491 matches
-
la Bătălia de la Eylau, cavaleria Gărzii șarjază împreună cu cuirasierii lui d'Hautpoul în cadrul marelui atac francez de cavalerie, care reușește să oprească înaintarea rușilor. De asemenea, infanteria Gărzii este angajată pentru prima dată de la inființarea unității și Vânătorii și Grenadierii pedeștri reușesc să recucerească cimitirul de la Eylau. La Bătălia de la Somosierra, în 1808, „lăncierii polonezi”, împreună cu vânătorii călare pun pe fugă o întreagă armată spaniolă. Ca urmare a acestei fapte de arme, lăncierii polonezi vor fi imediat primiți în Gardă. La
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
000 de cazaci și doar intervenția „cailor negri ai lui Bessières” îl salvează pe Împărat de la prizonierat. La Krasnoi, Garda este din nou în acțiune, de data aceasta pentru a contraataca infanteria rusă, al cărei atac este oprit. Apoi, Garda pedestră formează careu pentru a-l proteja pe Napoleon. Martor ocular, partizanul rus Denis Davidov observă Garda: „Coloană după coloană, dispersându-ne cu puștile și bătându-și joc de derizoria noastră călărime... Garda imperială, cu Napoleon în mijlocul ei, traversă rândurile cazacilor
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
retragă, iar Garda Mijlocie acționat de asemenea la Placenoît, înainte de a da un asalt final, respins de britanici. Inițial, în principiu, fiecare unitate din Gardă avea propriul său comandant, un Mareșal. Astfel, în 1804, sunt numiți comandanți: Davout pentru grenadierii pedeștri, Soult pentru vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
acționat de asemenea la Placenoît, înainte de a da un asalt final, respins de britanici. Inițial, în principiu, fiecare unitate din Gardă avea propriul său comandant, un Mareșal. Astfel, în 1804, sunt numiți comandanți: Davout pentru grenadierii pedeștri, Soult pentru vânătorii pedeștri, Bessières pentru cavalerie și Mortier pentru artilerie, geniu și marinari. În realitate, Napoleon comanda deseori direct Garda pe care o conducea tactic doar unul dintre comandanții amintiți, în funcție de disponibilitate. Iar din aceștia, au comandat efectiv fie Bessières, fie Mortier, ceilalți
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
lacul și împrejurimile au o semnificație specială, datorită faptului că multe din minunile săvârșite de Iisus după Noul Testament s-au întîmplat în această zonă. În 2011 a fost dat în folosință un traseu numit "traseul lui Iisus", care combină zone pedestre, piste de ciclism și străzi și care trece prin locuri importante din viața sa și a discipolilor săi. Traseul are 65 de km, începe în Nazaret și se termină la Capernaum. În lacul Tiberiada trăiesc diferite specii de pește iar
Marea Galileei () [Corola-website/Science/311766_a_313095]
-
târziu, la 22 martie 1907 a fost numit șef de stat major la Corpul XVI Armată din Metz, iar la 18 mai 1908 a fost avansat la gradul de colonel. Pe 27 ianuarie 1911este numit comandant al Regimentului 4 Gardă Pedestră din Berlin, iar la 20 februarie 1912 ca urmare a unor restructurări neprevăzute de personal, ete numit șef al statului major general al Corpului IV Armată din Magdeburg. În această poziție este avansat, la 22 aprilie 1912 la gradul de
Erich von Falkenhayn () [Corola-website/Science/311788_a_313117]
-
Transiordania (ammoniții conduși de "Baașa", fiul lui "Ruhub" ("Rehob")), din Israel, din Iuda, din Fenicia (Tyr), din Edom si Moab, regele arab Gindibu, oșteni din Arvad și chiar și din îndepărtata Cilicie. În fruntea oastei israelite, cu zece mii de luptători pedeștri și două mii de care de luptă, stătea regele Ahab ("A-ha-ab-bu mat Sir-'i-la-a-a", adică „Ahab israelitul”). În fruntea sirienilor din Damasc stătea regele Damascului "Hadadezer" ("Bir-'idri"), probabil identic cu "ben Hadad", iar în fruntea oștirii din Hamat regele "Irhuleni
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
Icmor", care conducea armata scită după Sviatoslav și avea rang îndată după dânsul, un bărbat voinic și tânăr. Când îl zări "Anemas", unul dintre lăncierii împăratului și feciorul conducătorilor cretanilor, cum înainta plin de încredere, împreună cu o ceată de însoțitori pedeștri și ucidea o mulțime de romani, fu cuprins de mânie, scoase sabia de la șold, își privi calul încoace și încolo, îi dădu pinteni, se repezi asupra lui Icmor, ajunse până la el, izbi peste grumaz și reteză cu mâna dreaptă capul
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
1760 s-a luat o măsură radicală prin trimiterea la fața locului a unei comisii conduse de generalul Adolf von Buccow care avea și funcția de președinte al Comisiei aulice pentru problemele religioase ale românilor din Ardeal. Însoțit de trupe pedestre, cavalerie și câteva tunuri, acesta avea misiunea de a repune în drepturi pe preoții uniți alungați de popor, de a împărți bisericile între "uniți" și "neuniți", de a îndruma poporul la ordine și liniște iar acolo unde nu se putea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
Dar cuvântul regelui era lege. Armata creștină, probabil cea mai mare care fusese adunată în cei 88 de ani de existență a regatului, cuprindea aproximativ 2000 de cavaleri, 4000 de alți luptători călări și cu puțin peste 14000 de ostași pedeștri, unii îmbrăcați în cămăși lungi de zale, înarmați cu săbii și scuturi, cu arbalete sau cu arcuri și prăștii. La 3 iulie 1187, întreaga armată pornește din Saffuriya înainte de răsărit în călătoria de 24 de kilometri către Tiberias. Părăseau grădinile
Bătălia de la Hattin () [Corola-website/Science/310791_a_312120]
-
dă peste cap viața lui Musil. "Războiul s-a prăbușit peste mine ca o boală, ca o febră care o însoțește", spune el. Părăsește Berlinul și este mobilizat în Austria, cu gradul de locotenent. Ia comanda companiei I a batalionului pedestru 24 a armatei teritoriale austro-ungare, cu cantonamentul la Linz. Cere să fie transferat în Galiția, dar este trimis pe frontul italian, în Tirolul de Sud. Urmează o serie de transferuri în diferite cantonamente. La 14 martie 1914, în apropiere de
Robert Musil () [Corola-website/Science/309812_a_311141]
-
1804-1814/1815). Erau supranumți „Caii negri ai lui Bessières”. Denumirea de „grenadieri” ținea mai mult de tradiție, deoarece grenadierii de la începutul secolului al XIX-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni albi și cizme negre. Călareau cai masivi, de rasă
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
-lea nu mai foloseau în realitate grenade. Grenadierii călare purtau uniforme similare cu cele ale grenadierilor pedeștri din Garda Imperială: bonete înalte din blană de urs brun (trompetiștii purtau bonete albe) lipsite de placa aurie decorativă care orna bonetele Grenadierilor pedeștri, cămăși albe cu albastru, epoleți aurii, pantaloni albi și cizme negre. Călareau cai masivi, de rasă, de regulă de culoare neagră (bai brun) sau maron (alezan foncé). Arma principală a grenadierilor călare era o sabie cu gardă lată, ușor curbată
Regimentul de grenadieri călare din Garda Imperială () [Corola-website/Science/309459_a_310788]
-
Ele s-au unit la Slatina o săptăă mai târziu. Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni - 800 de arnăuți - s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri. S-a pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina - Șerbănești (Olt) - Tecuci (Teleorman) - Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie 1821. Tudor a trimis o delegație
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
intrare într-un copac din curte, iar oricare din prietenii săi putea lua cheia, intra și folosea apartamentul. Pe 21 decembrie 1989 a mers în Piața Libertății împreună cu un grup de prieteni printre care profesorul Ladiu, Lucian Matiș și profesorul Pedestru. În total, erau aproximativ 10 persoane mobilizate de artist care spunea că „trebuie să facem și noi ceva", referindu-se la manifestațiile din Timișoara. Grupul aflase că muncitorii din fabricile din Cluj au început să iasă în stradă așa că membrii
Călin Nemeș () [Corola-website/Science/313671_a_315000]
-
și arcași, aflați la comanda strategului Miltiades și polemarhului Callimachus, au declanșat atacul în pas alergător spre tabăra persană unde perșii își descărcau proviziile din corăbiile acostate. Văzându-i pe hopliții greci înaintând nebunește spre sinucidere, “nemuritorii”, 20-30 000 de pedeștri și infanteriștii perși, 1000 de călăreți și miile de arcași s-au aliniat. Arcașii perși își lansează săgețile întunecând cerul, dar hopliții au rezistat șiroaielor de săgeți datorită scuturilor lor masive. Dupa încleștări strânse, perșii, înfrânți fiind, s-au îmbarcat
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
În schimb, grecii care erau extenuați, inferiori numeric și expuși, aveau să deschida o noua cale în istoria războiului, o tactică ce presupunea ca soldații să lupte împreuna și să se protejeze reciproc- falanga, o formație de luptă a soldaților pedeștri spartani înarmați cu lănci lungi, care atacau într-o anumită formație în rânduri compacte. Compactându-se cu scuturile grele, hopliții deveneau o mașinărie umană de război, doar lucrând împreună. Îndatoririle hoplitului în antichitate erau: să ucidă inamicul, să se apere
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Cât de numeroși erau cruciații nu se poate ști. Contemporanii evenimentului nu cad de acord asupra cifrei. Pare să fi fost, după unele opinii, în total, în jur de 100 000 de oameni, dintre care 45000 cavaleri, 30 000 luptători pedeștri, iar restul îl completau familiile lor. După alte informații cifra crește la 500 000 persoane. Obiectivul expediției-Ierusalimul-se afla la sute de kilometri. De aceea pe lângă un conducător energic, armata avea nevoie de un plan de înaintare și de cucerire sistematică
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
un nobil căsătorit cu sora regelui, Sibila, și prin urmare îndreptățit și el să-i urmeze nefericitului Balduin la tron. Anul 1179 a marcat prima victorie a lui Saladin asupra cruciaților, obținută în urma bătăliei de la Marj Ayun. Mii de cruciați pedeștrii, loviți de săbiile turcilor, au pierit sub copitele cailor, în timp ce cavalerii care cum puteau, scăpau cu fuga. De acum drumul lui Saladin era deschis spre Ierusalim și Antiohia, unde principele Boemund al III.lea se afla sub totala influență a
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
cei prezenți au hotărât să vină în ajutorul orașului. Se spune că toți francii din Acra au răspuns la apelul regelui, nici un bărbat adult nu a rămas în interiorul cetății, astfel încât armata strânsă în pripă număra 80 200 luptători călare și pedeștri, dublu față de oastea musulmană. Cruciații au ajuns însă prea târziu în fața Tiberiadei. Musulmanii ocupaseră pozițiile cele mai avantajoase. Așezați pe malul lacului, ei tăiau inamicului orice posibilitate de aprovizionare cu apă și acesta în plină căldură a lunii iulie. Cruciații
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
fier-spune cronicarul arab Al Imad-, flăcările se întindeau, amenințând oameni și animale. Singurul refugiu, înălțimea de la Hattin; spre ea cruciații s-au îndreptat în a patra zi, cea de sâmbătă. Atunci, Saladin s-a hotărât să atace cu călăreții și pedeștrii săi odihniți, care timp de mai multe zile se bucuraseră de răcoarea binefăcătoare a apei. Descrierea luptei lăsată de cronicari se aseamănă cu un coșmar din care memoria amorțită înregistrează scene înfricoșătoare, de oameni urlând rostogolindu-se în flăcări, în timp ce
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
a apăra trecerea peste munți, și "opăcinașii", care aveau obligația de a furniza vâslași. Prezența mercenarilor la curtea lui Mircea nu este exclusă, deși prima mențiune a acestora datează din vremea lui Dan al II-lea. Ei erau călări, sau pedeștri, în număr de câteva sute, "„pesemne aleși dintre orășenii sau țăranii mai săraci, fără pământ, obligați să-și câștige viața cu leafă.”" În oastea lui Mircea, cavaleria ocupa un loc important. Moșnenii și boierii erau datori să dea „darea calului
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
au venit cu mai multe propuneri pentru a eficientiza securitatea unităților de învățământ. Și prefectul a venit cu o idee care a fost pusă în discuție: Fiecare unitate de învățământ trebuie să fie inclusă în itinerariile de patrulare auto și pedestre ale poliției, asigurându-se, totodată, supravegherea în permanență a traseelor de deplasare a elevilor. În martie 1844, dr. Culcer înaintează un raport conducătorilor orașului Târgu Jiu prin care solicită înființarea unui spital în oraș pentru a izola și trata bolnavii
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
mare valoare artistică (multe opere fiind de interes internațional), reprezentând un important patrimoniu folcloric și etnografic, aceste așezări și locuri prezentându-și istoria din cele mai vechi timpuri până astăzi. În Gorj se află peste 25 de trasee turistice montane pedestre, între care și două trasee turistice europene de lung parcurs (E3 și E7), trei zone de alpinism (Cheile Sohodolului - Runcu, Cheile Galbenului - Baia de Fier, Cheile Oltețului - Polovragi), cinci zone speologice ce alcătuiesc cel mai mare potențial speologic din România
Județul Gorj () [Corola-website/Science/296660_a_297989]
-
antice pentru stabilirea exactă a componenței pe arme a forțelor militare nu există, dar istoricii și istoricii militari sunt de părere, prin analogie cu componența armatelor inamice a celților și romanilor, că armata lui Burebista a fost formată din trupe pedestre, trupe călare, trupe destinate mașinilor de asediu, specialiști în construcția fortificațiilor, flotilă de Dunăre și o flotă a Mării Negre, după cucerirea cetăților pontice. Cavaleria a fost mai redusă ca efective în armata dacică și se recruta din zonele de câmpie
Burebista () [Corola-website/Science/296676_a_298005]