3,006 matches
-
Theologica și Summa contra Gentiles, cât mai ales De Ente et Essentia, în care filozoful arab e menționat aproape la fiecare pagină. Trei mari teme ale secolului al 13-lea (creația, natura substanței materiale, natura și activitatea intelectului) au primit pecetea învățăturilor aviceniene despre esență. Dar iată câteva „definiții” din acest volum: „Definiția sufletului. Sufletul este un substantiv cu multe sensuri, care se aplică atât într-un sens ce cuprinde deopotrivă omul, animalul și plantă, cât și într-un sens care
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
face din religie un obiect de analiză, și nu o sursă de mîntuire. Culianu e doctrinar în sens laic, fără predilecții profetice și fără apetit pentru gînduri inspirate. Un intelectual onest căruia îi lipsește nebunia unei ipoteze care să rupă pecețile domeniului, singularizîndu- l. Reacția cititorului la o astfel de proză exegetică e după natura intimă a fiecăruia: fără o minimă afinitate cu universul mitologiilor, cartea descurajează prin gratuitatea eterică a subiectelor atinse, de aceea unui ochi dornic de impresii concrete
Îngeri și tenebre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4526_a_5851]
-
ca autor important i-o aduce nuvela memorialistică Alte tărâmuri, iar romanul Lolita îl consacră definitiv. Din 1959 până la moarte, a locuit într-un hotel din Elveția. Versurile sale nu se înscriu eminamente într-un discurs avangardist radical, însă poartă pecetea înnoirilor stilistice afine modernității din prima jumătate a secolului trecut. Automobil în munți Drumul zboară ca visul și, costiș, de după culmi de munți apare luna. Cu-al meu bolid de curse-oi compara un fulger ce erupe-n luminiș! Mai
Poezii de Vladimir Nabokov (1899-1977) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3330_a_4655]
-
prin apelul la umilitatea cotidianului, prin recursul la particular ca modalitate de a apropia valențele sacralității de capacitatea noastră de înțelegere limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă și sugestivă atenție la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare ce sunt în consonanță cu meandrele, intențiile și sensurile textului biblic
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
cursul istoriei noastre, de două ori milenare, o apă care se întinde în puhoiu pentru a se retrage apoi într’o matcă firavă și stătută. N’am fost niciodată năvălitori, care prin forță să subjugăm alte popoare, să le impunem pecetea noastră specifică și să falsificăm astfel istoria și dreptatea. N’am fost niciodată creatori de stăpâniri artificiale, care să impună băștinașilor condiții de exterminare și de atrofiare a ființei lor proprii, a atributelor lor de civilizație și de cultură. Totdeauna
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
rescriere în notă proprie a romanului matein. Dan Stanca suprapune mitul crailor consacrați de Mateiu Caragiale peste destinele unor indivizi ce poartă același nume în contemporaneitate. Rezultă o metaficțiune în care Dan Stanca explorează conversia maleficului în destine aflate sub pecetea tainei. Victor Pașadia, Florea Pirgu, Alexandru Pantazi și naratorul, Horia Stanciu, lucrează la celebra, odinoară, SLAST. Victor Pașadia este primul care se lecuiește de magia cuvintelor. Neînregimentat sub comunism, el eșuează în libertate ca editor și ajunge la închisoare din pricina
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
Iscălitura: T. Cotovu. Ești mulțumită? De ce nu m-ai lăsat să te consult înainte de a trimite? N-aș avea nimic împotrivă să iscălim amândoi Căi lăturalnice. Dar în acest caz ar trebui să aduc o contribuție mai accentuată, să pun pecetea și-a felului meu de a concepe și scrie, care nu se potrivește în tot cu firea d[umi]tale artistică; să-ți alterez prea mult fondul romanului, ceea ce ne-ar duce prea departe. Și apoi, am da priză atâtor
George Topîrceanu și confrații săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6212_a_7537]
-
venit un profesor cu vestea morții lui Ovid Densușianu, care m-a întristat, căci a fost un vrednic cercetător al limbii rom[âne] și mă gândeam cât de părăsit era din cauza firii lui bolnăvicioase. 4. Am dat și peste niște peceți vechi ale târgurilor Piatra și Bârlad. Urechia a publșicatț o pecete a Pietrei, dar asta e altfel. Iar cea a Bârladului este fșoarteț interesantă - o tânără femeie având în mâna stângă un corb cu crucea în plisc, în mâna dreaptă
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
a întristat, căci a fost un vrednic cercetător al limbii rom[âne] și mă gândeam cât de părăsit era din cauza firii lui bolnăvicioase. 4. Am dat și peste niște peceți vechi ale târgurilor Piatra și Bârlad. Urechia a publșicatț o pecete a Pietrei, dar asta e altfel. Iar cea a Bârladului este fșoarteț interesantă - o tânără femeie având în mâna stângă un corb cu crucea în plisc, în mâna dreaptă un snop, în jur pomi, deasupra nouri. Tare-aș vrea să
Completări la biografia lui G.T. Kirileanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5184_a_6509]
-
poporului evreu: „Eu/ fiica lui Moise/ rătăcesc în deșert/ Un cântec aud/ nisipul și pietrele își plâng/ foamea” nu-i la îndemâna orișicui. Tragedia trăită în timpul celui de al Doilea Război Mondial, trecând prin experiența ghetoului, o poartă ca pe o pecete, deschisă unei testimonii ca parte activă a misiunii sale poetice: „vorbesc/ după noaptea de foc/pe care Prutul/a înfruntat-o// despre sălcii pletoase/ despre cărți însângerate/ care au amuțit cântecul privighetorilor/ despre steaua galbenă/ pentru care murim secundă de
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
o voi face în vara la Europa liberă 6. Și eu și Monica - nu e la Paris în clipa de față să vă scrie -, vedem în V[ictoria] A[na] Tăușan unul dintre cei mai autentici poeți din țară. Iar pecetea morală a atitudinii ridică poezia să în spațiul adevărului. Acestea sunt simple considerații, în fugă, pe deasupra prieteniei și dragostei pe care v-o purtăm. Și suntem mândri de prezența unor astfel de oameni în peisajul mânjit de atâtea eclipse ale
Noi contribuții la bibliografia lui Virgil Ierunca by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5503_a_6828]
-
de exprimare a diferenței de opinii și era mai mult opera scriitorilor decât a criticilor. Explicația faptului o dăduse Maiorescu, în articolul Poeți și critici din 1886. Sunt de neuitat, între atâtea altele în epocă, pamfletele unui Arghezi, a căror pecete personală n-a fost ștearsă de trecerea anilor. Au existat două derive, prima putând să-i dea de gândit lui Lovinescu atunci când reînvia sensul democratic al operei maioresciene în contextul alunecării unei părți a intelectualității românești spre o extremă dreaptă
Polemică și campanie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3106_a_4431]
-
avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere“. Personificarea și epitetul metaforice prezentau deja la Philippide formule proprii și neliniștitoare: în tradiție simbolistă, el personifică tot ce-l înconjoară (peisaj, obiecte de interior, natură); dar pecetea lui proprie constă în personificarea stărilor de spirit, a noțiunilor abstracte, a conceptelor: „Viața cu trup de aur și solzi de glod mi-i dragă;// Blestemul... în zbuciumări de aur vînăt plînge;// Tăcerea veștedă se desfășoară;// Clipa de-acum, bolnavă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
atunci. Doar pantele abrupte ale muntelui stâncos s-au mai îmblânzit și vegetația l-a luat cu asalt. Alteori, diferențele sunt dramatice. Un palat, devenit inutil și-a ruinat coloanele și acoperișul, dar nici acestuia nu i se poate pune pecetea morții, pentru că efectele timpului ar putea fi întoarse din drum. Remarcăm, deci, acest contrapunct, între obiectele ce se constituie în reper fotografic, aflat sub amprenta statică și derularea unei agresivități naturale ce nu este întotdeauna în defavoarea lui. Undeva, o carieră
Timp fotografiat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/2943_a_4268]
-
rusă la un birou elvețian pentru azilanți, intră în rezonanță cu poveștile auzite, cu jurnalul unei cântărețe celebre a cărei biografie ar fi vrut cândva s-o scrie, cu lecturile despre antice războaie, într-un mozaic halucinant. Leul are ca pecete verbul „a voi”, și imensa voință o regăsește în destinul lui Herman Melville, cel născut în 1 august 1819, dominat de ambiția de a se făuri ca scriitor. Subiectul romanului Rătăcirile lui Herman Melville de Jay Parini (Ed. Humanitas fiction
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
de mare legământ. Ne cheamă Sfinxul din Bucegi, Simbol de voievozi și regi Ce-aici românii i-au avut Din cel mai depărtat trecut! Pe munții românești urcați Sub semnul magic din Carpați, Pecete-adâncă din bătrâni Peste suflarea de români. Pecetea limbii românești Rostind măiestrele povești Cu Sânziene, Feți-Frumoși... Sau cântece cu viers duios. țesut la poale de Carpați și-oriunde țara are frați În lumea largă răspândiți Care prin verb, ca legământ Rostit În cântec și-n cuvânt, Rămân uniți
Ziua limbii române sub privegherea Sfinxului. In: Editura Destine Literare by Elena Trifan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_398]
-
de excavație arheologică ale istoricului literaturii, iar pe de alta contactul direct cu atmosfera și geografia arhitecturală și în genere plastică a Romei - a acelei îndoite cetăți la care trimite formula „Roma tumulus Romae” -, un contact ce-și va pune pecetea pe întreaga viziune a lui G. Călinescu (criticul și istoricul literar, dar și romancierul cu al său „ochi de estet”) asupra artei. Bursierul era deja un devorator de biblioteci, însă nu trebuie să ni-l închipuim, în bulimia sa culturală
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
de ceilalți Téléphas, erudită trimitere la fiul lui Hercules cel frumos și „cu părul negru ca noaptea”4, iar numele Bibesco, prin anagramare să devină Ocsebib, Fénelon: Nonelef, și Marcel: Lécram. În plus, lucrările grupului trebuiau să se desfășoare sub pecetea tainei și a titulaturii de „mormânt”. Cine dezgropa secretul, „osemintele”, devenea „o hienă” (faire la hyène)5. Semn al încrederii depline în determinarea astrală a umanității (o idee preluată tot din filosofia ocultă), orice întâlnire căpăta caracterul unei „conjuncții”. Un
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
și rusa lui Dragomir. Cert este că, din 1948, Dragomir a știut că în România filozofia nu va mai putea scoate capul în lume. Iar în ce îl privește, înțelesese că, în această lume a filozofiei interzise, el intra purtînd pecetea studiilor făcute în Germania lui Hitler. Anii de la Freiburg, petrecuți în preajma lui Heidegger și care într-o viață normală l-ar fi propulsat într-o strălucită carieră universitară, devin dintr-o dată o pacoste. Pentru că tot ce ar trimite la acest
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
seama că ritmul alert era al întregii sale ființe, mînată de o mare sete de cuprindere a întregului într-o formă sintetică, de bruscă și intensă strălucire. Moartea sa în cutremur, acum 25 de ani, pe stradă, în mers, poartă pecetea unei asemenea clipe, unde totul s-a concentrat dintr-o dată, într-o fulgerare. Ca într-un vers de Rilke: "dă fiecărui moartea lui, Stăpîne", sfîrșitul a semănat întru totul omului.
Alexandru Ivasiuc - inedit by Tita Chiper () [Corola-journal/Imaginative/15478_a_16803]
-
împletit din mătase roșie și din fire de argint cu nasturi și ghinde pentru o cartușieră, un mic scaun de lagăr cu piele, o pușcă rea polonă pentru vînat IV. Iar acestea într-o ladă mare verde pestriță, închisă cu pecete de ceară neagră: o mănușă într-o basma de mătase albastră, un căpuț românesc din atlaz negru de suman pentru un călugăr, o pereche de papuci galbeni și tot o pereche de obiele galbene, cinci coți de maiț pestriț îngust
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
o perdea uzată de lînă. Înșirate pe fundul lăzii erau toate instrumentele ce țin de o tipografie și cu litere românești. Din toate numai acestea au rămas, scoase afară, în palidul soare de toamnă. Celelalte s-au dus fumegînd, sub pecețile negre de ceară, înapoi înapoi, în mîna de fum a bunicilor mei. Ploua la Ohrid lui Adam Puslojic, dar și prietenilor mei din Iugoslavia: Slovolar Almăjan, Pavel Gătăianțu, Branislav Pertrovic Ploua la Ohrid și amintirile,crengi grele de apă și
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
fi o zi mai lungă decît vom fi crezut. O eră macră! Roua ne-o dă cu împrumut. Tu o să-ți speli buricul, eu sufletu-o să-mi curăț Și-o să te rog întruna: coapsele largi îndură-ți Și sînilor pecetea lățește-o-n lacom sfîrc. Și-o să urcăm la ceruri, uimind bubosul tîrg, Spre pomul, lăudatul, neluîndu-ne, nu!, sacul, Ci doar dorința dulce de-a rupe de pe cracul Subțire-un măr cu pompa umflat cîtu-i dovleacul. Și clipa-și va
Scrisoare pentru Lolo by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16574_a_17899]
-
Rohan 2013. Filă de jurnal Cititorii în stele răsar printre rafturile bibliotecii Anul pierderii ia sfârșit anul pierderii ca o floare uscată-i în centrul ființei mele sădit vreascuri gătite în rugul iubirii biblioteca bibliotecarei foșnește se întorc pădurile dinaintea peceții de plumb slovele vii își scutură piei de semnificații sfânt martirizat, suflete, toate învelișurile le-ai dat legăturilor ferecate în cuvinte de aur - Doamne, al cărților iartă-mi cruzimea cu care în două rupeam gâze minuscule - licuricii - burta lor luminiscentă
Poezie by Monica Rohan () [Corola-journal/Imaginative/2746_a_4071]
-
a scăpa din strânsoarea urii înspre iubire, și din suferința iubirii înspre uitare, Fortăreață ascunsă a trufiilor mele, Turn al avânturilor mele către abisurile cerului și ale infernului, Cuib de șerpi ieșiți din oul păcatului originar, Culcuș de coșmaruri purtând pecetea spaimei, Groapă cu fiare salbatice, instincte dezlănțuite de răgetul singurătății, când teama fara nume, precum păsările speriate, dă roata prin colțurile cele mai ascunse ale ființei. Vulcan nestins vreodată al voluptății de a trăi, Rug al măruntaielor plăcerii, Altar al
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]