934 matches
-
cheia ce i-o încredințase Mefisto, simte cum în mâna lui cheia crește (Blaga zicea de-a dreptul „se scoală“): Dar jocul formidabil și întreținând gustul nostru pentru aventură era altul, avuabil. În fața universității se întindeau două lungi și înguste peluze, gazonul lor fiind mărginit de un brâu de piatră cubică pe care, ziua, studenții se așezau să ciorovăiască la soare. Acolo ne strângeam, seara, după ce se lăsa un pic întunericul, toți copiii străzii, la iarbă verde, noi ziceam „la excursie
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
la castelul Peterhof, ale cărui fațade din secolul al XVIII-lea erau ascunse de fîntîni arteziene ce țîșneau din toate părțile pe fundalul întunecat al brazilor, ridicat în mijlocul pîlcurilor de pomi plantați ca pe o tablă de șah și al peluzelor îngrijite ce coborau pînă la malul mării. Pentru această căsătorie, Curtea pusese la punct un program foarte strălucit. Cortegiul spre capelă era precedat de șase negri înalți, îmbrăcați cu haine încorsetate pe corp, gen Ludovic al XV-lea, purtînd turbane
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
risca la Sofia, care să poată dăuna în ascensiunea în carieră 105. Țarul bulgarilor a construit împotriva lui cel mai bizar scenariu: garden party în parcul de la rezidența din Vrania, la cîțiva kilometri de oraș. Pe ringul de dans pe peluza centrală făcută din scîndură, Ferdinand stă la vedere, gata să-și primească oaspeții: cînd apare Paléologue, Regele face un pas către el: "Dați pălăria" zice, întinzînd brațul, în timp ce cu cealaltă îi strîngea mîna ministrului, încît acesta, fără să se gîndească
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bătălia din Iutlanda, mască energică, luminată de un zîmbet larg, cu chipiul lăsat pe o parte, ca un marinar care rupe inimile fetelor la chefuri. Toată această mulțime de vedete locuia în diverse hoteluri luxoase etajate pe coasta muntelui, printre peluze, flori și palmieri. În ziua inaugurării, în decorul banal al unei vaste săli bogat aurite, cu multe coloane de stuc și lustre de cristal, președintele, desemnat în unanimitate, conform obiceiului, Domnul Nitti, pronunță discursul de deschidere, apoi, după frazele de
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
silențioase, două chiuvete, o frapieră, un congelator și un întreg perete de sticlă glisant care dădea spre o piscină de dimensiuni olimpice (fără gard de protecție din moment ce Sarah și Robby erau deja niște înotători experți) și un jacuzzi, apoi o peluză vastă, cu un gazon mătăsos de un verde intens care dădea într-o grădină uriașă și bine îngrijită, cu flori ale căror nume nici nu le știam, iar dincolo de grădină se întindea un câmp ce ducea la liziera pădurii. Stafia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Totuși, nu puteam să nu mă gândesc: dar el, era oare atât de neverosimil? Kimball răsfoia acum unele articole scoase de pe internet și voia să mă uit și eu la ele, dar eu stăteam acolo neconsolat, privind pe fereastră la peluza care cobora în pantă spre stradă și mașina parcată a detectivului. Doi băieți au țâșnit pe lângă ea, legănându-se pe skateboard-uri. O cioară a aterizat pe gazon, ciocănind dezinteresată o frunză uscată. Apăru apoi o altă cioară, mai mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
roșii, ești beat, miroși a iarbă și i-ai înspăimântat pe copii. Avea vocea joasă și grăbită. Dumnezeule, nu mai știu ce să mai fac. Chiar că nu mai știu. Încercam amândoi să nu vorbim prea tare pentru că stăteam pe peluza din fața casei, la vedere. Am privit fără să vreau în jur. Apoi, copleșit de frustrare, am zis: - Stai așa, dacă vrei să spui că iarba m-a făcut să am halucinații despre ceea ce-am văzut acolo sus... - Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
să mă simt ca o gâză. Zgomotele zgârieturilor nu mai veneau din această parte. Peretele năpârlise complet, am înțeles asta, iar jupuirea se producea acum în altă parte, undeva în față. Când am dat colțul casei și am pășit pe peluza din față, zgomotele au încetat, dar numai pe moment. Au reînceput după ce am localizat pata de vopsea de deasupra ferestrei biroului meu care începuse să se cojească. În lumina orbitoare a lămpilor din stradă puteam să văd casa care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mutila cu de la sine putere. Vopseaua pur și simplu năpârlea, producând o rafală fină ca de confeti, lăsând la iveală stucatura trandafirie de dedesubt. Și o făcea fără nici un ajutor. Am rămas hipnotizat de picățelele de vopsea care ningeau pe peluză și m-am apropiat și mai mult de casă, vrăjit de pata de culoarea somonului, care continua să se lărgească. Exista o altă casă dedesubtul acesteia. Iar în minte îmi apăru o zi din 1975: eram în piscină și mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în piept și nu mai puteam sta nemișcat, dar am așteptat pe scaunul acela de pe verandă până ce familia mea a dispărut din bucătărie și-am auzit Range Rover-ul demarând, iar în momentul în care stropitoarele automate s-au declanșat pe peluza din fața casei am fugit înăuntru. Am dat din cap a salut când am trecut grăbit pe lângă Rosa, care făcea curățenie în bucătărie, apoi era să mă ciocnesc de Marta chiar la ușa biroului meu - detaliile specifice ale conversației noastre nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei. Și mi-am dat seama, cu uimire bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții mei divorțaseră. Am scos un strigăt, apoi mi-am dus mâna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a sunat telefonul era deja total trează și apoi mi-a spus că va fi în cincisprezece minute pe Elsinore Lane și înainte să mai spun ceva a închis telefonul. Sarah era tot în brațele mele și Robby stătea pe peluză când cei doi polițiști - tipi sub treizeci de ani - au venit spre noi și s-au prezentat drept ofițerul O’Nan și ofițerul Boyle. Au observat sângele de pe buzele mele și vânătaia care începea să se contureze pe obraz și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mai întreabă pe Boyle: „Pare beat?“ Mi-am întors privirea de la Mitchell și Nadine spre etajul casei lor unde puteam să-i văd silueta lui Ashton dincolo de perdelele din camera sa, vorbind la telefon, iar când ochii au coborât pe peluza noastră l-am văzut pe Robby cu celularul meu la ureche, capul lui întors puțin încolo, aprobând. Asta ca să n-auzi ce vorbește. Am privit din nou spre fereastra lui Ashton, dar plecase de-acolo. Cum putea Robby să vorbească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
scriitor faimos. Trebuiau să țină cont de asta. Trebuiau să facă tot ceea ce mă așteptam de la ei să facă. Marta tocmai se prezenta lor. O priveau foarte serios. Iar apoi o scenă a prins să se deruleze de la sine pe peluză. - Dacă nu există geamuri sparte și toate ușile sunt încuiate, atunci chestia trebuie să fie înăuntru. Răspundeam propriilor mele întrebări. - Domnule Ellis, n-am găsit nimic în casă. Alt ofițer apăru și întrebă, cu un scepticism puțin disimulat: - Domnule Ellis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un cartier lăturalnic, aproape muncitoresc, nici n-ai fi zis că ești la Paris. Ciudată idee să fim târâți în această... pustietate, n-o fi având orașul ăsta colțuri mai ospitaliere? Trecem pe lângă un canal afluent al Senei, traversăm o peluză în care un grup de tineri de culoare se amuză făcând acrobație și ajungem la o construcție-circ, un cort imens, numit Cabaret Sauvage. Aici vom avea o seară-maraton de dancing și masă orientală. Interiorul localului e făcut să-i susțină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și orgoliul organizatorilor în joc, al celor de la literaturWERKstatt Berlin, dorința lor de a ne inculca un termen de comparație favorabil. Primim câte un trandafir galben - culoare caracteristică pentru această zonă. Ne simțim minunat. Orchestra își încheie cântecele pe o peluză, în fața unei clădiri impozante. E Biblioteca Centrală a orașului, aproape de hotelul la care vom fi cazați. Facem o fotografie de grup, apoi mergem la un mic party unde suntem serviți, printre rafturi cu cărți, cu sendvișuri, fursecuri cu pește, calmar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru cunoscători. Poposim, aici, până vine unul dintre responsabilii bazei, însărcinat cu organizarea meciului. Cum așteptarea se întinde, am timp să bat împrejurimile, alături e și un bazin de înot supraaglomerat cu copii și maturi de toate vârstele, despărțit de peluzele Borussiei printr-un zid compact de vergi metalice, năpădit de o vegetație abundentă. Îmi amintesc că la Borussia a activat Marcel Răducanu, fosta vedetă de la Steaua București, fugit din România prin anii ’80, pentru că își dorise să ajungă la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să privești veșmintele, blazoanele, armurile, potirele lor în absența stăpânilor, trecuți de mult în lumea umbrelor!... Furat, mai mult decât ceilalți, de exponate, pierd urma grupului meu „francez” și mă văd nevoit să-mi asum excursia pe cont propriu. Traversez peluza verde a curții, puțin în pantă, salut statuile de bronz ale celor patru mari maeștri ai Ordinului Teuton, foști, importanți stăpâni ai castelului, înțepeniți în diverse atitudini - Hermann von Salz, Siegfrid von Feuchtwangen, Winrich von Kniprode și Albrecht Hohenzollern -, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scriitor și el, la reședința prezidențială, a fost gândită ca o nestemată a sejurului nostru, așa cum se obișnuiește în țările mai mici sau mai mari, dar aveam să mă înșel. Lume multă, masată în curte, sub umbrarele corturilor întinse pe peluză. Sunt prezenți și diplomați acreditați la Tallin. Președintele, într-un costum maro-deschis, la trei piese, cu pocalul de vin într-o mână și cu alta în buzunar, în stil american, foarte relaxat, dar care îl face să semene mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fete, dar el va bea doar vinul oferit de fata pe care o place la rândul lui. Cel mai așteptat moment este concursul de frumusețe. Fetele, îmbrăcate în costume naționale și ținând în mână câte o umbrelă, apar pe o peluză cântând și dansând. Concursul este arbitrat de vârstnicul satului. Etnia yi are propriile criterii de frumusețe: câștigătoarea trebuie să fie înaltă, cu pielea bronzată, ochii mari cu gene lungi, nasul frumos și să aibă o ținută elegantă. În cadrul acestei sărbători
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de-al patrulea perete al camerei. Atunci când draperiile sunt depărtate și legate cu șnur de o parte și de cealaltă a ferestrei, iar asta se întâmplă în fiecare zi, de dimineața și până la primele semne ale înserării, privitorul poate admira peluza din fața casei, precum și o mică fântână arteziană în care apa țâșnește dintr-un ulcior (ei, da, nu vă mirați, o imagine clasică, de ce și ar fi dorit Lady Esmeralda ceva cu totul special?) ținut de un țânc în pielea goală
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
și infecții recente cântăreau atât de greu. Cu ani În urmă, când mă vizitase la casa mea de țară din New Hampshire, mă Întrebase dacă am simțăminte de proprietar legate de clădirea de piatră, de bătrânii stejari și ulmi, de peluze. Răspunsul sincer era că, deși Îmi plăceau mult, nu mă identificam ca proprietar al acestor terenuri și obiecte. Așa Încât dacă s‑ar fi petrecut un dezastru, dacă o miliție locală Înarmată ar fi năvălit asupră‑mi și m‑ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
oligarhilor și a tuturor învârtiților, dușmani ai poporului. Țara ar fi fost condusă de președinte, sprijinit de un restrâns Consiliu al Înțelepților, format din Elena Urdea. Poc ar fi fost numit mare șambelan și întâiul cosaș al palatului, responsabil al peluzelor și al spațiilor verzi. Videanu ar construi autostrăzi numai și numai de marmură. Desemnat succesor, Gigi Becali ar deveni și ministru al sporturilor, și președinte al Ligii de Fotbal. Pentru a nu mai fura arbitrii, campionatul se va desfășura într-
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dacă a existat o perioadă de tranziție sau se comporta ca o fată bătrînă, ca aici. Atenție... O să tragă la „purceluș”*! * Numele unei bile (n.t.). Trăgea jucătorul ciung. Omul se concentră, aruncă bila și trimise „purcelușul” de lemn pe peluză. — Îi invidiez, murmură el, fără să vrea. — De ce? I se părea Întinerită, cu jocul petelor de umbră și lumină de pe fața netedă. Ochii Îi luceau. Maigret se simțea iar În vacanță. — Nu le-ai observat atitudinea, aerul important, expresia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ridicau albe spre cer, formînd un oraș la marginea orașului. De cealaltă parte a rîului Allier, caii alergau pe lîngă barierele albe ale hipodromului, iar În tribune se vedeau șiruri de capete și de umeri, siluete negre și albe la peluză. — Proprietarul hotelului mi-a spus că pensionarii vin din ce În ce mai mulți să se stabilească la Vichy. — Asta-mi pregătești? Întrebă el ironic. — Avem casa noastră la Meung... Descoperiră străzile vechi. Fiecare cartier avea vîrsta lui, stilul lui. Casele erau diferite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]