932 matches
-
romane, tributare unui „timp al istoriei” (al monologului). Firul director urmărește implicațiile dialogului - înțeles într-o accepțiune mai largă, apropiată de „dialogismul” lui Mihail Bahtin - în proza lui Marin Preda, precum și importanța sa ca „formă fundamentală de existență a personajelor”. Pendulând între close reading și teoretizarea din mers, P. ajunge la observații de substanță privind „imaginile ascunse” ale textului (privirea, turnirul, „mijlocul”, erotica, salcâmul, acvaticul), poetica descrierii, jocul, teatralitatea și „tehnica autointerpretării”, chiar dacă unele puncte de vedere sunt neconvingătoare (de pildă
POPOVICI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288968_a_290297]
-
discerne la P. două tendințe sau componente ale lirismului: poezia ca „meșteșug” și poezia ca revelație (de conotație religioasă). Între construcția lucidă și ritmul orfic, între livresc și simbol, între decorativism și viziune, într-un cuvânt între formă și spirit pendulează această lirică, mereu aspirând să cuprindă atât frumusețea „terestră” (perfecțiunea ritmului, a cadenței și imaginilor), cât și frumusețea „celestă” (plenitudinea unei semnificații multiple: personală, simbolică, religioasă). Tensiunea versurilor, uneori blândă, melancolică, alteori încrâncenată, cu accente patetice, dublează fertil răbdarea și
POPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288922_a_290251]
-
pentru explorarea abisului vieții interioare. Omul din vis este o nuvelă fantastică numai în măsura în care exploatează o ipoteză asupra subconștientului uman. Protagonistul acuză o gravă stare de decompensare psihică, cauzată de revenirea obsesivă a unui laitmotiv din visele sale infantile. Textul pendulează cu suplețe între registrul realului și cel al fantasticului, granița între ele având o anume fragilitate. Visul fiind o formă de expresie și manifestare a subconștientului, omul care apare în somn nu ar fi altceva decât un mesager oniric al
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
din „Literatorul”), R. configurează în tușe repezi, nervoase, profiluri sugestive (parvenitul, cocheta ș.a.m.d.). Este în această pictură de caractere o pornire pătimașă, disimulată îndeobște sub scepticism ironic, divulgată în accentele de sarcasm. Schițele și nuvelele, alunecând spre melodramă, pendulează între real și ireal. Protagonistul e de obicei un visător, suflet romantic, fascinat de himere, întotdeauna înfrânt în contactul cu realitatea, care îi spulberă orice iluzie. Ar putea să pară curioasă o afirmație a criticului care - admirator al lui Émile
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
în Desfigurații, fluxurile vieții interioare, marcate acum de mari tensiuni, de cutremurări distrugătoare, sunt dezvăluite verosimil. Situația structurantă din roman - pasiunea a doi frați pentru aceeași femeie - este prefigurată în schiță de nuvela titulară a volumului Nălucile (1945). O femeie pendulează între doi bărbați, care însă nu sunt frați, și în Episod. În Cei trei o fată își dispută un băiat cu sora acestuia. Celelalte nuvele expun situații și mai puțin obișnuite, ciudate sau patologice. Venit să elucideze un caz, un
MOVILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
asociată limbii: „E-o câmpie necuprinsă limba română / pas cu pas o străbatem până la moarte” (Limba română). Ciclul Nopțile disperării din volumul Corăbii pierdute (1994) abordează lirica de dragoste, creându-se un spațiu halucinant, în care poetul, asemenea lui Orfeu, pendulează între certitudine și suferința pierderii iubitei. SCRIERI: Un fluviu cu nume sfânt, Galați, 1990; Dropii în amiază, Galați, 1993; Corăbii pierdute, Galați, 1994; Singurătatea țărmului, Galați, 1995; Intrarea în singurătate, Galați, 1996; Viscol de toamnă, Galați, 1997; Umbra lui Terente
MUSTAŢA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288333_a_289662]
-
al țarului Petru cel Mare. Despre ultimii săi ani informațiile sunt puține și nesigure. Faima de cărturar, de călător și scriitor i-a mângâiat, se pare, ultima parte a vieții. Cea mai importantă faptă literară a anilor în care M. pendula între Moldova, Țara Românească și Constantinopol a fost traducerea, între 1661 și 1664, a Vechiului Testament, realizată în timpul șederii la Constantinopol. Motivele care l-au îndemnat să traducă Vechiul Testament au fost pur culturale, românul fiind împins, probabil, și de „pasiunea
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
descendență bacoviană, ricanări sardonice pentru degradarea în alcoolism sordid: „Și iar paharul dus, îngropat/ în peștera cu dinții mei la gură/ și brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
pe lume în afara vieții”. Clasicismul îl evocă și metrul alexandrin (recuzând versul alb, la modă), insă esențial, cartea relansează, răsunător în epoca, trăirea romantică și trece drept etalon al „romantismului feminin”, contemporan cu Nietzsche și Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
izbește de ele sau se confruntă cu împărăția „Nimicului”. Visul se dovedește iluzie, aspirația celestă și recuperarea stărilor originare eșuează. Dintru început poezia stă sub semnul tensiunii dintre acești versanți, complementari în fond și revelând dualitatea eului poetic, care va pendula mereu între participare entuziast-juvenilă și luciditate, între notația directă și interpretare. „Lumea care nu moare” ar fi totuși o realitate, dar numai fiindcă e mediată de verbul poeziei. Textul care dă titlul culegerii Sfere muzicale (1973) poate fi socotit emblematic
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
amplificată în 1987) este pasiunea lucidă a tâlcuitorului, arcuindu-se într-un discurs îndrăgostit. Enigma nefericitului prinț al Danemarcei, înfășurat într-o incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
Ștefan Baciu. Tot aici se manifestă și doi viitori exponenți ai Cercului Literar de la Sibiu: Radu Stanca (Fantezie) și Ștefan Aug. Doinaș (Stea tristă de aur, Intermezzo). Mai publică versuri Emil Giurgiuca, Vlaicu Bârna, Virgil Carianopol, Mihai Beniuc, autori ce pendulează încă între expresia tradițională, pornind de la teoria spengleriană a orașului care ucide, și o atitudine marcată de un pregnant prozaism „militant”. Versuri mai semnează Emil Isac, Olga Caba, Al. Husar, George Popa, C. S. Anderco, Traian Chelariu, D. Gherghinescu-Vania, E.
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
dramă a comunicării-comuniune: „Cine (care) pe cine (care) trebuie să salveze? eu pe ceilalți sau ceilalți pe mine?”. Dincolo de dimensiunea filosofică a acestei insolite cărți, aparent eseistică, însă în mod fundamental de poezie, se percepe disperarea lucidă a unui autor pendulând între bucurie și tristețe, forță și slăbiciune, liniște și neliniște. În fond, este un jurnal care eliberează poate ultimul strigăt de ajutor al tânărului poet, care va muri, un an mai târziu, într-un accident rutier. Este un document insolit
PANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288658_a_289987]
-
spune, își face mâna. Un roman fantasmagoric este Demoniaca (publicat în foiletonul „Rampei”, 1922), etalând o orchestrație de efecte tari: scene de magie neagră, rituri de o înfiorătoare cruzime, incantații sinistre. Un senzualism neînfrânat, febril inundă cadrele unei narațiuni aventuroase, pendulând între iubirea pătimașă și ura maladivă. O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
de interes pentru modernitatea continuă este „statul bunăstării”, întrucât inegalitățile nu numai că nu au dispărut, dar devin tot mai profunde și mai vizibile. Statul modern a devenit, în forma statului național, un aparat birocratic și administrativ reprezentativ pentru modernitate. Pendulând între extindere și restrângere economică, militară sau politică, statul a rămas mereu intervenționist pentru a organiza și promova diversele sfere ale vieții sociale prin politici publice adecvate. Deși încă de la începuturile sale a trebuit să se ocupe de domeniul relațiilor
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
asociată, se înscrie pe traiectul perpetuei chestionări, al permanentei căutări și al despărțirii de certitudini rigide. Pe de altă parte, identitatea căutată oferă perspectiva descoperirii sensului vieții și, astfel, al închiderii căutării. Între deschiderea căutării și închiderea descoperirii, identitatea personală pendulează pe traiectul fabricării sensului vieții. În întâlnirile cu alții, apar competiții, ciocniri, revolte, dar și însingurări sau uniuni provizorii. Prospectând în trecut, survine fie riscul identificării cu caracteristici atribuite în societățile sau regimurile anterioare, prin transformarea lor în surse ale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
au produs distanțări atât de mari, încât fiecare își urmează traiecte specifice și doar episodic își împrumută semnificații. Distanțările devin evidente mai ales atunci când sunt comparate identitățile individuale cu cele colective, identitățile biografice cu cele relevate în contexte particulare imediate. Pendulând între identitatea colectivă și cea individuală Geometria variabilă a identității are grade nelimitate de libertate, chiar dacă structurile contextuale pot impune constrângeri. De regulă, atunci când constrângerile devin prea puternice, individul le ignoră, le elimină sau pur și simplu li se opune
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
această dimensiune, iar rețeta de succes încă nu s-a scris. Rămân doar încercările guvernanților de a reglementa, fără succes, „liste de specializări” sau de „domenii de studiu”, semne distincte ale instabilității universității tranzitorii. Între instruire și cercetare, universitatea tranzitorie pendulează cu amplitudini din ce în ce mai mari. Modelul european de universitate este deocamdată considerat a fi cel al armonizării humboldtiene, în care numai instruirea bazată pe cercetare este propriu-zis academică. În aria anglo-saxonă sau americană, separarea opțiunilor pentru instruire și cercetare în universități
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
o undă elegiacă, etalează și poemul dramatic Floarea lui Sânzien (1927), elaborat tot împreună cu Radu Gyr. Prețuit peste măsură, printre mulți alții, de Perpessicius și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de iubire e un „soare stâns”), cuprins în răstimpuri de o
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
a împiedica informarea corectă a publicului. Cerchez, protagonistul piesei, inaugurează în teatrul lui M. un stil sentențios și neapărat spiritual, subtil cu ostentație și, bineînțeles, persuasiv, pândit însă de stereotipie, chiar dacă dă impresia că tinde să se emancipeze de șabloane. Pendulând între planul real și cel imaginar, Șeful sectorului suflete e o comedie duioasă, în descendența lui Mihail Sebastian. Profesorul Miroiu se numește aici Gore, este meteorolog și la fel de timid înaintea farmecului feminin. „Șeful” ar fi, la rându-i, un alt
MIRODAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
în numeroase antologii. Debutează în publicația „Vestul” din Timișoara (1932), pe care o va și conduce. Prima carte, Biblice (1932), include versuri în linie tradițională, structurate în patru cicluri. Primul, cu titlu omonim, e alcătuit din meditații despre soarta omului, pendulând între căutare și tăgadă în confruntarea cu divinul, Ai mei e compus din portrete de oameni ai gliei, Lucrătorii realizează o viziune de infern a Reșiței, iar ultimul ciclu, Natură, stă sub semnul optimismului, al solarității care alternează cu melancolia
MIU-LERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288192_a_289521]
-
volume de memorialistică de călătorie, În întâmpinarea soarelui (1962), Din Ardeni la Marea Nordului (1975) și Orientul Occident (1983). Sunt însemnări din călătoriile întreprinse în Mongolia, Belgia, Luxemburg, Maroc, concepute asemeni unor „fotografii interioare” (cum se și subintitulează una dintre cărți), pendulând între reportajul exotic și cultural și jurnalul intim, între expozeul documentar și eseu. Ampla lucrare Din istoria vieții bisericești din Basarabia (1996), onorată cu un cuvânt înainte de mitropolitul Ardealului, Antonie Plămădeală, impresionează prin bogăția și rigoarea documentară, ca și prin
BUZILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285974_a_287303]
-
România. I s-au acordat numeroase premii în Republica Moldova și România. Poezia sa nu urmează programatic o anumită orientare (tradiționalistă, modernistă, postmodernistă), deși fragmentarismul este o trăsătură a viziunii moderne asupra lumii. B. scrie un jurnal liric „în fărâme” aforistice, pendulând între haiku și concetti. Glacial-intelectualizată, poezia înclină spre definiții lapidare în stil gnomic („Doar un fir de nisip încape/ Între inimile noastre. Din el/ Perlă ar putea să apară,/ Dar și pustiul cu el/ Poate începe...”), dar păstrează o trăire
BUTNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285967_a_287296]
-
se îndoaie, spatele nu se curbează. Exercițiul nr. 41 Din stând, ducerea brațelor prin spate la călcâie: ca la exercițiul anterior (extensie a musculaturii anterioare a coapsei). Exercițiul nr. 42 Pendulare față-spate din stând: corpul este stabil (echilibrat), piciorul care pendulează este întins (se lucrează asupra mobilității șoldului). Exercițiul nr. 43 Fandare înainte, piciorul dinapoi este întins și se sprijină cu vârfurile pe sol: genunchiul îndoit al piciorului din față este împins înainte, trunchiul este stabilizat în prelungirea coapsei piciorului din
Antrenament specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini. In: Antrenamentul specific pentru pregătirea fizică pe uscat a schiorilor alpini by Gheorghe BALINT, Puiu GASPAR () [Corola-publishinghouse/Science/255_a_502]
-
și greacă; În Ieremia, versetele 17,1-4, absente În LXX, sunt prezente În Ananaia; la fel, Ier. 29,16-20. Ordinea este amestecată pretudindeni, unul din cazurile cele mai flagrante fiind episodul binecuvântărilor lui Iacob din Geneză (Î.P.S. Bartolomeu Anania pendulează dezinvolt Între TM și LXX). Desigur, avem de-a face cu o „diortosire”, nu cu o retraducere, dar corect ar fi fost ca pe contrapagină să nu fie pomenită, ca versiune de control, numai Septuaginta, ci toate traducerile străine moderne
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]