1,007 matches
-
nu am fost pregătită pentru asta până acum. — Vă iertați sclavii? întreabă eunucul-șef Shim, cu un zâmbet răutăcios brăzdându-i chipul. Ar trebui să nu vă așteptați la mai puțin decât perfecțiune din partea sclavilor voștri, doamnă Yehonala. Sclavii trebuie pedepsiți. Tradiția Orașului Interzis poate fi rezumată în patru cuvinte: respectul se învață cu biciul. Îmi pare rău, Shim. Nu mă pot vedea biciuind pe cineva care nu a greșit. Regret că mi-a scăpat asta, dar e prea târziu. — Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Împăratul rămâne nemișcat pentru o clipă, apoi se apleacă spre ea, cu ambele brațe întinse: — Împărăteasa mea, o cheamă el încetișor. Ridică-te, te rog. Nuharoo nu vrea să se ridice: — Nu sunt o împărăteasă bună și merit să fiu pedepsită, zice ea, cu lacrimile curgându-i șiroaie pe obraji. Vă rog să mă iertați că nu mi-am îndeplinit îndatorirea. — Ești cea mai miloasă persoană pe care o cunosc, răspunde împăratul. Orhideea e foarte norocoasă că te are drept soră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să o ating. Ia note mici la examene și îi este greu să se concentreze. Când profesorul lui l-a închis în bibliotecă, el și-a trimis eunucii la Nuharoo, care a venit în ajutorul lui. Profesorul a fost cel pedepsit, și nu elevul. Când am protestat, Nuharoo mi-a reamintit de statutul meu inferior. An-te-hai este cel care mă lămurește că nimic din ceea ce se petrece nu are legătură cu calitatea de părinte: — Aveți de-a face cu împăratul Chinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
uită în gol, Su Shun continuă: Mă tem că trebuie să îmi îndeplinesc datoria. Pocnește din degete: Gărzi! Conduse de către eunucul-șef Shim, mai multe gărzi se năpustesc înăuntru. Puneți mâna pe Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți și luați-o ca să fie pedepsită! — Nuharoo, sora mea mai mare! țip eu, sperând că ea va interveni. Tot ce trebuie să facă e să spună că am permisiunea ei de a vorbi. Însă Nuharoo este confuză. Se uită de parcă n-ar înțelege ce se petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Avea, Însă, pe chip o hotărâre de bărbat cumpănit, care știe bine ce vorbește și nu are de gând să se ascundă după vorbe și să facă ocolișuri fără de folos. Bătaia pe care o primise de la haidamacii directorului se cerea pedepsită cum se cuvenea. Mucosul, slăbănog și cu ochii umflați, s-a așezat picior peste picior la masa celor mari, și-a turnat un pahar cu vin, a băut, cumpătat, numai jumătate, și-a aprins o țigară, a tras câteva fumuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să ajungă acolo; tu te duci pe de-a moaca, pe cheltuiala statului...”. Multe nopți le-a dormit pe grătaru’ țambalului, la arest. Țambalul, pentru cine nu știe, era patul fără saltea, numai cu plasă de sârmă, pe care dormeau pedepsiții. I s-a cuibărit În plămâni oftica. L-au trimis acasă mai devreme din armată și l-au scutit pe toată viața de orice serviciu militar. Hristu, vesel, făcea afaceri păguboase cu mărfuri de contrabandă. Atunci, când cu camionul răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
două trupuri și povestea lor. După legile de atunci, Păgubitul trebuia să ceară de la Urmaș oarece gloabă. În caz de refuz, se lăsa cu intervenție armată. Dar Păgubitul, mișcat, nu a cerut nimic. Totuși, pentru că fapta de furt se cerea pedepsită cumva, au luat hotărârea ca, În fiecare toamnă, În ziua În care Întunericul și lumina sunt deopotrivă de puternice, tinerii din cele două sate să se ciomăgească nițel, fără să se omoare, după care să plece fiecare În rostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luase la goană și-l Înspăimântase iureșul care urmase. Apoi i se strânsese inima și pentru zornăitul unei ditamai legături de chei a Directorului pe chica gălbuie și tunsă scurt, cu țepi, a lui Baronu. „De ce dă, mă?” se oțărâse pedepsitul la Ectoraș, În timp ce se mângâia pe cucui. „Dacă nu taci din gură, de-aia!” „Ție acasă tot așa-ți face?” „Eu nu vorbesc aiurea și nu-i Întorc vorba.” „Așa e”, păruse Baronu că-și amintește, „tu ești mai prost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și nopți fără contenire. Dacă‐ntr‐ o zi și‐ar părăsi mormântul Plini de mânie, răzvrătiți și crunți, Mulțimea lor ar copleși pământul, Acoperind pustiuri, mări și munți. Ar fi atunci ca‐n vremea de apoi... și‐ am fi cu toții pedepsiți amarnic Fiindcă glasul morților în noi A răsunat d‐ atâtea ori zadarnic. Nu ne‐ ar feri de iureșul cumplit Nici tunuri, nici cetăți, nici gropi perfide; Mai bine decât glonțul oțelit Privirea lor de ghiață ne‐ar ucide. O, cât
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
întrebă Katsuie, dojenindu-i pe cei din jur. Liniștiți-vă! Părăsirea posturilor de luptă și răspândirea de zvonuri și de bârfe nu fac decât să-i deruteze și mai mult pe oamenii noștri. Oricine comite asemenea fapte va fi aspru pedepsit, continuă el, adăugând mustrări după mustrări. Un număr de subordonați se repeziră afară, încă o dată, anunțându-i ordinele stricte. Însă chiar și după aceea, Katsuie fu auzit țipând cu glas strident: — Nu vă agitați! Nu vă pierdeți capul! Dar intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi acest loc slobod și deschis, pe lângă drumul apilor haznelilor de o parte și de alta”. Apoi vorbește de puțurile de vizitare a conductelor de aducțiune a apei. Cine va deschide o asemenea “fântână” (puț n.n) va fi aspru pedepsit... “Așijdere, poruncim domnie me, și pentru sacale și aparii domnești sau boierești sau măcar a cui ar fi, să fie toți opriți... a lua apa din haznele, pentru ca nici odată să nu pricinuiască din pricina cailor și a căruților... Și... s-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
era numai vina mea. Trebuia să fie în legătură cu faptul că mâncasem oul de Paște al lui Margaret. Păcătuisem îngrozitor, ba chiar făcusem un păcat de moarte, deși nu eram sigură ce era ăla un păcat de moarte, iar acum eram pedepsită. Eu și familia mea. Am așteptat să văd cerul întunecându-se, așa cum era în pozele cu Vinerea Mare, după ce Pruncul Iisus murise. —Rachel, nu e o situație disperată? m-a întrebat Claire cu viclenie. N-o să mai vedem niciodată interiorul minunatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
secretară e vorbitoare. Și tov președinte și tov vice. Și noi, doar vedeți. Dar asta nu înseamnă că... vreau să spun, n-are legătură. Suntem... toți uniți. Suntem una. Cu membrii, adică, asta e. Părea un maistru de uzină, obosit, pedepsit să poarte costum și cravată și să se încurce în treburi prea complicate, care îl speriau. Poate citiți ceva... trece timpul, să nu vă plictisiți. Ziarele noastre. Și statutul, poate vă interesează. Tolea puse teancul pe genunchi și trase mica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
treia sticlă de șampanie. Apa curge, desigur, pentru că nu vreau să mă audă Adam vomitând. Broboane de sudoare mi se adună pe față și gât, iar lacrimile îmi șiroiesc pe față. Stomacul meu regurgitează și mă simt groaznic. De ce sunt pedepsită? De ce am ajuns să mă îmbăt așa de tare? Adam o să mă creadă o fufă beată și fără principii. O să mă creadă genul de femeie care se culcă cu oricine. Mă ridic șovăind și bag oglinda în sperieți. Arăt de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cireșe pietroase din plasa unui om care și el ținea de mână un copil sau că la prânz refuzasem să mă ating de mâncare, încercând să-mi las stomacul liber pentru desert, dar pentru asta îmi ziceam că fusesem o dată pedepsit, rămânând fără mâncare până la mămăliguța turnată de la șapte seara... După rugă, când mă destindeam în așternutul răcoros, devenind fabulos de mare pentru cât mă știu toți de pipernicit, Iisus se îndepărta din locul lui din perete de la căpătâiul patului, începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la Mediaș, femeile arestate erau ținute „la bucătărie” (ai mei fuseseră arestați În ianuarie 1949, la puțină vreme după ce Organul Își instalase sediul În casa unui industriaș - nu avea celule, bărbații erau ținuți „la garaj”, femeile „la bucătărie”, proaspeții și pedepsiții „la chimniță”). Așadar, Într-o zi, coborâse la bucătărie Însuși comandantul, cumplitul maior Buzescu Ion și urlase la ea - numai la mama, acuzând-o că... Îi strică cățeaua: «Îmi strici cățeaua, bandito, cu jocu tău, burghe’ și hiclăris’, de-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o să stați aici, În cancelarie, până vă găsiți gazdă-n sat. Aveți tot ce vă trebuie dar contez pe discreția Dumneavostră, Stimată Colegă: dacă se află, la Sibiu, că v-am permis să dormiți În cancelarie, aș putea fi aspru pedepsit... Noapte bună. Și se duce! Cu tot cu felinar! Rămânem pe Întuneric - unul și mai Întunecos decât Înainte de venirea felinarului. Nu mai știu care-i susul, care-i josul, cred că n-aș ști nici care mi-e dreapta. O țin strâns-strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Interzise toate instrumentele muzicale; dacă descoperea cel mai mic flaut, Îl spărgea În public, Îl arunca În flăcări; vinovatul era pus În fiare și ciomăgit zdravăn, Înainte de a fi expulzat din comunitate. Uzul băuturilor alcoolizate era Încă și mai aspru pedepsit. Propriul fiu al lui Hasan, surprins Într-o seară, de către tatăl său, amețit de vin, a fost condamnat la moarte pe loc; În ciuda implorărilor mamei sale, a fost decapitat a doua zi, În zori. Ca exemplu. Nimeni altcineva nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Persia. — Nu Înțeleg nici un cuvânt. — Un ministru care ar fi avut dreptate Împotriva regelui său, o soție care ar fi avut dreptate Împotriva soțului ei, un soldat care ar fi avut dreptate Împotriva ofițerului său n-ar fi fost Îndoit pedepsiți? Pentru cei slabi, e o greșeală să ai dreptate. În fața rușilor și englezilor, Persia este slabă, ar fi trebuit să se comporte ca un om slab. — Până la capătul timpului? Nu trebuie ea oare să se ridice Într-o zi, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
adevărat, că în cele din urmă îndrăznisem să duc la bun sfârșit ceea ce fusese atât de brutal întrerupt atunci, în mansarda aceea, în ziua în care căzuse prima ploaie, ca și când acela ar fi fost adevăratul meu păcat, pentru el fusesem pedepsită, pentru că nu avusesem curajul de a rămâne acolo cu el, iar acum, după ce fapta s-a împlinit, păcatul a fost anulat. Când intru în casă, îi văd șezând în salon, așteptându-mă tăcuți și încordați, mama, Udi și Noga, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
a dus acolo, continuînd să-l țină În timp ce vorbea În spaniolă. Vorbea În spaniolă, cu multe greșeli de gramatică. La Început ne-a venit să rîdem și Paco zîmbea. N-am Înțeles tot discursul, dar ideea era că Paco trebuie pedepsit ca un exemplu, ca să nu mai fie cazuri de automutilare și că toți cei care vor mai Încerca așa ceva vor primi aceeași pedeapsă. Și atunci, În timp ce Ăla-l ținea de mînĂ și lui Paco Îi era rușine și-i părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
un dulap din cameră. Un miorlăit colectiv cu parfum de urlet. Mâțele își luau avânt și săreau peste mine, unde se nimerea. Ochii le sticleau în beznă și, o clipă, am crezut că mă aflu în infern, în cercul celor pedepsiți pentru că se născuseră bruneți și cu barbă. Apoi mi-am revenit și se încinserăm războiul. Înmormântarea și toate sunetele clopotului erau programate pentru ora 1. Pentru că nu am putut închide capacul de la sicriu, Ulrich fu coborât prin mulțimea vecinilor curioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Fratele. Pariez că îngerii nu sunt dotați cu un asemenea mecanism subtil. Norocul lor! Eu reprezint doar unilateralitatea unui mesager, un gând al Prea-Puternicului. Îndeplinesc bucuros voința Lui, se explică Arhanghelul. Cei asemeni mie, scăzându-i pe cei răzvrătiți și pedepsiți, nu au fost zămisliți și cu Liber Arbitru. Este o chestiune prea delicată, pe care nu are rost s-o examinăm aici și acum. Ba, pardon, pardon, mes amis, preia Dănuț inițiativa, eu sunt chiar foarte, foarte curios, asupra unei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
blajină! mormăi Guju. Până și lui Pantelimon Văduva, scăpat pentru două zile în concediu de la regiment, găsi prilejul să-i istorisească întîmplarea. Pantelimon era soldat și uniforma îi ședea bine și se purta ca o fată, să nu fie cumva pedepsit și să nu-i mai dea voie de la companie. Îl muncea mereu frica să nu-l uite Domnica și să se mărite până isprăvește el armata. Petre a Smarandei tot tărăgănase și el însurătoarea. Se ținea după Marioara Irinii, care
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a trecut dis-de-dimineață prin satul lor, călare și cu o cruce de argint pe piept. Pe urmă, ceva mai târziu, unul din Vaideei aduse aceeași veste sosită la ei prin Mozăceni... Printre oameni se stârni o îngrijorare grea. Se vedeau pedepsiți și rămași fără pământ, fiindcă ei n-au împlinit porunca lui vodă. Adevărat că n-au știut-o, dar acum au aflat. Mai mulți strigară că trebuie să meargă la boierul cel bătrân, să-i spuie cum a venit porunca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]