665 matches
-
în apropierea pecenegilor. După mutarea (migrarea) pecenegilor spre vest, între Nistru și Carpați, pe la finele secolului al IX-lea, cumanii au luat locul acestora dintre Don și Nipru. În a doua jumătate a secolului al XI-lea, după ce resturile hoardelor pecenegilor rămase în urma decimării lor in bătăliile cu Imperiul Bizantin s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire (1070-75) teritorii ocupate până atunci de românii și pecenegii dintre Nistru și Carpați, iar resturile pecenegilor s-au contopit cu ei
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
În a doua jumătate a secolului al XI-lea, după ce resturile hoardelor pecenegilor rămase în urma decimării lor in bătăliile cu Imperiul Bizantin s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire (1070-75) teritorii ocupate până atunci de românii și pecenegii dintre Nistru și Carpați, iar resturile pecenegilor s-au contopit cu ei. Ana Comnena a scris că în 1087 cumanii și pecenegii conduși de Tzelgu au atacat Imperiul Roman, insoțiți de "daci". Identitatea dacilor este disputată, istoricul Moravcsic considerând că
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
XI-lea, după ce resturile hoardelor pecenegilor rămase în urma decimării lor in bătăliile cu Imperiul Bizantin s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire (1070-75) teritorii ocupate până atunci de românii și pecenegii dintre Nistru și Carpați, iar resturile pecenegilor s-au contopit cu ei. Ana Comnena a scris că în 1087 cumanii și pecenegii conduși de Tzelgu au atacat Imperiul Roman, insoțiți de "daci". Identitatea dacilor este disputată, istoricul Moravcsic considerând că erau unguri. Totuși Ana Comnena arată că
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
s-au mutat peste Dunăre, cumanii au luat în stăpânire (1070-75) teritorii ocupate până atunci de românii și pecenegii dintre Nistru și Carpați, iar resturile pecenegilor s-au contopit cu ei. Ana Comnena a scris că în 1087 cumanii și pecenegii conduși de Tzelgu au atacat Imperiul Roman, insoțiți de "daci". Identitatea dacilor este disputată, istoricul Moravcsic considerând că erau unguri. Totuși Ana Comnena arată că dacii locuiesc pe pantele de nord ale munților Haemus (Hercinici în unele traduceri) iar macedonenii
Cumani () [Corola-website/Science/300737_a_302066]
-
populației din acest sat este dovedită și după retragerea stăpânirii romane din Dacia - prin descoperirile arheologice făcute în cetățile de la Șieu-Măgheruș și Șirioara. Din perioada migrației popoarelor este demn de amintit faptul că în această zonă s-au stabilit vremelnic pecenegii și cumanii, din care o parte au fost asimilați de populația băștinașă iar altă parte au plecat. După trecerea valului de popoare migratoare în această zonă continuă viața în vechile forme de organizare. Extinderea stăpânirii feudale maghiare în Transilvania afectează
Chintelnic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300870_a_302199]
-
Chronicom Pictum Vindo bonense”, sunt amintite doua personaje cu aceste nume: Kean sau Kaian, conducători ai bulgarilor, care i-au așezat pe bulgari și pe slavi între Dunăre și Tisa cu mult înainte de venirea ungurilor și un Kean sau Kaien peceneg din Moldova, care s-a aliat cu Gila-Iula, voivodul Transilvaniei, împotriva lui Ștefan, regele Ungariei. Urmașii acestui Caian au stăpânit moșii pe Someș și au fost încadrați în rândul feudalității maghiare. Exista de asemenea o localitate cu numele Caian- Vama
Căianu Mic, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300868_a_302197]
-
unui mormânt distrus unde era depus un schelet uman flancat de resturile a două schelete de cal. Din alt mormânt distrus au fost recuperate fragmente din bronz care după V. Spinei datează din secolul X-XI și aparțin unui grup turanic (pecenegilor sau uzilor). În concluzie, principalele vestigii arheologice datează din: Paleoliticul superior, Cultura Cucuteni, sfârșitul epocii bronzului (Cultura Noua), Epoca fierului (Hallstatt târziu - La Tene timpuriu), Epoca migrațiilor (sec. IV și IX-X). Sunt dovezi și din perioada de trecere la feudalism
Comuna Todireni, Botoșani () [Corola-website/Science/300927_a_302256]
-
secolul al VI-lea sosesc slavii. De la ei a rămas numele actual al comunei și rîului pe care este așezată, care în slava veche însemna "frumos". Sosirea ungurilor s-a produs prin secolul al X-lea, aceștia fiind urmați de pecenegi și de cumani, care vin dinspre est. Odată cu secolul al IX-lea documentele arheologice se înmulțesc. Conform cronicii Gesta Hungarorum între anii 896-900, teritoriul cuprins între Mureș și Someș, până la Poarta Meseșană aparținea voievodului Menumorut. După pătrunderea ungurilor, în actele
Crasna, Sălaj () [Corola-website/Science/301787_a_303116]
-
I. Conea și I. Donat, ˝Contribution à l’étude de la toponomie petchénègues-comane de la Plaine roumaine du Bas Danube˝ în "Contributions onomastiques", București, 1958; P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas Danube, București, 1970) Cristalinul era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
l’étude de la toponomie petchénègues-comane de la Plaine roumaine du Bas Danube˝ în "Contributions onomastiques", București, 1958; P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas Danube, București, 1970) Cristalinul era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în timp, au adoptat limba românilor. Concomitent, românii
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
petchénègues-comane de la Plaine roumaine du Bas Danube˝ în "Contributions onomastiques", București, 1958; P. Diaconu, Les Petchénègues au Bas Danube, București, 1970) Cristalinul era Balasanul. Ceea ce amintește cu claritate de pecenegul Beșimbac care se traduce prin "pârâul pecenegilor" (în germană "Bissen-bach"). Pecenegii par a fi conviețuit și în alte părți în simbioză pașnică cu românii autohtoni; mulți din ei erau liberi și posedau diplome nobiliare, ca în Țara Făgărașului, și, în timp, au adoptat limba românilor. Concomitent, românii au preluat denumirile de
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
model etnic asemanător de conviețuire și asimilare reciprocă a existat tot în Evul Mediu, între meglenoromânii vlahi și cumano-pecenegii bizantini din zona Meglen (azi în nordul Greciei nu departe de hotarul cu Bulgaria). Rămâne de stabilit dacă originile cumanilor și pecenegilor făgărășeni au fost aceleași cu cele ale rudelor lor de sânge din Meglen, dat fiind faptul că numele Berivoi apare atât ca denumire actuală a unui sat străvechi din Tara Fagarașului cât și ca nume al căpeteniei valahe din secolul
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
cu care a fost consemnat faptul că întemeitorii așezării ar fi fost ""Mustață" și "Coman" Roșca", care "și-a durat locuință pe locul unde e astăzi Fântâna Roșcâ [sic], în mijlocul statului". Numele celor doi întemeietori legendari fac trimitere la prezența pecenegilor în această zonă, prezență atestată până în zilele noastre în denumirea "Dealului Beșineului" (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei Rășinari, fiind posibil ca însăși denumirea localității să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni). Firea dârză
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
fac trimitere la prezența pecenegilor în această zonă, prezență atestată până în zilele noastre în denumirea "Dealului Beșineului" (Dealul Peceneagului, Dealul Cumanului), situat deasupra comunei Rășinari, fiind posibil ca însăși denumirea localității să fie derivată prin rotacizare de la numele medieval al pecenegilor (Besii, Bisseni). Firea dârză a rășinărenilor nu s-a dezmințit nici la 1848, când conducatorii legiunii prefecturii Sibiu, în frunte cu prefectul, erau aproape toți fii ai satului. Escadronul lor de călăreți a dat jertfa de sânge, ajungând până la bătălia
Rășinari, Sibiu () [Corola-website/Science/299539_a_300868]
-
care specialiștii le-au identificat ca aparținând dacilor liberi sau sarmaților și unul din secolul al XI-lea, al unui călăreț cu cal care, judecând după inventar (un vârf de lance, o zăbală de fier), nu aparținea autohtonilor, ci unui peceneg. Cel mai vechi document cunoscut până acum care atestă existența Jilavei a fost emis la București în iunie 1716 prin care „popa Radu de la Jilava vinde logofătului Matei Fărcășanu o casă cu loc și grădină”. Dintr-un alt document emis
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
au arătat o locuire datată înaintea sosirii ungurilor dar nu au putut dovedi nationalitatea populatiei din zona cetății Dăbâca. În 1068, la Chiraleș, aproape de Dăbâca, a avut loc lupta dintre regele Solomon (14 ani) alături de ducii Geisa și Ladislau împotriva pecenegilor și a românilor conduși de Osul și aflați în retragere. Timp de o săptămână înaintea luptei Solomon și aliații săi și-au adăpostit oștirile la Dăbâca ("in urbem Dobuka"), în așteptarea apropierii dușmanilor. În 1279 regele Ladislau Cumanul al Ungariei
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
lui Kean, vasal bulgarilor. Regele Ștefan al Ungariei supune acest ducat, autorității maghiare. Kean este alungat și înlocuit cu ruda regelui, Zoltan. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale de-a lungul graniței sudest-transilvane nou extinse. Secuii se aflau în serviciul militar al regilor Ungariei. Astfel, prima mențiune a lor, din
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
a secuilor pare să fie un document al regelui Béla al II-lea (1108 - 1110-1141), datat în jurul anului 1131, care pomenește o slugă însărcinată cu transportul sării, cu numele de "Scichul". Câteva decenii mai târziu, în 1146, secuii, alături de aceiași pecenegi, făceau parte din oastea regelui Géza al II-lea al Ungariei (1141-1162), fiind implicați în luptele de pe Leitha, împotriva markgraf-ului Heinrich al II-lea de Austria. O altă diplomă din 1217 vorbește despre satul "Székelyszáz" din Bihor. Dieta Transilvaniei () a
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
masă organizată în anul 1764 de armata austriacă împotriva secuilor rebeli, care s-au împotrivit încorporării în nou înființatele regimente grănicerești secuiești ale graniței militare. Primele izvoare scrise privitoare la secui datează din anul 1116, când au fost menționați, alături de pecenegi, ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Sarcina principală a contingentelor secuiești a constat în consolidarea și apărarea fortificațiilor de graniță (în maghiară gyepű) (aproximativ „palisadă”) numite și "prisăci". În consecință, comunitățile secuiești au fost deplasate treptat, concomitent cu avansarea hotarelor statului
Ținutul Secuiesc () [Corola-website/Science/299319_a_300648]
-
o colonie grecească, "Νικόνιων" - Nikonion, se ridica în împrejurimile orașului actual. Aceasta dispare în secolul IV e.n., odată cu năvălirile gotice și hunice. În perioada evului mediu timpuriu prin teritoriul actual al regiunii au trecut mai multe popoare migratoare: bulgari, maghiari, pecenegi, cumani, tătari și altele. În perioada otomană se ridica în zonă cetatea "Hacıbey", parte a regiunii Edisan. În timpul războiului ruso-turc din 1787-1792, la 25 septembrie 1789, un detașament de forțe rusești sub comanda lui Ivan Gudovici a cucerit cetățile "Hacıbey
Odesa () [Corola-website/Science/298800_a_300129]
-
legume tocate a fost încurajată de mama ei care dorise de asemeni să devină actriță frontonul reprezintă triunghiul format de cele două pante ale acoperișuri și este decorat cu basoreliefuri sau statui adosate timpanului lombarzii din avangardă au fost înfrânți pecenegii au dezertat iar francezii și germanii au fost obligați să se retragă în aceste costuri intră medicamentele mâncare curentul și salariile angajaților de la adăposturi medicii pun diagnosticul de meningită pe baza istoricului medical a examenului fizic și a unuia sau
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
unui vareg și a ajuns la putere în Kiev în urma războiului civil cu fratele său Sviatopolk I, în urma bătăliei de la râul Alta din anul 1019. În această bătălie, Iaroslav a avut de partea sa varegii iar Sviatopolk era aliat cu pecenegii și românii (blakumen). Impresionat de averea câștigată de Harald, Iaroslav întreprinde o expediție de jaf împotriva Constantinopolului, în anul 1043, dar flota sa a fost distrusă cu ușurință de flota imperială Harald s-a întors în final în Norvegia în
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
de copac și foloseau cursurile râurilor Nipru și Nistru. Constantin Porfirogenetul a menționat că de la gura de vărsare a acestor râuri, varegii navigau numai pe lângă malul mării, făcînd escale la Aspron (Cetatea Albă) apoi la Sulina fiind urmăriți îndeaprope de pecenegi. La fiecare escală, varegii debarcau și se păzeau de atacurile pecenegilor. După Sulina mai făceau escale la Conopa (lângă lacul Razelm ), Constanța și Varna De aici rezultă că drumul de la varegi la greci avea escale în Dobrogea actuală. Varegii au
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
a menționat că de la gura de vărsare a acestor râuri, varegii navigau numai pe lângă malul mării, făcînd escale la Aspron (Cetatea Albă) apoi la Sulina fiind urmăriți îndeaprope de pecenegi. La fiecare escală, varegii debarcau și se păzeau de atacurile pecenegilor. După Sulina mai făceau escale la Conopa (lângă lacul Razelm ), Constanța și Varna De aici rezultă că drumul de la varegi la greci avea escale în Dobrogea actuală. Varegii au trecut pe teritoriul Dobrogei cu ocazia expedițiilor acestora împotriva Imperiului Bizantin
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
săpate în masivul de cretă de la Basarabi-Murfatlar. Printre inscripții și desenele de la Basarabi-Murfatlar se remarcă simboluri, dragoni și nave de-ale varegilor. Victor Spinei a scris despre bătălia de la râul Alta (de lângă Kiev), anul 1019, menționând că românii („blokumenn”) și pecenegii au luptat împotriva unei alianțe din care făceau parte și varegii.. Despre această confruntare a scris și Florin Curta A fost singura confruntare rămasă în documente între români și varegi. Pe o piatră comemorativă de pe insula Gotland, din localitatea Sjonhem
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]