14,576 matches
-
descotorosise de ei. Se bucura că o face, pentru că nu i se mai întâmplase până atunci să se simtă într-atât de oprimat de încrederea în sine și masculinitatea incontestabilă a acestora. Mergea pe străzile din Bexhill către De La Warr Pavilion, pe faleză, la întâlnirea cu iubitul său. Alan avusese parte de încă o zi epuizantă la Competiția Educațională. Măcar vremea bună se menținuse. Numai că exercițiile elaborate de facilitatori fuseseră și mai idioate decât cele din ziua precedentă. Trebuiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
picioare? Bull stătea față în față cu Alan la o masă de la Crystal of Nargon. Dedesubtul suprafeței de sticlă, biluțe colorate se aruncau în neantul electronic. Fusese singura masă pe care o putuseră găsi în barul principal din De La Warr Pavilion. Celelalte erau pline. Marea clădire modernistă găzduia o conferință și participanții la ea ocupaseră toate nivelurile. Stăteau așezați cu toții la mese, cu privirile pierdute undeva în largul mării, cu ochii goi ațintiți prin panourile mari de sticlă. Și Bull, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un ambalaj de chipsuri aruncat în foc. Peste o jumătate de oră, cei doi bărbați se îmbrățișau în camera cinci de la Casa de Oaspeți Ancaster, proprietatea doamnei Turvey. Aceasta fusese surprinsă de întoarcerea rapidă a lui Bull din De La Warr Pavilion. Îl etichetase corect drept un jucător de rugby și își imaginase că va bea până noaptea târziu. Fusese surprinsă și ușor suspicioasă când îl văzuse pe Alan, care nu arăta ca un jucător de rugby, dar se liniștise când cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ca să-și poată vedea vaginul și zona din jur. Își dădea seama că piciorul dezvoltase propria anatomie. Menstruația care debutase în cămăruța Ramonei luase sfârșit în douăzeci și patru de ore. În seara în care se întâlnise cu Alan la De La Warr Pavilion, Bull trebuise să îndure și umilința de a-i mărturisi acestuia, care începuse să se dezbrace în perimetrul strâmt al camerei cinci, că e „perioada aceea a lunii“. Alan chicotise la gândul că Bull ar putea avea menstruație, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
literare și artistice. Scriitorul Zhang Han din dinastia Jin de vest, poeții Liu Yuxi și Lu Guimeng din dinastia Tang și alții au trăit la Zhouzhuang . Principalele atracții din localitate sunt: Templul Quanfu, Mănăstirea taoistă Chengxu, Sala Shenting, podul Fuan, pavilionul Milou. Întrucât Zhouzhuang este situat între Shanghai și Suzhou, turiștii aflați în cele două orașe mari pot ajunge dimineața, aici, cu autobuzul sau trenul și se pot reîntoarce înapoi în orașele din care au plecat în seara aceleiași zile. Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de la Yungang realizate în ultima perioadă demonstrează punerea unui pronunțat accent pe stilul arhitectonic și ornamental chinezesc și extinderea artei budiste în China. Dintre grotele de la Yungang, cea mai mare este cea de la nr. 5, în fața căreia este construit un pavilion din lemn cu patru etaje. În partea centrală a pavilionului tronează o statuie a lui Buddha de 17 m. În contrast cu aceasta, în cea de-a 15-a peșteră sunt o mulțime de statuete mici, aproximativ zece mii de figurine budiste, motiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
accent pe stilul arhitectonic și ornamental chinezesc și extinderea artei budiste în China. Dintre grotele de la Yungang, cea mai mare este cea de la nr. 5, în fața căreia este construit un pavilion din lemn cu patru etaje. În partea centrală a pavilionului tronează o statuie a lui Buddha de 17 m. În contrast cu aceasta, în cea de-a 15-a peșteră sunt o mulțime de statuete mici, aproximativ zece mii de figurine budiste, motiv pentru care peștera a primit numele de "Peștera celor zece mii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a fost locuită de mai multe generații de urmași ai marelui gânditor. Construită în timpul dinastiilor Song și Jin (sec. XII și XIII), reședința este o locuință nobiliară tipică, ce acoperă o suprafață de 50.000 m2, are aproape 500 de pavilioane, săli și camere de diferite tipuri și mărimi. Construcțiile ce compun reședința au o trăsătură specifică în ceea ce privește repartizarea. Partea din față a ansamblului este destinată activităților și serviciilor publice, iar cea din spate vieții private. În reședință sunt păstrate o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Magazinele au acoperișuri din țigle smălțuite de culoare galbenă sau verde. Imaginea de ansamblu redă un tablou prosper al unei localități din perioada celor două dinastii. La Pingyao se păstrează numeroase vestigii istorice. Orașul are șase temple budiste, între care Pavilionul celor "Zece Mii de Figuri ale lui Buddha" din templul Zhenguo. Acesta este o construcție din lemn situată în partea nord-estică a cetății. Edificiul este clasat ca importanță istorică și culturală pe poziția a treia în patrimoniul național. Pavilionul are o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
între care Pavilionul celor "Zece Mii de Figuri ale lui Buddha" din templul Zhenguo. Acesta este o construcție din lemn situată în partea nord-estică a cetății. Edificiul este clasat ca importanță istorică și culturală pe poziția a treia în patrimoniul național. Pavilionul are o vechime de peste o mie de ani, iar sculpturile colorate din interiorul acestuia au o mare valoare artistică și istorică și o importanță deosebită pentru cercetarea formelor sculpturale din perioada respectivă. Tempul "Pomul dublu", construit în secolul al VI
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o mie de ani, iar sculpturile colorate din interiorul acestuia au o mare valoare artistică și istorică și o importanță deosebită pentru cercetarea formelor sculpturale din perioada respectivă. Tempul "Pomul dublu", construit în secolul al VI-lea, are peste zece pavilioane, care adăpostesc în jur de două mii de figuri budiste din argilă colorată, datând din perioada cuprinsă între secolele XIII-XVII. Templul este considerat un "tezaur al artei sculpturilor vopsite din istoria Chinei". În interiorul și în afara cetății există peste o mie de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
între elementele naturii și cele artificiale și care au la bază conceptele filosofice Yin și Yang, principiile taoiste ale armoniei cu natura sau secvențe literare și artistice. Grădinile chinezești sunt amenajate în spații unde există dealuri și ape. Sălile și pavilioanele construite sunt, parcă, ascunse de aceste forme de relief, ceea ce pune și mai mult în valoare frumusețea cadrului natural. În grădinile chinezești predomină două tipuri principale parcul imperial de mare amploare și refugiul privat al cărturarilor, de dimensiuni mai mici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai mult în valoare frumusețea cadrului natural. În grădinile chinezești predomină două tipuri principale parcul imperial de mare amploare și refugiul privat al cărturarilor, de dimensiuni mai mici. Arhitecți talentați au combinat armonios formele de relief cu spațiile construite, precum pavilioane, poduri, porticuri. Tipurile de grădini chinezești reflectă trei filosofii distincte, axate respectiv pe realitate, divinitate și natură. Filosofia divinității, regăsită în amenajările peisagistice, pune accentul pe romantism și ilustrează starea spirituală urmărită de taoism prin importanța acordată naturii și liniștii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sudul Chinei, au fost înscrise în 1997 pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Acestea au o istorie de peste 2000 de ani, păstrându-se astăzi doar 10-20, majoritatea de mici dimensiuni. În acest spațiu limitat au fost combinate armonios dealuri artificiale, arbori, pavilioane, poduri și lacuri. Cele mai renumite sunt Grădina Canglangting, Grădina Shizilin, Grădina Zhuozheng și Grădina Liuyuan. Grădini din Suzhou (Foto: Zhang Xue) Palatul Yuanmingyuan din Beijing este cea mai renumită grădină imperială din China, fiind botezată "Regina grădinilor". Aici au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
vârful unui munte. Unele au fost ridicate și în regiunile de șes. Un complex funerar este înconjurat de un zid cu patru uși, câte una în fiecare din cele patru direcții cardinale. În cele patru colțuri este construit câte un pavilion în stil arhitectonic tradițional. În fața mormântului este amenajată o galerie funerară, păzită de o parte și de alta de statui cu figurile unor generali și de animale, iar suprafața acestuia este acoperită de pini, brazi și verdeață. Mormântul primului împărat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
era de trei ori mai mare decât suprafața Palatului Imperial din Beijing. Construcțiile de lemn din dinastia Tang prezintă o armonie desăvârșită a artei și stilului arhitectural, toate componentele acestora, inclusiv arcadele, stâlpii, grinzile, îmbină perfect forța și frumusețea. Marele pavilion al Templului "Luminile lui Buddha" din provincia Shanxi constituie o construcție tipică din acea perioadă. Edificiile din piatră realizate în dinastia Tang s-au dezvoltat foarte mult. Pagodele budiste au fost construite, în majoritatea lor, din piatră și cărămidă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Capitala dinastiei Song de Nord Bianliang (orașul Kaifeng de astăzi) era un centru comercial înfloritor. În acea perioadă nu se realizau construcții mari, acordându-se mai multă atenție decorațiunilor și culorii. Din desenele făcute la Pagoda Cocorului Galben și la Pavilionul Prințului Teng, care au fost păstrate până astăzi, putem vedea cum arătau construcțiile în acea perioadă. Lucrările de construcție la Pavilionul Prințului Teng (Li Yuanying, al 22-lea fiu al primului împărat al dinastiei Tang) au început în anul 653
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
construcții mari, acordându-se mai multă atenție decorațiunilor și culorii. Din desenele făcute la Pagoda Cocorului Galben și la Pavilionul Prințului Teng, care au fost păstrate până astăzi, putem vedea cum arătau construcțiile în acea perioadă. Lucrările de construcție la Pavilionul Prințului Teng (Li Yuanying, al 22-lea fiu al primului împărat al dinastiei Tang) au început în anul 653. Acesta a fost reconstruit de 29 de ori, inclusiv în dinastia Song, fiind nu doar frumos la vedere, ci și practic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
prin traducerea în câteva zeci de limbi. O versiune românească a romanului Călătorie spre soare-apune, semnată de Corneliu Rudescu și Fănică N. Gheorghe, a apărut încă în 1971, în ciclul Biblioteca pentru toți, publicat de Editura Minerva, București. Visul din pavilionul roșu Spre mijlocul secolului al XVIII-lea, când ultima dinastie feudală din istoria Chinei, dinastia Qing (manciuriană) se afla într-o etapă prosperă, a apărut un roman celebru care, asemenea unei elegii, prevestea inevitabilul declin al societății feudale. Acesta se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
secolului al XVIII-lea, când ultima dinastie feudală din istoria Chinei, dinastia Qing (manciuriană) se afla într-o etapă prosperă, a apărut un roman celebru care, asemenea unei elegii, prevestea inevitabilul declin al societății feudale. Acesta se intitulează Visul din pavilionul roșu, considerat de posteritate "un pisc al romanului clasic chinez". Cao Xueqin, autorul acestei capodopere, reușește să o desăvârșescă, pe de-o parte datorită geniului și erudiției sale, iar pe de altă parte faptului că a trăit personal întâmplările pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
capitala Beijing. Tânărul Cao Xueqin gustă din plin inconstanța rânduielilor omenești. Exclus din societatea aristocrată, el trăiește retras într-o suburbie din Beijing. Chiar într-o asemenea situație dificilă, Cao Xueqin scrie primele 80 de capitole ale romanului Visul din pavilionul roșu, pe care însă nu reușește să-l termine. Scriitorul se îmbolnăvește și se stinge din viață. Romanul se mai intitulează și Istoria unei pietre nestemate. Când Cao Xueqin era încă în viață, manuscrisul era deja cunoscut în capitală. După
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nestemate. Când Cao Xueqin era încă în viață, manuscrisul era deja cunoscut în capitală. După moartea sa, un cărturar pe nume Gao E, înțelegând perfect intenția scriitorului și imitând stilul său, scrie ultimele 40 de capitole ale cărții. Visul din pavilionul roșu este un roman enciclopedic. Personajele, de la odrasle ale neamului imperial, aristocrați și mandarini, până la fete și copii de casă, călugări budiști și taoiști, negustori și plugari, acoperă aproape toate păturile sociale de atunci. Acțiunile abordate se referă la diferite
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
roman. Prin această micro-comunitate alcătuită, în principal, din fete și femei tinere, ca și legătura ei cu vasta lume exterioară, este înfățișat procesul de declin al familiei Jia, care are o semnificație simbolică. Un succes deosebit al romanului Visul din pavilionul roșu îl constituie individualizarea excelentă a personajelor. În carte apar peste șapte sute de personaje, dintre care o sută sunt descrise minuțios de scriitor. Cao Xueqin a fost un mare maestru în explorarea stării psihice a femeilor, mai cu seamă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
psihice a femeilor, mai cu seamă a tinerelor fete, a lumii lor sentimentale deosebit de complicate și sensibile. Animat de o profundă simpatie, el dezvăluie așteptările lor de la viață, cu deosebire năzuința lor la iubire. Valoarea artistică a romanului Visul din pavilionul roșu este o temă inepuizabilă. O vorbă lăsată de liderul chinez Mao Zedong este concludentă: "Cât despre Visul din pavilionul roșu, consider că are dreptul să vorbească doar acea persoană care l-a citit de cel puțin cinci ori". În ce privește
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
profundă simpatie, el dezvăluie așteptările lor de la viață, cu deosebire năzuința lor la iubire. Valoarea artistică a romanului Visul din pavilionul roșu este o temă inepuizabilă. O vorbă lăsată de liderul chinez Mao Zedong este concludentă: "Cât despre Visul din pavilionul roșu, consider că are dreptul să vorbească doar acea persoană care l-a citit de cel puțin cinci ori". În ce privește limbajul, structura și tipizarea personajelor, opera lui Cao Xueqin a atins un vârf de neegalat în istoria romanului clasic chinez
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]