807 matches
-
am uitat mai atent și mi-am dat seama că era un peștișor auriu. El era singur ca și mine, doar că acel loc lui nu i se părea așa de necunoscut cum mi se părea mie. Totul părea real: peștișorul, oceanul, soarele și tot ce era în jurul meu. El mi-a spus că poate să mi îndeplinească trei dorințe. La auzul acestor vorbe, m-am gândit foarte bine, apoi i-am răspuns: „Dragă peștișor, aș vrea să nu mai existe
ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
se părea mie. Totul părea real: peștișorul, oceanul, soarele și tot ce era în jurul meu. El mi-a spus că poate să mi îndeplinească trei dorințe. La auzul acestor vorbe, m-am gândit foarte bine, apoi i-am răspuns: „Dragă peștișor, aș vrea să nu mai existe răul, ci doar binele”. Aceasta a fost prima. A doua era: ,,toată lumea să fie corectă, cinstită și onesta”, iar cea de-a treia suna cam așa: „să mă pot întoarce în acest loc oricând
ANTOLOGIE:poezie by Simona Antoniac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_656]
-
poruncit norodului să șadă pe pămînt; a luat cele șapte pîini; și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, le-a frînt și le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; și ei le-au împărțit norodului. 7. Mai aveau și cîțiva peștișori: și Isus, după ce i-a binecuvîntat, a poruncit să-i împartă și pe aceia. 8. Au mîncat și s-au săturat, și au ridicat șapte coșnițe, pline cu rămășițele de fărîmituri. 9. Erau aproape patru mii de inși. În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
de o călătorie care se apropia cu repeziciune. Soarele era palid, dar era destul de cald. Oamenii, cu inima plină de dorință, culegeau porumbul cu răbdare. Eu, un năzdrăvan ce eram, am plecat la un pârâiaș în care erau câțiva peștișori. Am plecat mai în josul râului, pentru că sus nu mișca niciun pește și era o liniște tulburătoare... Deodată, pârâiașul, ca printr-o minune, se transformă într-un iaz în toată firea și un vârtej mă prinse de picioare, răpunând o
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
colțișor. Cu cât trece timpul, mireasma primăverii devine tot mai concentrată, semn că giganticul cuptor al naturii începe să se facă simțit. Pe marginea pădurii, un pârâu cu apă lină ce pare la prima vedere abandonat, este unul plin de peștișori, ceea ce atrage, desigur, vreo cincizeci de călifari albi și roșii, asemenea unor mărțișoare. Deși credeam că asta-i tot, apare și un cârd uriaș de cufundari... spectacolul începe... Intrând în dumbrăvioară, în apropiere se văd ciute și căprioare. Se apropie
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Tu, dragă prietenă, îmi oferi zi de zi prilejul de a-mi ridica ochișorii curioși spre soarele care ne îmbie la alergat pe prundul răcoritor și zgomotos de pe malul râului în care se adună în taină o sumedenie de vietăți: peștișori aurii, rațe cu penele de argint, broscuțe fermecate care știu o groază de povești... tu ne dai voie necondiționat să zburdăm pe iarba grasă și moale la atingere, să ne ascundem plini de emoție sub pletele misterioase ale sălciilor care
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
în secolul 13, odată cu arta distilării. Din franceză, cuvântul alambic a ajuns la noi. Prima atestare este sub forma lambic (la D. Cantemir, în Istoria ieroglifică), care este luată, probabil, din ngr. lampíkos (cf. și it. lambicco). Anșoa, numele unui peștișor ce trăiește în Marea Mediterană și în Oceanul Altantic, are la originea îndepărtată cuvântul grecesc aphýe. Înainte de a prezenta istoria acestui cuvânt din limbile europene, trebuie precizat că, în greacă, termenul este foarte probabil împrumutat din substratul mediteraneean. Când s-au
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
aia ieșire de urgență, bunicule? strigă cineva. — Nu-i urgență, doar relocare, zise Munro. Un simplu caz de relocare. Urmă un moment de tăcere, după care cineva spuse: — Sînt nebuni. Ajunseră în vîrf, unde apa se scurgea în bazine cu peștișori aurii. Marele bolovan se sprijinea pe un piedestal surprinzător de mic, în care era o ușă de fier. Munro lovi ușa cu bastonul. Se deschise. Toți trei se aplecară și trecură prin ea. CAPITOLUL 33. O zonă Coborîră minute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi putut fi chiar un fluture, cu corpul de arcușor și cu aripi de poleieli din acelea pestrițe în care erau învelite bomboanele "de salon". Sau o gumă parfumată, transparentă, în carnea de gelatină a căreia ar fi încremenit un peștișor roșu. Îmi făceam planul că, în drum spre cinematograful "Volga", unde vedeam câte un film cu părinții, să-i rog să-mi cumpere și mie un prezervativ. Costa numai trei lei. În definitiv, puteam strânge și eu, de prin casă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
opunea rezistență înaintării mele. Prin lumina difuză, fluturîndu-mi părul prin curenții lichizi, mă-ndreptam spre masivele ruine, spre pereții galbeni și albaștri aflați la mii de metri adâncime, pe fundul apei. Crabi roșii se târau pe nisip, și câte un peștișor zvâcnea în dreptul unei ferestre. Fațadele erau putrede și ruinate. Pătrundeam prin uși umflate și-ncrustate cu scoici în interioare pline de-o apă tulbure. Ce-nalte erau camerele! Cât de mâncate de decadență și melancolie! Tișlaifăre brodate pluteau deasupra servantei, într-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
acestui nou traseu neural cerul avea o cu totul altă înfățișare: era o pătură de lichid înmiresmat, cu vaste recife de corali, cu crini de mare legănîndu-se-n curenți primăvăratici, filtrând aerul înghețat prin bronhiile ca niște pene, cu bancuri de peștișori sclipind în soare și schimbîndu-și brusc direcția, toți odată, la cine știe ce înfoiere a norilor... Etajul opt era însă o zonă abstractă, neprielnică vieții. Acolo, pe creasta blocului, aerul trebuie să fi fost atât de rarefiat, încît nici o ființă omenească normală
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și, ca niște păpuși mari și neașteptat de gracile, se dădeau jos din pătaturi și-ncepeau să danseze prin salon. Mă ridicam în genunchi și, cu gura căscată, le priveam cor-pușoarele goale, cafenii-închis în lumina serii, rotindu-se ca doi peștișori într-un bol de sticlă. Din când în când, prinzând lumina ferestrelor, ochii le scânteiau, ca să se stingă în clipa următoare. Se-ntindeau pe jos și se rostogoleau pe covorul tocit, făceau podul, încercau să meargă în mâini, se-apucau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de fluturi. La început palizi ca embrionii, se colorară rapid în culori caleidoscopice, catifelate sau metalice, și-și luară zborul de pe limbile sfârtecate. Curând, întreaga cavernă roia de ei, dar cei mai mari și mai frumoși, cu ochi ca ai peștișorilor chinezești și cu cozi flu-turîndu-le de-o palmă la capătul aripilor, se-nvîrteau leneș în jurul florii de oțel și creier de pe marginea abisului. "Tikitan!", murmurară mulțimile, și m-am pomenit șoptind și eu, cu ele, cuvântul barbar. Fecioarele se prăbușiseră pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
descurajau pe cei ce se-ndreptau spre târgul de păsări și animale mici. Oamenii-și întindeau acolo, în țărâna bătătorită, ziarele, Scânteia și Sportul, pe care așezau nu doar colivii cu papagali și păsări cântătoare, lădițe cu porumbei, acvarii cu peștișori, genți din care scoteau capul căței fătați de-o lună, ci și undițe și lansete, piese unsuroase de la diferite motoare, unelte, șuruburi și balamale, cărți jerpelite și pătate, discuri vechi. Sărăcia tuturor sărea-n ochi și, dacă nu erai din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dâmbul dintre pulpe fără nici un fir de păr și crestat de-o cută delicată. Coboară în apă, înotînd spre adânc cu o agilitate extraordinară. Străbate mai multe-ncăperi scufundate, pe lângă policandre-ncrustate cu moluște și ierburi acvatice, pe lângă mobile vizitate de peștișori ciudați, dând la o parte mileuri ce pluteau, legănate de curenți, prin apa densă, magic iluminată. Coboară pe fundul acelor odăi extrem de înalte, trece prin uși putrede și ajunge, în fine, într-un dormitor scufundat, cu podeaua de nisip plină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dâre tot mai lungi înapoi. Mușchii corpului îi deveneau mai puternici, spinarea i se lățea, păr aspru și uscat îi țâșnea la subțiori și între picioare. Ouăle lui cât cele de porumbel creșteau acum în volum și-ncepeau să producă peștișorii de aur. Erau ca două aripi încă nedesfăcute de-o parte și de alta a viermelui ce se lungea și el. Acum pielea băiatului ieșise la iveală nu doar la-ncheieturi și la glezne, ci și-n jurul mijlocului, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Doar prin aceste portaluri putem pătrunde, perpendicular, în lumea volumelor. Dac-am putea intra pe oriunde, am întîlni pretutindeni, pe stradă și-n case, sub pământ și între stele, fetuși chirciți, în diverse stadii de dezvoltare, pulsând lent ca niște peștișori, crescând, devenind nou-născuți. Am intra într-o cafenea și, în fumul de țigară ce se ridică lent, fractalic, către tavan, ar scânteia deodată, la doar o palmă deasupra ceștii noastre, un ovul abia fecundat. Pentru ființele umane există însă porți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unul singur prin București, cu gîndul acasă la Constanța, la nisipul de pe plaje plin de scoicile în care riscai să te tai în tălpi dacă nu călcai cu atenție, la pescărușii care își luau zborul în cîrduri de pe diguri urmărind peștișorii minusculi care înotau la suprafața apei, și la valurile înspumate care se loveau de mal aducînd cu ele tot felul de alge și ierburi de mare de culoare verde, o nuanță aidoma cu cea pe care o avea cămașa sa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
frumoasă În mijlocul pieței. Locuiam, deloc lipsit de confort, la capătul lui Prager Platz. Simțindu-mă prost pentru că-l tachinasem pe Buerckel de față cu Dagmarr și pentru libertățile pe care mi le luasem față de Carola-cumpărătoarea-de-ciorapi În Tiergarten, lângă heleșteul cu peștișori aurii, am stat În mașină și am fumat gânditor o țigară. Am fost nevoit să recunosc În sinea mea că fusesem mult mai afectat de nunta lui Dagmarr decât crezusem În prealabil că aș putea fi. Îmi dădeam seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
granit, legate Între ele doar prin podurile aeriene formate din frânghiile pentru uscat rufe. Puștani tăcuți și morocănoși, fiecare dintre ei având Între buzele subțiri o țigară din foi, cu capătul plin de scrum, ca o urmă de rahat de peștișor plictisit În bolul său de sticlă, sprijineau colțurile părăginite ale intrândurilor Întunecate, uitându-se fără vreo expresie pe chip la hoarda de copii mucoși care săreau și țopăiau pe pavaj. Copiii se jucau zgomotos, fără a-i lua În seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
lui Gerilă acasă. Douăzeci și cinci de lei este mult, te gândești tu, cu ei poți să cumperi chiar un diascop. De multă vreme ai vrea să-ți cumperi un diascop, la care să vezi diafilme. Capra cu trei iezi, Scufița roșie, Peștișorul de aur, Soacra cu trei nurori și Sarea În bucate. Mai poți să vezi și diafilmul Iată, vine Moș Gerilă de Otilia Cazimir. După ce mănânci mâncarea de gutui și Îți faci lecțiile, ieși afară. Discuți cu Monica și cu Gina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
nu poți Înțelege. Cum plouă, și ploaia Îngheață. Cum vâjâie crengile de sticlă ale plopilor. Ajungi acasă. De abia intri și lumina electrică se stinge. Pană de curent. Îndreptat spre flacăra galbenă a lămpii de gaz, prin diascop, vizionezi diafilmul Peștișorul de aur de Pușkin. Cu moșul și baba. Și baba nesătulă care vrea să fie a mărilor crăiasă. Afară, iarna albastră Își face de cap. Ești fericit. Dimineața, albul primei zăpezi va ascunde orice umbră de albastru. Doar teracota fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cum în chiar prima zi de la primirea carnetului de conducere, „în chiar primul ceas, Alex“, „un maniac“ a tamponat-o din spate și, din clipa aceea, ea nu s-a mai urcat niciodată la volanul unei mașini. Sau, povestea cu peștișorul auriu pe care a vrut să-l prindă în iazul de la Saratoga Springs, statul New York, unde, la vârsta de zece ani, mersese în vizită la o bătrână mătușă bolnavă și, neatentă, s-a dus ca bolovanul la fundul apei murdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
naibii de pescuit și să mergem la terasa Ciric să ne încălzim cu un vin fiert. - Mai stăm o jumătate de oră și dacă nu trage peștele, mergem, a conchis el. - Bine, așa să fie. Pusesem câte două lansete la peștișor viu, îl aveam pregătit de acasă într-o gălețică. Eu am pus și un băț de mână de vreo cinci metri. Stăteam cocârjiți ca doi pui de bogdaproste, când Țuți mi-a zis:Nelu, pluta ta nu se mai vede
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu cozonac. După ce a mâncat, năzdrăvanul de boboc s-a dus mai încolo, dar nu la suratele lui și... s-a apucat de pescuit, adică, după obiceiul păsărilor de baltă, să caute cu ciocul prin apa mică larve, icre și peștișori. Cum între timp, lansasem în apă cu toții tot ce aveam la noi, eram îngrijorați că ne-ar putea încurca firele de nailon. - Nici o grijă, ne-a liniștit moșul, cunoaște regulile nescrise ale pescuitului sportiv mult mai bine decât mulți alții
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]