536 matches
-
sau fățărnicie“... Să observăm în treacăt că una din aceste glose - „Despre amor sau dragoste și ură“ - e de o subtilă stângăcie, lipsa cuvenitei paranteze interioare echivalând amorul cu dragostea și ura! Altă glosă e de-a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că vorba pedant ar deriva din grecescul pai~j, paidÒj „copil“. Cine ar putea spune că această etimologie fantezistă nu cuprinde totuși o fărâmă de adevăr? Pedantismul, mai totdeauna, are și
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
amor sau dragoste și ură“ - e de o subtilă stângăcie, lipsa cuvenitei paranteze interioare echivalând amorul cu dragostea și ura! Altă glosă e de-a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că vorba pedant ar deriva din grecescul pai~j, paidÒj „copil“. Cine ar putea spune că această etimologie fantezistă nu cuprinde totuși o fărâmă de adevăr? Pedantismul, mai totdeauna, are și o latură puerilă, tradusă într-un consum deviat al energiei: „Povestea ăluia
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
aceasta: „în racle de sticlă - princese/ Oftau, în dantele, mecanic”1). Fiecare înțelege că e vorba de niște vitrine cu păpuși animate de un mecanism invizibil. Dar de ce „princese” și nu „prințese”? Nu cumva Bacovia, care nu-i suferea pe pedanți, comite el însuși aci păcatul de a fi pedant? Aci, categoric, nu! Pentru deplina lămurire e necesară o scurtă paranteză istorică și filologică. Bărbatul dintr-o familie domnitoare europeană purta, în Italia, titlul de „principe” (capodopera lui Machiavelli e Il
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
par dezgustătoare. Cînd am scris partea de mai sus a „glosei”, nu citisem încă „Ziarul unui vechi student ardelean: A. (Artemiu) Homorodeanu (1876)”, publicat în mai multe numere din „Cuget clar”, 1934. Fiu de preot din Borșa, fire serioasă, ușor pedantă, la data din titlu, autorul studia medicina în Franța, după ce trecuse prin Italia și Belgia. în același timp era și „filolog” într-o accepție diferită decît cea cunoscută a termenului: adică preocupat, ca și alți tineri intelectuali romîni din ținuturile
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
deturnării de fonduri. „Din această cauză - preciza Sava Ariton - și-a regulat drepturile la pensie și s-a permutat cu familia la Focșani, și în urmă la Cîmpulung (Muscel), unde (în ziua de 3 februarie 1929) a murit”.6) Despre pedanți „Pedant” e încă una din vorbele grele folosite de Bacovia. O singură dată, dar memorabil. Le-am cerut mai multor persoane să și amintească împrejurarea în care au reținut o. Deși cîțiva o auziseră și înainte, în alte contexte, toți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de fonduri. „Din această cauză - preciza Sava Ariton - și-a regulat drepturile la pensie și s-a permutat cu familia la Focșani, și în urmă la Cîmpulung (Muscel), unde (în ziua de 3 februarie 1929) a murit”.6) Despre pedanți „Pedant” e încă una din vorbele grele folosite de Bacovia. O singură dată, dar memorabil. Le-am cerut mai multor persoane să și amintească împrejurarea în care au reținut o. Deși cîțiva o auziseră și înainte, în alte contexte, toți au
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de atunci au repetat-o de nenumărate ori, cel mai adesea, ironic, ca foste „victime” ale acelorași „călăi”: profesorii. E adevărat, pedantismul se întîlnește, mai ales, în mediul didactic. De asemenea e adevărat că, printre învățători și profesori, există naturi pedante, indivizi care țin cu tot dinadinsul să-și etaleze cunoștințele, și o fac în mod inadecvat, cu afectare, ignorînd orice măsură. Dar - observa Slavici - pedantul „se face nesuferit, nu ținînd să fie el însuși corect pînă în cele mai mici
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eliza Mustea îl descoperea pe pedant și în „societate”, sub figura antipatică, plictisitoare, a celui care se prezintă „ca la conferință”, împiedicînd lumea „să se distreze și să vorbească fiecare de ceea ce poate pricepe oricine”2). De regulă, porecla de „pedant” emană de la tineri sau de la cei deprinși să se manifeste firesc, neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
împiedicînd lumea „să se distreze și să vorbească fiecare de ceea ce poate pricepe oricine”2). De regulă, porecla de „pedant” emană de la tineri sau de la cei deprinși să se manifeste firesc, neconvențional. Lucrurile se verifică la scara întregii culturi. Atitudinile pedante nu se potrivesc cu începuturile și, prin urmare, sînt combătute. Oameni tineri, patruzecioptiștii se ridică, inevitabil, împotriva „pedantismului” (adică a tezelor unor profesori ardeleni ce susțineau un sistem lingvistic „purist”, etimologist), resimțit ca o eroare și ca o frînă în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și nu va dispărea nici după aceea. Mai cu seamă la cei obligați să frecventeze ultima și cea mai întinsă rezervație a sa: învățămîntul. Autorul poemului „Liceu” nu e, în epocă, singurul care simte încărcătura de sarcasm acumulată în cuvîntul „pedant”. Topîrceanu, mai tînăr decît el cu cinci ani, vede, de asemenea, pedantul sub chipul „fosilei” didactice, al „maestrului” steril în planul creației. Alergic la pedantism, va defini undeva „pedanteria” drept „o formă curentă a prostiei umane”. Retușări necesare Bacovia e
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Eram să fiu liber cîtva timp și asta îmi părea bine”.2) Evident, fiecare din aprecierile virulente de mai sus e inspirată de o intensă antipatie, așadar exagerată. Bacovia nu se referă direct la „etatea” profesorilor săi, dar caracterizarea de „pedanți” duce cu gîndul și la bătrînețe. Cîțiva (Nicolae Corivan, Ioan Chiru, Ioan Pandele) trecuseră, într adevăr, de 50 de ani, totuși erau și destui tineri, chiar după standardele de atunci, mai coborîte decît cele de acum: D. Nanu (27 de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
De vom avea vocațiunea de apostolat, vom uita personalitatea noastră, ne vom uita pe noi, pentru acești copii și nu ne vom măsura timpul cu dinarul, ce ni se dă pentru munca noastră”.23) Să fie astea vorbe de „profesor pedant”?24) „Aud materia plîngînd...” Bacovia realizează două performanțe, în acest vers din „Lacustră”, pentru care poemul a devenit celebru. Prima e că folosește un cuvînt rareori întîlnit în poezie și chiar în proză: „materie”. Explicînd dificultățile pe care le-a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Ed. Pim, 2009, p. 150. 4. Vezi: Sava Ariton, ,,Pentru N. I. Bibiri”, în ,,Bacăul”, 6, nr. 56, 18 martie 1929, p. 3. 5. ,,Știri”, în ,,Secerea”, 4, nr. 6, 17 august 1923, p. 3. 6. Sava Ariton, loc. cit. Despre pedanți 1. Ioan Slavici, „Educațiunea morală”, 3. Corectitatea, în Opere, 11, Text ales și stabilit de C. Mohanu, Ed. Minerva, 1983, p. 505. 2. „Educația”, în Părerile mele, Versuri și proză, ediția cit., p. 60. 3. „Dicționar grotesc”, în Proză, Ediție
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și devine un înger al înțelepciunii" (60). Ceea ce rămâne însă ciudat în cazul lui Emerson este că acesta își împărtășește părerile - prin proclamarea examinării profanului - prin contradicție cu cele ale neoclasicistului Samuel Johnson, pe care îl descrie drept "rece și pedant" (68). Cu toate acestea, ideile lui Emerson se înscriu în aceeași categorie generală ca și ideile lui Johnson, ajutând la concretizarea ideii de literatură, la care face aluzie Johnson în discursul său despre Sprat. Un asemenea motiv este prezent până la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Confidență Am strîns poantă lîngă poantă, Cu osîrdie constantă Și dorință incitantă - Uneori un pic pedantă - De a scrie-o iritantă Poezie amuzantă, Combătînd tendința toantă - Din, păcate dominantă - De-a seduce vreo bacantă, Cu alură captivantă, Ce te-atrage-ntr-o locantă Evident, exorbitantă. Poanta mea-i chiar amuzantă, Jovială, elegantă, Poate cam extravagantă, Dar nu-i abracadabrantă
Confiden?? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84329_a_85654]
-
sincere” la o comunicare despre Eminescu a lui M. D. nu le face cunoscute autorului, ignorând faptul că acesta se declara mereu un adept al lui Ibrăileanu: Te critic fiindcă te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
sincere” la o comunicare despre Eminescu a lui M. D. nu le face cunoscute autorului, ignorând faptul că acesta se declara mereu un adept al lui Ibrăileanu: Te critic fiindcă te respect! Dacă l-ar fi întrebat de ce utilizează „pronunția pedantă” a cuvântului filosofie (fără sonorizarea siflantei), colegul său de pagină i-ar fi răspuns (o știu de atunci!) că este în acord cu C. Noica și alții, conform cărora vocabula fusese preluată de cărturarii români direct din greacă, cu mult
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
păreau într-o lumină comică, deși fusese propria-i dorință intimă de a produce un asemenea sistem. Chiar și mai tîrziu, după eleborarea vestitei sale capodopere, își poate privi lucrarea cu humor. În una dintre însemnări, glumește referitor la caracterul pedant pe care îl prezintă incontestabil, în mod parțial, Critica rațiunii; se consolează cu gîndul că pedanteria va izgoni pedanteria. Caracterulsău socratic, care îl facea să prefere o știință (Wissen) independentă și fundamentală atît speculației cît și simplei acumulări de cunoștințe
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Gastronomia sau omul de la țară la masă). Jurnalist și poet în același timp, Berchoux era prieten cu Anthelme Brillat-Savarin, autorul lucrării Fiziologia gustului, considerat și el, la rândul său, părinte fondator al gastronomiei. Invenția acestui cuvânt savant, ca să nu spunem pedant, este atribuită însă astăzi, în mod curent, lui Laurent Grimot de la Reynière datorită operei sale Almanahul gurmanzilor, publicat între 1803 și 1812. În afară de această carte, care a apărut de opt ori în cursul acelor ani (cu excepția perioadei dintre 1809 și
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
probleme rămase până atunci obscure". Este un exemplu clasic a ceea ce înseamnă polemică, noțiune evident străină autorilor cărții care confundă polemica cu monologul. Lectura acestor polemici produce și astăzi o puternică impresie prin ținuta lor, dezvăluindune un Paulescu extrem de atent, pedant și riguros în argumentație, ceea ce îl plasează sub acest aspect printre cei mai mari polemiști în domeniul științei care, după Taton Rene, era „cea mai cunoscută polemică științifică de la începutul secolului al XX-lea” (Taton Rene - Istoria generală a științei
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
alături de care primea expresiile de compasiune ale vizitatorilor, cu o teatralitate ce făcea să se risipească în pur rit social, în convenții rigide, faldurile cețoase ale durerii); cu fumuri aristocratice, înveșmântat pururea ca de nuntă sau înmormântare, ceremonios, amabil și pedant, parcă totdeauna primindu-te sau despărțindu-se de tine pe treptele castelului existând doar în imaginația lui fixă și vană, puștiul fiind copie fidelă a părintelui său, ce-l produsese parcă în laborator, prin sciziparitate; avea ambiții creatoare pe cât de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la București îi expuneam ce am mai făcut, ce lucruri noi au apărut, ce direcții noi se deschid. Avea un spirit deosebit al unei tehnici de măsurare ce nu afecta fenomenul prin lanțul de măsurare pe care-l foloseai. Deosebit de pedant în interpretarea unui rezultat, îi datorez rigurozitatea organizării unui experiment, al elaborării celei mai potrivite scheme de măsurare. La analiza pe care a făcut-o primei versiuni a tezei de doctorat, m-a impresionat prin corectitudinea observațiilor și pertinența lor
O şcoală în care “excelenţa” generează excelenţă ....... In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Florin Teodor Tănăsescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_957]
-
Mihail Bahtin) aparține neîndoielnic Moldovei de Sus, dulcei Bucovine, luminozității muntoase. O paralelă lexico-stilistică vizând preponderența elementului latin în Moartea căprioarei și Miorița este concludentă din perspectiva posibilităților analitice și interpretative ale profesoarei Mihaela Ciocoiu, care nu ezită să stabilească, pedant și meticulos, frecvența statistică și originea cuvintelor din cele două capodopere. Bibliografia indică fără dubii seriozitatea investigației istorico-literare, fiind convocate în actul demonstrației nume prestigioase, fără de care nicio cercetare Labiș n-ar fi posibilă. Mihaela Ciocoiu nu schimbă imaginea în
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
deci confirmată această intuiție majoră. Pierre Georges, Le Monde, 18 octombrie 1997 cititorul care începe să-l citească nu are a priori nici un motiv ca să considere prima frază ironică. Diverse indicii îl vor îndrepta către o altă cale: perifraza oarecum pedantă "populația truditoare", discordanța între emfaza din "concluzie fără drept de apel" sau din "intuiție majoră" și platitudinea enunțului central: "munca este obositoare". Reperarea ironiei este uneori mult mai ușoară: Nu există șefuleț sau șef de raion care, în civil, să
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
lipsit de "fantezie comercială", adică lipsit de idei, de idei geniale, va rămîne toată viața o persoană care, în cel mai bun caz, va deveni vînzător sau funcționar tehnic: el nu va crea niciodată forme organizatorice noi. Spre deosebire de ceea ce cred pedanții, inspirația nu joacă în domeniul științei un rol mai mare decît în domeniul problemelor pe care le are de rezolvat un întreprinzător modern. Pe de altă parte - lucru adeseori ignorat -, ea nu joacă un rol mai mic decît în domeniul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]