545 matches
-
rădăcina nasului. Vehemența tonului său Îl deranja pe Norman. Cu doar șase ani În urmă, Adams mai era Încă un „copil al străzii“, al cărui talent nebănuit Îl propulsase dintr-o casă dărăpănată din suburbiile Philadelphiei pe gazonul verde și pedant Îngrijit de la Princeton. Pe-atunci, Adams era plin de vitalitate, amuzat de Întorsătura vieții sale. De ce era atât de sever acum? Adams era un matematician extraordinar de dotat, cu o reputație de necontestat În funcțiile de densitate a probabilității din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sincere” la o comunicare despre Eminescu a lui M. D. nu le face cunoscute autorului, ignorând faptul că acesta se declara mereu un adept al lui Ibrăileanu: Te critic fiindcă te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sincere” la o comunicare despre Eminescu a lui M. D. nu le face cunoscute autorului, ignorând faptul că acesta se declara mereu un adept al lui Ibrăileanu: Te critic fiindcă te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dată împingea în silă lampa cu spirt, punga cu ceai și pachetul, nelipsit, de biscuiți ca să-și facă loc, lua un șervet, se ducea la fereastră, îl scutura, și-l așeza după aceea tacticos dinainte și se apuca să mănânce. Pedant, plescăind fără să se grăbească. Alt chin. Numai că de data aceasta scăpăm mai ușor. Ieșeam, mă duceam la Dinu sau pe țărm, mai ales că individul avea obiceiul să doarmă și după-amiaza. De cunoscut, nu-l cunoștea nimeni în afară de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un fel de... divertisment poetic. P: Stai! Iată un posibil titlu: “Divertisment Poetic”. Nu, seamănă a reclamă comercială. Z: Sau “Divertis”. P: Da, “Divertis” pare mai bun, mai nimerit, mai inspirat. Z: Sau “Miscellanea”. Sună frumos, nu? P: Puțin cam pedant, puțin prea... nu știu cum. În orice caz, am să mă mai gândesc la ideea asta. Z: Oricum, sunt încântat, dragă Paule, că ți-am dat o idee, un punct de plecare. P: Pentru care îți mulțumesc. Vom mai vedea. Z: Unde
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
atenție o prăjitură din cutie. — Mie-mi place to’deauna să sfârșesc masa c-o prăjitură bună, mărturisi doamna Reilly barmanului, care-i întoarse spatele. — Pun pariu că gătești bine, nu-i așa? întrebă Darlene. — Mama nu gătește, afirmă Ignatius pedant. Ea arde. — Și eu găteam când eram măritată, le povesti Darlene. Da’ foloseam mai mult conserve. Îmi place orezu’ ăla spaniol. Și spaghetele cu sos de roșii. — Mâncarea la conservă e perversă, afirmă Ignatius. Bănuiesc că până la urmă e foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
amabilă. Mă tem că au un caracter cam general. — Felul cum tratați istoria este atât de vital, de contemporan, atât de reconfortant de neortodox. — După părerea mea ar trebui eliminate câteva dintre vechile forme de abordare. Vocea lui Talc era pedantă și gravă. Oare să o invite pe ființa aceasta încântătoare să bea ceva cu ei? Istoria este, la urma urmei, un obiect în evoluție. — Știu, spuse fata, deschizând ochii destul de mult ca Talc să se poată pierde, câteva secunde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ei. Cu destul dispreț, Amory Îi cam evita pe profesorii populari, care-și regalau admiratorii seară de seară cu poante facile și păhărele de Chartreuse. L-a dezamăgit, de asemenea, aerul de nesiguranță generală asociat oricărui subiect legat de temperamentul pedant. Opiniile și le-a formulat Într-o satiră miniaturală intitulată În sala de curs, pe care l-a convins pe Tom s-o publice În Nassau Lit.: Clovnule, bună dimineața... De trei ori pe săptămână Ne ții pe jar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fund“, Deștept și pus pe Întrebat, Prea serios s-a ridicat După oră, ca să-ți spună Că toată noaptea n-a dormit, Volumul ți l-a răsfoit. Vei fi modest, iar el Îndată Va face-o mutră-ngândurată Și, doi pedanți, vă veți zâmbi, La munc-apoi vă veți grăbi. Acum o săptămână mi-ai adus Eseul meu, despre care-ai spus (Prin diferite adnotări scrise pe margine de foi) c-am ignorat cu bună știre principiile sacrosancte ale criticii literare de dragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
adevărat. Clara Își transforma bunătatea Într-un mare avantaj. Amory se decisese că majoritatea oamenilor buni ori Își târau bunătatea după ei ca pe o povară, ori o deformau, transformând-o Într-o convivialitate artificială. Și mai erau, firește, omniprezenții pedanți și farisei (dar Amory nu-i includea niciodată și pe ei printre cei mântuiți). „SF. CECELIA Deasupra hainei gri de catifea, Sub părul lins, de briză Împletit, Culoarea rozei Își râdea de ea Și frumusețea-i tristă a-nflorit. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ruj spiritual și leacuri universale. Să-ți spun eu: nu există Dumnezeu și nici măcar o bunătate abstractă clară, așa că totul trebuie rezolvat pentru individ chiar de către individ, aici, sub frunțile Înalte și palide ca a mea, iar tu ești prea pedant ca s-o recunoști. Tânăra a lăsat frâul din mână, ca să amenințe bolta cu pumnul. - Dacă există Dumnezeu, să mă trăsnească acum. Să mă trăsnească! - Iarăși vorbești despre Dumnezeu În stilul ateilor, a observat Amory. Materialismul lui, o mantie mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la București îi expuneam ce am mai făcut, ce lucruri noi au apărut, ce direcții noi se deschid. Avea un spirit deosebit al unei tehnici de măsurare ce nu afecta fenomenul prin lanțul de măsurare pe care-l foloseai. Deosebit de pedant în interpretarea unui rezultat, îi datorez rigurozitatea organizării unui experiment, al elaborării celei mai potrivite scheme de măsurare. La analiza pe care a făcut-o primei versiuni a tezei de doctorat, m-a impresionat prin corectitudinea observațiilor și pertinența lor
PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
miezul nopții se Îmbrăcă În pijamaua de flanelă pe care Annette o aruncase pe covor, se băgă În pat, se Întinse cu plăcere În așternutul curat și Începu să citească În ziarul Haaretz articolul lui Țvi Kropotkin. I se păru pedant și fără haz, ca și Țvika, dar speră că-l va ajuta să adoarmă. Când stinse lumina, Își aminti de strigătul ușor de plăcere, plin de Încântare copilărească, ce Îi scăpase pe neașteptate Annettei În clipa În care coapsele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Lina nu-i aduce nici un obstacol; mai știa că acele bunuri și fără de ea nu ar fi fost ale lui; in adâncul adâncului va fi fost chiar și conștiința că Rimul deșirat și spălăcit, cu gesturi de manechin și vorba pedantă, prin persoana iu: însăși era un obstacol acelor aspirații. Era mizeria omului cu 145 sine, pe care o cunoaște și n-o recunoaște. Toate celelalte caturi ale conștiinței lucrau însă pentru reabilitarea acelui scump dezmoștenit. Lina era deci ele vină
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai departe. Da, asta trebuia să fie ideea. Domnul Sammler Își măcină cafeaua Într-o cutie pătrată pe care o ținea Între genunchii lungi, trăgând de o manivelă În sens invers acelor de ceasornic. Acțiunilor obișnuite le aducea o neîndemânare pedantă specială. În Polonia, Franța, Anglia, studenții, tinerii gentilomi ai vremii sale, erau nefamiliarizați cu bucătăriile. Acum făcea lucruri pe care altădată le făceau bucătarii și guvernantele. Le făcea cu o anume Îmbățoșare popească. Acceptarea descinderii sociale. Ruinare istorică. Transformarea societății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bătrânul 1 (Sammler, și el unul dintre bătrâni, gândindu-se la asta) avea până la urmă dreptate. Dar el puse deoparte caietul cu cartonul texturat ca marea, propozițiile cerneluite În auriu ale lui V. Govinda Lal scrise În engleză hindusă, eduardiană, pedantă pentru a se Întoarce - sub obligație mentală, de fapt - la hoțul de buzunare și la lucrul pe care i-l arătase. Aia ce fusese? Îi dăduse un șoc. Șocurile stimulează conștiența. Până la un punct, ce-i drept. Dar care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vreau să am ultimul cuvânt. Amintirea iubește jocul de-a v-ați ascunselea. Ea se pitește. Înainte de orice, se lasă ispitită de cuvintele frumoase și-i place să împodobească, adeseori fără să fie nevoie. Ea contrazice memoria, care se dă pedantă și, pusă pe ceartă, vrea întotdeauna să aibă dreptate. Atunci când este asaltată de întrebări, amintirea se aseamănă unei cepe, care ar dori să fie decojită, ca să se scoată la iveală ceea ce stă scris acolo și poate fi citit literă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din niște căni burtoase. Unul dintre domnii care mie se păreau mai în vârstă - să fi fost plutonierul de stat major? - a ascuțit, în timp ce eu vorbeam, mai multe creioane, ca să-și facă provizii. Sau poate că ocupația asta grijulie și pedantă am văzut-o în vreun film - nu mai știu în care din ele. Oare ajutorul de la Luftwaffe, îmbrăcat în uniformă sau în civil, posibil în pantaloni scurți și ciorapi până sub genunchi, a luat poziție de drepți la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
s-o putea, și îngerul păzitor al micuței proaspete învățătoare Stela. Încotro? Dascăli, fete, femei Școala era pe din două: localul vechi și cel nou. M-am prezentat directorului Iancu Cimpoieșu, de loc din Vutcanii Hușilor. Era un bărbat impunător, pedant, pus la punct de parcă mergea la cine știe ce sindrofie. Așa lam cunoscut și așa a fost tot timpul. Se bărbierea în fiecare dimineață. L-am întâlnit de mai multe ori în București, unde s-a stabilit după ce i-a murit soția
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
În om. Așa se explică acea cumplită frică a bărbatului: frica de femeie, adică frica de nonsens, aceasta e frica În fața ispititorului abis al golului”. Cugetarea, desigur, suferea de prețiozitate, dar Însuși Noimann era un ins, am putea spune, destul de pedant În ceea ce privește propria-i persoană. Uneori era atât de preocupat de cum arată și cum se exprimă, Încât Își aranja ținuta o zi Întreagă, fără să mai iasă din alcov. Același lucru se Întâmpla și cu frazele, pe care le rostea - sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În țara asta plină de humor, Mai bine singuratec și uitat. O, genii întristate care mor În cerc barbar și fără sentiment,- Prin asta ești celebră-n Orient, O, țară tristă, plină de humor... * Liceu Liceu,- cimitir Al tinereții mele- Pedanți profesori Și examene grele... Și azi mă-nfiori Liceu,- cimitir Al tinereții mele! Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare- Azi nu mai sunt eu Și mintea mă doare... Nimic nu mai vreu- Liceu,- cimitir Cu lungi coridoare... Liceu,- cimitir Al tinereții mele-
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noutăți. Adriana își reveni prima. Nu e frumos să spui chiloți, zise ea. Se încruntă și turnă restul de caipirinha în paharul ei. Leigh o privi uimită. — Nu-mi vine să cred că tocmai acum ți-ai găsit să fii pedantă. Una dintre cele mai bune prietene ale tale tocmai ți-a spus că iubitul cu care era împreună de aproape cinci ani prefera să poarte chiloții ei și pe tine te deranjează cuvântul pe care l-a folosit? — Vreau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu Înțelege s-o trăiască oricum. Iubește zborul Într-atît, Încît și-a uitat limitele, iar precauția i se pare un ideal mediocru. Va muri săvîrșind una din acele nebunii sublime pe care n-avem dreptul să le judecăm după logica pedantă, de atîtea ori prosperă, a evitării oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
-i permitea să se urce, oricând, în orice tren pe ruta Angers-Nantes Angers și să-și ia bilet direct de la controlor, la clasa a doua, cu 50% reducere. Făcea 40 de minute dus, 40 de minute întors. Ca un inginer pedant ce era și cu un apetit sexual care-l încadra statistic la frecvența o dată pe lună, specifică gulerelor albe, Lionel s-a decis să frecventeze salonul de dans în prima duminică din fiecare lună, să salte o dansatoare de ocazie
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alt maiou gri și poartă aceiași boxeri gri, mulați. Verifică în oglindă calitatea rasului. Din oglindă îl privește de data asta Fred Astaire, drept care bate un step scurt - folosindu-se de papuci - și fredonează Puttin’ on the Ritz. Un logician pedant - care mai e și cinefil pe deasupra - ar putea obiecta, în baza principiului tranzitivității, că Woody Allen și Fred Astaire nu prea seamănă între ei și că, prin urmare, Lionel nu poate semăna cu ambii. E adevărat: cu Fred Astaire doar
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]