câte o scară cu balustradă de piatră. Acoperișul era de olane, restul pereților - albi, gardul - dintr-un grilaj rar de fier (un cancello sever, neînflorit), iar porțiunea de trotuar, printr-o excepție, era pavată cu dale de piatră. Simplificarea aceasta a unei case banale, concepută pe o schemă regulată, era opera lui Ioanide. Îndată peste drum se recunoaște și celălalt punct insolit, prin același dalaj al trotuarului. Aci construcția era mai scundă, cu toate că solidă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în întreaga lor goliciune și dezbaterea între fisc și săracul Jacques se simplifică foarte mult. Să îi zică statul: Îți iau o sută de parale pentru a plăti jandarmul care te scutește să veghezi la propria ta siguranță; pentru a pava strada pe care o traversezi în fiecare zi, pentru a indemniza magistratul care face ca proprietatea și libertatea ta să fie respectate; pentru a hrăni soldatul care apără frontierele noastre; Jacques Bonhomme va plăti fără să zică un cuvânt sau
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
apărând serviciul statului în locul vechiului serviciu al evului mediu, care avea un caracter cu totul personal. El urăște luxul și dă rușinătoare pildă la boieri și pământeni prin modestia îmbrăcăminții; el înființază o fabrică de postav, el deschide școli, el pavează Iașul și aduce apă în oraș, și toate acestea în scurta domnie întîie de 2 ani și 6 luni. Dar nu era de ajuns caracterul său individual pentru a aduce liniștea și dezvoltarea în țară. Pentru aceasta s-ar fi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
mult. Activitatea oricărei administrații în genere, fie în Paris, fie în Londra, are două margini: pe de-o parte realizarea celor necesare, pe de alta realizarea celor absolut necesare. Necesar ar fi ca chiar suburbiile cele mai depărtate să se paveze, dar, în starea financiară a întregului mecanism administrativ din România, aceasta e cu neputință; sunt însă necesități care trebuiesc împlinite chiar în lipsă de mijloace și între aceste am crezut a putea socoti și repararea unui punct de pe șoseaua Socola
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
s-au amestecat și substituit într-un mod nepermis planurile - „soluțiile idealiste” obturând realitățile concrete -, sporindu-se astfel confuzia în mintea alegătorilor, deja masiv intoxicați de agenții de influență ai fostului regim. Cu adevărat spune maxima: „calea spre infern este pavată cu bune intenții”! Ideea cu lista electorală propusă de Nicolae Dabija partidelor „patriotice”, de dreapta, mi se pare de o incredibilă naivitate politică în cazul unei persoane care a fost deputat și se află în conducerea PFD, un partid care
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
dar puține de închiriat; de aceea și chiriile erau foarte mari; trăsurile erau indispensabile pentru că drumurile erau foarte vechi; din aceleași cauze și nevoia de servitori; alimentele erau foarte ieftine.” Alte constatări personale. Orașul progresase. Str ăzile nu mai erau pavate ca mai înainte, cu scânduri. Avea vreo 70 de biserici. Clima era mai sănătoasă ca la București. Divorțul mai puțin răspândit. Teama de Dumnezeu nu există însă. Domnul își avea reședința în Iași. Era amabil cu străinii. A permis răspândirea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
luat ciolovecii colectiviști câte un toc de geam, câte o ușă sau câteva cărămizi fiindcă așa-i îndemnaseră copoșii. Dar partea cea mai criminală de abia de aici urma: au distrus digurile, au luat dalele beton de pe diguri și au pavat curțile lor, au distrus livezile, au defrișat perdelele de protecție împotriva alunecărilor de teren, au distrus plantațiile de vie de soiuri pure cum erau cele vreo cincizeci de hectare de Cabernet Sauvignon de la Rînceni unde nu a mai rămas nici
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
a văzut el acele evenimente, petrecute cu patruzeci și șase de ani în urmă, însă era deja prea târziu. Pe Doru l-a remarcat pentru prima oară cu mulți ani în urmă, chiar în anii copilăriei pe șoseaua Bacău Piatra, pavată cu cremene pe care circulau în ambele sensuri cu viteză amețitoare, atât ziua cât și noaptea, sumedenie de camioane nemțești ce aprovizionau frontul cu hrană, îmbrăcăminte și muniție de război. Pe mica pantă, ce urmează imediat după trecerea Podului Paloșanu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fost grajd de cai de curse. Adesea, mormane de fân și de gunoaie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită și de putrefacție acră [...]. Deasupra dâmbului, ședea dezolată ruina roșie a unei case neterminate. [...] De acolo, strada era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca și celelalte străzi din parcelare, presărate doar cu câteva vile, nu lipsite de gust. [...] Pe drum [...], venea întro dupăamiază de decembrie a anului 1950, dinspre strada Băneasa Ancuța, o ceată de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Altă acuză infamantă, din fericire fără suficient fundament. După 106 de "oblăduire" rusească, țarismul lăsase doar 150 km de șosele continue. În doar două decenii românii au construit 312 km șosele, cu 4105 poduri; în plus, s-au construit și pavat numeroase drumuri astfel că în 1940, când "țarii roșii" "eliberau" iarăși Basarabia, lungimea șoselelor pietruite și pavate depășea 1.100 km." (pp. 287-288). La fel și cu căile ferate, pentru care s-au alocat două miliarde de lei. 266 Vezi
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
yeux, loin du coeur. Totuși, chiar în cazul unor formații culte, corespondențele nu se realizează fără a se renunța la unele nuanțe ce rezultă din însăși structurarea construcțiilor, încît englezescul the hell is paved with good intentions înseamnă "iadul este pavat cu intenții bune", iar construcția portugheză echivalentă este de boas intenções esta o inferno cheio, adică "de bune intenții e plin infernul", ceea ce nu presupune un sens identic. Cu atît mai diferențiate sînt construcțiile ce țin de limbile istorice, încît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în fața ceștilor de ceai. Ceai de ceremonie. Ceremonie de ispășire, care să ne împace cu zeii. Cești de tablă uriașe și farfurii cu covrigi: acoperiți de un strat invizibil de cenușă, amândoi suntem vestigii ale acelorași drumuri uitate cu timpul, pavate cu blocuri de piatră vulcanică. Piesă antologică, acest Cântec încredințează că, în momentele lui calme, fantezistul era un patetic, un tandru. El, cel atât de obișnuit să demitizeze, se abandonează, aparent, unei melancolii erotice, dar sensul (încifrat) e acela al
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
corectăm societatea de hiperconsum, s-o reorientăm pe căi mai puțin inegalitare și mai „responsabile”, însă nu până la a demola economia „ușoară” în beneficiul unui fel de ascetism rațional. De unde se vede, o dată în plus, că drumul spre iad este pavat cu cele mai bune intenții. Înțelepciunea sau ultima iluzietc "Înțelepciunea sau ultima iluzie" Valoarea centrală, marele ideal proslăvit fără încetare de civilizația consumeristă, este fericirea. Dar această permanență a mitologiei eudemoniste nu împiedică nicidecum variabilitatea conținuturilor ori a temelor sale
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
fost grajd de cai de curse. Adesea, mormane de fân și de gunoaie umpleau aerul cu un miros hibrid de iarbă cosită și de putrefacție acră [...]. Deasupra dâmbului, ședea dezolată ruina roșie a unei case neterminate. [...] De acolo, strada era pavată și canalizată, dar aproape fără nicio casă, întocmai ca și celelalte străzi din parcelare, presărate doar cu câteva vile, nu lipsite de gust. [...] Pe drum [...], venea întro dupăamiază de decembrie a anului 1950, dinspre strada Băneasa Ancuța, o ceată de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
poetice ale exprimărilor vechi au fost repuse în circulație și altfel decât prin intermediul marii poezii, maiestatea evocărilor tocind acum, prin mediocritatea dominantă, vorbe exaltate romantic. Rularea lor dinspre poezie spre istorie și înapoi a produs adesea degringoladă estetică, însă a pavat temeinic, lexem cu lexem, piatră peste piatră metaforică stufos-romantică, drumul expresiv al limbajului artistic. În mod cert acum, și în aceste proze cu o medie valorică scăzută, s-a pus în lumină forța evocator-istorică a limbii populare. În teorie (literară
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu ceva, dar n-o făceam, mi-era rușine să recunosc că mi-e frică. Imaginativ și prăpăstios spre catastrofic eram. Cât despre vise?!... Vai, câte vise mi-au ieșit din tărtăcuță: dădeam cu ele ocol pământului de câteva ori, pavam cu ele lumea! În primii ani, visele erau simple și inspirate strict de diverse situații date: de pildă, visam concret, visam cum s-o impresionez pe fata de care eram îndrăgostit în momentul acela. Așa s-a întâmplat cu mariana
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]