776 matches
-
Am proptit telefonul Între ureche și umăr și am azvârlit țigara pe fereastră, reușind să evit În ultimul moment un curier pe bicicletă. Băiatul a urlat de câteva ori foarte puțin originalul „Băga-te-aș În mă-ta!“ Înainte de a pedala mai departe. — Da, Miranda. Bună, te aud perfect. — Ahn-dre-ah, unde e mașina mea? Ai lăsat-o În parcare? Din fericire, tocmai atunci semaforul s-a făcut roșu și se părea că ăsta e un stop lung. Mașina s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ritm absolut milităresc: „Aleargă, aleargă și respiră, respiră! Sus, oameni buni, sus pe dealul ăsta. Aproape ați ajuns pe culme! Nu vă lăsați tocmai acum! Urcați să vă salvați viața!“ Am Închis ochii și am Încercat să‑mi Închipui că pedalez, cu părul În vânt, că o calc pe instructoare, dar urc, urc Întruna. Oh, orice, numai să uit durerea Înfiorătoare care mă săgeta din cap până‑n picioare. Încă zece trepte, atât mai aveam, zece trepte, o, Doamne, umezeala pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
strigînd tare, aproape Înspăimîntător, un zgomot care părea că se ridica și te urma pe străzi ca valul unei mări invizibile. În seara asta, pista era liniștită. Pe străzi erau copii - trei dintre ei se balansau pe o bicicletă veche, pedalînd șerpuitor și stîrnind praful. Poarta domnului Mundy era Închisă cu un zăvor mic și prețios, care-i amintea lui Viv de personalitatea proprietarului Însuși. Ușa de intrare avea panouri de sticlă. Stătu În fața lor și bătu ușor, iar după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
umblu mai tot timpul cu fruntea Încrețită, părând mirat, Îngândurat. De fapt, acum nu mă gândesc la nimic. Simt c-ar trebui s-o fac, că aș avea la ce, Însă mai amân o vreme. Încalec pe bicicletă, Încep să pedalez agale, fără chef. În fine, Îmi trece ceva prin cap: mă gândesc că așa, cocoțat pe două roți de mountain-bike roșu, nu pot părea prea nefericit. Nu c-aș fi fost, dar nici nu voiam să par. Eram doar abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
greață. Cred că arătam rău, dar, cum spuneam, un bărbat pe bicicletă nu poate arăta prea rău. Eventual un pic ridicol, așa, Îmbrăcat În negru, cu pantofii lui cei mai buni. Încercam să fac Însă ceva să mă simt bine. Pedalam deja cu putere, Îmi simțeam inima zvâcnind greoi, Împingând sângele ce mă clătea pe dinăuntru. Respiram adânc palele de aer răcoros și nu prea curat, dar plămânii Îi simțeam oricum mizerabili. Fumasem mult cu o seară Înainte, cam peste puterile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
care mă gândeam că l-aș putea atenua cu un suc de portocale. Așa ceva nu băusem În noaptea de dinainte. Dar acum Îmi intrase-n cap: suc de portocale, suc de portocale, gâlgâindu-mi pe gâtlejul Înecat de flegmă groasă. Pedalam din nou. Aș fi vrut să scuip, așa, la repezeală, peste umăr, din goana bicicletei. M-am abținut Însă: m-a inhibat viziunea mucilor mei pe asfalt. La ce mă gândeam și eu! După Întâmplarea aceea! Dar nu puteam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai s-o dărâme. Cristina smucește de câteva ori lesa, câinele se disciplinează. Putem porni. La casa lui Falcă ajungem repede, punem scrisorile, nu ne vede nimeni. Plecăm. Unde să mergem acum, e Încă devreme, nici măcar după-amiază. - Hai, să mai pedalăm! Până la pădure. Mergem la Ceala, mâncăm mici, bem o bere... Eu mă sclifosesc. Că cică-s cam obosit, că mătușa Clara mă așteaptă cu masa. De fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Mergem la Ceala, mâncăm mici, bem o bere... Eu mă sclifosesc. Că cică-s cam obosit, că mătușa Clara mă așteaptă cu masa. De fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit În pantaloni negri de biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fapt, Îmi vine să urlu de bucurie. Așa că accept. Ea o ia Înainte, aproape că nu pedalează, fiindcă boxerul simte apropierea sălbăticiei și aleargă nebunește. Eu rămân, mai chinuit, În spate. Și privesc fundul Cristinei. Se leagănă frumos atunci când totuși pedalează. Nu mai e Învelit În pantaloni negri de biserică, Cristina s-a schimbat acasă și și-a pus niște pantaloni strâmți de bumbac. De biciclist, a spus ea. De care-or fi, mie-mi plac. Încerc să adun cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
pantă, pe care te prăbușeai ca un avion în picaj. Ne mutam apoi pe Dorobanți, la „Varșovia“ (unde te întâmpinau cele mai soioase fețe de masă) și „Primăvara“ (nu găseai niciodată bere acolo, doar votcă „Săniuța“). Apoi, până la Hotel Dorobanți, pedalai doi kilometri de pomană, spre Dacia și Eminescu. Acolo, la intersecția Marilor Clasici, te pomeneai iar cu-o grămadă de birturi sub nas: „La Ciupercuțe“ (unde halbele duhneau a Dero), „Turist“ (cu berea cea mai diluată din București, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
străbătuse vârstele și epocile cu-același zâmbet larg și-aceeași șapcă albă pe cap, călare pe bicicleta „Turist“. Doar șaua și-o mai reglase, fiindcă îi crescuseră picioarele. Supraviețuitorul ăsta zglobiu nu putea trece neobservat. Trebuia să-l vezi cum pedalează continuu în jurul piațetei, indiferent de vreme, cu mașinile claxonând din toate părțile, ca să-ți dai seama că ceva nu e-n regulă. Uneori îi sărea lanțul, cădea pe burtă sau în cap, se ridica, o lua de la capăt cu pedalatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
său ochi: clipeam amândoi în același timp, înregistram fiecare mișcare din corpul minții lui Bidileanu, o aduceam în fața privirii, goală și încremenită, și-o savuram. Mă simțeam bine, ca un pungaș intrat într-un ospiciu. Surpriza mă răscolea. Când nu pedala în gol, în ritmul bicicletei sale indestructibile, mintea lui Bidileanu scornea poezii. În fiecare seară, exact la ora 23.15, cu o imaginație care aproape că mă împingea la bănuieli. Le scria încet, calculat (dura aproape o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cod al demenței micului biciclist, care, la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era Bidileanu Ovidiu: un proletcultist romantic, adormit douăzeci și trei de ore și-un sfert, cu jumătate de creier trimițându-l să pedaleze pe străzi? sau un sportiv neînțeles, vioi și treaz, cu cealaltă jumătate dispusă să-l facă să toarne poezii? Oricât mă străduiam eu să-l plimb dintr-o parte într-alta, Lepidopteros nu-mi putea răspunde la întrebări. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se ridicau; dacă nu, se lăsau în jos. Ea vine cu alte chestii, de mecanică diafană. O femeie cântând cu arcușul la niște raze de lumină; un ceasornicar creator de planete și sisteme solare pe masa de lucru; doi bărbați pedalând printre ape pe-o bicicletă-gondolă; un grup de măicuțe în vârful unui turn, țesând pe geamuri mantia lumii, cu ape, pământuri, copaci și case. Pe-ăsta ar trebui să-l știi, l-a pictat în 1961 și e modelul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îl ignoram mai mult, cu-atât apăsa mai tare. Îl aspirasem ca pe-o imagine defectă, ciuntită, pătată de trecerea anilor; îmi scăpa mereu printre degete. Degeaba încercam eu să-l păstrez intact, încremenit în soarele și vegetația lui 1976: pedalam în gol, ca Bidileanu, cu pantalonii trei sferturi suflecați deasupra genunchilor, fără să avansez vreun metru. Clădirile se despicau, tencuiala cădea, zidurile zburau în cuburi de praf, lovite de bile uriașe de fontă, în timp ce acoperișurile de țiglă trosneau sub brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
știu de câte ori l-am păcălit. E cobaiul ideal. Îl cunosc ca pe buzunarele mele, și-l stimez cam la fel. Iar Bidileanu probabil că la ora asta se plimbă cu Sputnik -ul prin cartier. Ăsta iese și iarna cu bicicleta, pedalează frenetic prin nămeți, înainte să se răstoarne sau să cadă-n cap. Un fost coleg de facultate, un vecin maniac și nebun - nu-i de-ajuns să te convingi că există amândoi?“ „Deloc. Ce există pentru tine nu-nseamnă automat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
participau și pasagerii din dreapta la acțiune. Scenele începeau și se terminau în același fel: „Du-te-n pula mea!“ Fiecare pleca apoi la mașina lui și coloana se punea în mișcare. Orașul mai fusese împânzit de niște bicicliști demenți, care pedalau frenetic, făcând slalom printre mașini. Purtau șepci și gecuțe de fâș, colorate cu numele firmei care îi arunca la bătaie. Agitații ăștia pe două roți cărau pizze și sandwichuri, ziare și cărți, mape de corespondență și colete cu acte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dă dependență. Și că dependența asta n-ar fi chiar neprovocată.“ „Vreți să spuneți nevinovată.“, m-a corectat inginerul, sorbind din ceșcuță. „Nu. Neprovocată. Știți foarte bine ce vreau să zic.“, l-am stârnit, apoi am apăsat și mai tare pedala: „De-aia nici n-o să beau o cafea, aici. Nici măcar diluată cu spumă de lapte.“ Am împins cana deoparte, aburind de mirosuri italienești, austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
adulte, ea este pusă la îndoială de unii autori, precum Neugarten (1979), deoarece achizițiile dobândite pe traseu, deși există, nu sunt atât de expresive încât să confere o identitate clară fiecărei secvențe. Ca urmare, se recomandă ca analiza maturității să pedaleze cu prioritate pe radiografierea evenimentelor majore ce o populează. Un argument cu valoare adiacentă este cel susținut de J.O. Lugo și G.L. Hershey (1979), care pledează pentru un nou concept, cel de vârstă compusă, care înseamnă o medie a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
adulte, ea este pusă la îndoială de unii autori, precum Neugarten (1979), deoarece achizițiile dobândite pe traseu, deși există, nu sunt atât de expresive încât să confere o identitate clară fiecărei secvențe. Ca urmare, se recomandă ca analiza maturității să pedaleze cu prioritate pe radiografierea evenimentelor majore ce o populează. Un argument cu valoare adiacentă este cel susținut de J.O. Lugo și G.L. Hershey (1979), care pledează pentru un nou concept, cel de vârstă compusă, care înseamnă o medie a
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cadrului este duraluminiul. Furcile telescopice sunt de tipul arc-elastomer, cu o cursă de 60-100 mm iar în cazul full-urilor, suspensia spate este gestionată de un amortizor arc-ulei. Unghiurile cadrului sunt relaxate, punându-se accentul pe confort și plăcerea de a pedala și mai puțin pe randament și nervozitate. Un astfel de mountain bike poate avea între 21 și 27 de viteze, frâne în „V” sau discuri, în alegerea pieselor fiabilitatea fiind cel mai important criteriu. 3.5.2. Mountain bike tip
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
a sistemelor de transmisie (angrenaj, schimbător pinioane, butuci roți). Pentru construcția cadrelor de XC se folosesc ultimele tehnologii de „manipulare” a materialelor de calitate aeronautică, sunt concepute noi sisteme (sau reactualizate cele vechi) de suspensie anti-bob (care nu „pompează” la pedalat) iar constructorii de cadre lucrează împreună cu fabricanții de amortizoare pentru realizarea unor cadre și amortizoare dedicate care încă din faza de proiectare sunt gândite să lucreze numai împreună (Specialized Epic și Fox Brain). Furcile și amortizoarele sunt pe aer-ulei și
Activităţi Sportiv-recreative şi de timp liber: paintball, mountain bike şi escaladă. by Balint Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/321_a_640]
-
Am văzut la ore mici de dimineață un reportaj turistico-culinar despre Geneva, difuzat de TV5. Cuțite în inimă și (aproape) lacrimi în ochi. Sentimentul că am fost izgonit din paradis și că mi-am pierdut iremediabil libertatea. Sclav, dar liber. Pedalând pe bicicleta mea cu coș de cumpărături, demodat, dar util, pe străzile din Geneva am gustat senzația sublimă a detașării de lume. STOP. Mirel 7 februarie 2006 Aș vrea să-ți scriu ca de obicei despre enervări, dar observ că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
altora ce curgeau din alte secole, din alte mentalități. (În anii ’70, locuind la Paris Într-un mic hotel În „cartierul latin”, la colțul unei străzi ce dădea În cunoscuta rue Saint-Jacques, am văzut, am „trăit” un asemenea tocilar ce pedala calm din roata sa de lemn, „servind” gospodinele „din cartier”Ă. Și niciodată În lumea aceasta nu mă va interesa ceva mai mult, mai „ațâțător” decât propria-mi persoană, atât de „cunoscută”, de „frecventată”, de uzată și disprețuită, incomodă În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un indicator foarte important și chiar am făcut o mișcare în interiorul UASC-ului de la Iași, pentru că mi-am dat seama că indicatorii ăștia, numai cu acțiuni din astea, pionerești, nu pot fi bifați. Iașul stătea foarte prost. De aia am pedalat pe contracte. S.B.: Am întâlnit o grămadă de contracte. Există la CCTS dosare întregi cu contracte de cercetare, dintre care amintim: "Studiul hidraulic al circuitelor pompei de căldură cu absorbție de 10 Gcal/h" (cu CFS Iași), în valoare de
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]