919 matches
-
creează noi capodopere. Tabloul său intitulat ""Las Meninas"" (cunoscut și ca: "Doamne de onoare" sau "Familia lui Filip al IV-lea") este una dintre cele mai ilustre creații din istoria picturii universale. Pictorul se înfățișează aici și pe sine, cu penelul și paleta în mână. Tabloul fascinează prin zugrăvirea realistă și, în același timp, discretă a vieții de la curte, prin autencitatea expresiei, surprinderea exactă a gesturilor și privirilor, înfățișarea magistrală a scenei. În februarie 1652, Filip al IV-lea îl numește
Diego Velázquez () [Corola-website/Science/298567_a_299896]
-
imaginea morții strecurata că printr-un praf fin, al timpului să zicem, în culori întunecate, dar deloc sumbre. Combinația de lumină și exultanta solară, specifică Italiei, si nostalgie a unor vieți și întâmplări încheiate și uitate de mult extrage de sub penelul tânărului artist lucrări care trimit cu gândul la impresioniști, desi tonurile sunt foarte diferite de cele din picturile acelora. Un fel de transparență extrem de sugestiva da acelor lucrări întunecate o lumină interioară, care colorează altfel, afectiv, lumea privită și reținută
Bogdan Vlăduță () [Corola-website/Science/319410_a_320739]
-
iresponsabil", din cauza căruia însă cartierul Montmartre a intrat în legendă. A fost un amant pasional, soț și tată. Dar mai presus de orice, a fost cea mai strălucită personalitate artistică a secolului al XX-lea, unul dintre marii maeștri ai penelului, care a rupt definitiv cu convențiile stilului iluzionist și figurativ, dominant încă din perioada Renașterii. Așa cum tablourile cubiste au descompus realitatea, și opera lui Picasso este o oglindă care permite urmărirea artei în secolul al XX-lea și totodată viața
Pablo Picasso () [Corola-website/Science/297881_a_299210]
-
Iconostasul este tot din lemn și pictat în întregime. Ușile împărătești sunt simple, din lemn, pictate , se poate vedea și anul picturii, 1844. Pictura ușilor împărătești reprezintă pe apostolii Petru și Pavel, arhidiaconii Laurențiu și Ștefan, a căror realizare dezvăluie penelul altui zugrav cu mai mult talent. Biserica a fost renovată în anii 2000-2001.
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
pronaos Judecata de pe urmă (pe peretele nordic) și Pilda celor zece fecioare. Pe boltă se mai poate distinge, într-un cerc mare, o scenă cu Ridicarea din Mormânt a lui Iisus, în culori vii, ce trădează o bună stăpânire a penelului de către zugrav. Un număr de icoane ne vorbesc de activitatea zugravului Alexandru Ponehalschi, în jurul anului 1772, și la această biserică.
Biserica de lemn din Săliștea de Sus, Nistorești () [Corola-website/Science/313621_a_314950]
-
pare să aibă un caracter de schiță spontană, aerată și plină de grație. Maniera impresionistă se face prezentă în opera lui Apcar Baltzar și la renumitele sale personaje din mahalaua bucureșteană. Pictorul a executat aceste compoziții cu aceeași libertate a penelului și cu aceeași atmosferă plină de lumină specifică esteticii impresionismului. Ca și la Ștefan Luchian în lucrările sale "", "" și "Vezi tu, Stane, vine iarna", picturile realizate din tematica mahalalelor sunt lipsite de intenția literaturizantă. Interesul lui Baltazar pentru categoria femeilor
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
au niciun pericol de a cădea în caricatură, deoarece preocuparea artistului a rămas în aceea de a face pictură și nu altceva. Această afirmație este susținută de tehnica impresionistă aleasă, în tușele scurte și nervoase sau în trăsăturile lungi ale penelului care definesc lapidar formele. Este de menționat în analiza kitsch-ului, tabloul "Pân' la madam Popescu", unde apar distonanțe și stridențe. Acest fapt este ușor de observat prin felul cum artistul a alăturat roșul gardului cu verdele caselor vecine. Vasile
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
orientală, realizând fie imagini de vis precum lucrarea "Domnițe bizantine", fie reprezentări expresioniste ca portretul "Domniței Ruxandra". Cele două domnițe sunt înfățișate hieratic, părând a coborî dintr-un basm în fața treptelor unui templu. Treptele sunt executate cu o trăsătură de penel, diferențele dintre ele făcând-o pasta albă și intensitatea loviturii de pensulă. Lucrarea are în schimb unele deficiențe precum lipsa de perspectivă a imaginii dată în principal de lipsa de volum a personajelor. Aceleași lipsuri apar și la "Domnița Ruxandra
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
colorat și luminos, motiv care dă un aer primăvăratec compoziției. După cum se poate observa, tematica aleasă nu este una de critică socială cum s-a mai spus în trecut. Similar cu "Balada morții" a lui George Topârceanu, pictorul "cugetă" cu penelul asupra morții, detaliile de ordin social devenind conotații subiacente. Privind racursiul îndrăzneț al lucrării și vigoarea cu care a fost realizată, se pot face apropieri cu pânze celebre ca "" de Rembrandt și "" de Andrea Mantegna. Baltazar a reușit să reproducă
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
amintind structura târnațului de la casa țărăneasca. Amplă tâmpla, a cărei compoziție sintetizează teme de bază ale iconografiei răsăritene, inclusiv dverele împărătești, de o reală valoare artistică, dezvăluie prin realizarea chipurilor, prin cadru arhitectonic, elemente decorative, vesmintele cu broderie de perle, penelul ușor zugravi de tradiție postbrâncovănească. Numele acestora, ca și data realizării, au fost citite de pe epitaful, aflat din întâmplare, pictat „Stan zugravul Filip sin popii Radu, Toma, 1771“. Dacă prin activitatea să artistică Stan zugravul este întâlnit în numeroase monumente
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
mântuirii bătrânului său păzitor. Magistratul l-a întrebat: — Ce nume vom da templului? În calitate de fondator, trebuie să-l călăuziți pe întâiul preot la alegerea unui nume. — Bătrânul ar fi mai fericit cu un nume ales de mine. Și, luând un penel, scris: „Templul Seishu”. După aceea, de multe ori, pornea pe neașteptate spre templu, deși foarte rar ținea slujbe sau se așeza cu preoții să citească sutrele. — Bătrâne! Bătrâne! murmura el de unul singur, dând ocol templului, după care, la fel de brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
membru al familiei Seniorului Nobunaga, iar Mataemon se comporta ca și cum ar fi stat în fața stăpânului însuși. — Mesagerul așteaptă? Da, dar a spus că e de ajuns și un răspuns oral. — Nu, nu. Ar fi nepoliticos. Adu-mi călimare. Mataemon puse penelul pe hârtie și redactă răspunsul pentru mesager. Okoi, însă, se simțea neliniștită de conținut. Era extrem de neobișnuit ca vărul Seniorului Nobunaga să trimită o scrisoare acasă la acest umil servitor. Iar aceea sosise direct prin mesager. Despre ce-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
femeia. Și se obișnuiește ca mirele să-i scrie ceva în schimb. — Ce să-i scriu? Femeia chicoti, dar nu-i dădu nici un fel de instrucțiuni. În fața lui fură așezate un sipet de scris și o hârtie. Derutat, Tokichiro luă penelul. Niciodată nu se prea specializase în domeniul literar. Învățase să scrie la Templul Komyoji și, când lucrase la olărie, caligrafia lui fusese cel puțin de calitate medie, așa că nu se simțea umilit scriind ceva în fața celorlalți. Nu era decât tulburat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a cam răcit. Azi stă în pat, așa că-i voi spune că ați vrut sț veniți. Dar, vă rog, nu azi. Cred că l-aș deranja. Voi renunța la ideea și am să mă întorc, dar... Scoase din kimono un penel și o călimară și scrise o poezie pe o bucată de hârtie: În viața de nepăsare nu se găsește liniște. Ar trebui lăsată păsărilor și dobitoacelor. Chiar și-ntr-o mulțime se află însingurare, Liniște, pe străzile unui oraș. Norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în mod normal niște bătrâni antipatici, de ținut la o distanță respectuoasă. — De fapt, am trimis merageri, răspunseră servitorii, dar nici unul dintre ei încă nu s-a întors. — Ei, atunci ordonați-le să vină! zbieră Tatsuoki. Luă el însuși un penel și le scrise celor Trei Oameni. Însă nici acum nu se grăbi nici unul dintre ei să apară la astelul Inabayama. — Cu Tigrul din Unuma ce e? — Cu Tigrul? Păi, susține că-i bolnav și s-a închis în castel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
explicați-i personal planul. — De ce nu am scrie amândoi cu care provincie ar fi cel mai bine să se alieze Owari, făcând apoi comparația pentru a vedea dacă gândim la fel? Hanbei scrise primul, după care Hideyoshi aplică și el penelul pe o coală de hârtie. Când schimbară între ei foile și le despăturiră, constatară că amândoi scriseseră „Takeda din Kai” și izbucniră în râs, încântați că gândeau în aceiași termeni. În camera de oaspeți, lămpile ardeau luminoase. Mesagerul din Gifu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
se deschise imediat. Sanpei duse în colibă calul pe care plănuia să-l lase acolo și, priponindu-l de un stâlp, intră în bucătărie și se servi cu orez, murături și ceai. De cum își umplu burta, găsi cerneală și un penel, scrise un mesaj pe o fâșie de hârtie și o prinse de capacul oalei, cu boabe de orez rămase. Nu e fapta vulpilor și a bursucilor. Eu, Sanpei, sunt cel care a mâncat acestea. Îți las calul în grijă cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
pașii li se estompară în direcția coridorulul podit, răsunând ca și cum ar fi umblat pe un strat de gheață subțire. Peste câteva momente, Mitsuharu plecă și el. Trecând pe coridor, intră în apartamentele samurailor. Ceru imediat hârtie de scris și un penel, apoi aplică fluid pensula pe hârtie, ca și cum ar fi avut deja în minte ceea ce urma să scrie. — Du-i-o mesagerului de la Abatele din Yokawa și trimite-l înapoi. Îi dădu scrisoarea unui ajutor și, nepărând ca problema să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
vă pansez rana și vă dau niște medicamente, așa că aveți puțină răbdare. Mitsuhide clătină din cap, pentru a da de înțeles că bandajarea rănii nu era necesară. Mâinile i se mișcat de parcă ar fi căutat ceva. — Ce este, stăpâne? — Un penel... Shigemoto scoase grăbit hârtie, cerneală și o pensulă. Mitsuhide luă cu degete tremurătoare pensula și privi hârtia albă. Shigemoto știa că avea să-și scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și în acel loc și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu e doar la o zvârlitură de băț și, dacă reușim să ajungem acolo, veți fi primit cu bucurie de Seniorul Mitsuharu. Dați-mi voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
voie să vă bandajez rana. Când Shigemoto puse hârtia pe pământ și începu să-și dezlege cordonul, Mitsuhide făcu deodată un gest din mână, cu o forță surprinzătoare. Apoi, cu mâna stângă, se săltă de la pământ. Întinzând mâna dreaptă, apucă penelul strâns mai-mai să-l frângă și începu să scrie: Nu există două porți: loialitatea și trădarea. Dar mâna îi tremura atât de tare, încât păru incapabil să scrie versul următor. Mitsuhide îi dădu pensula lui Shigemoto: — Scrie tu restul. Rezemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aceea a lunii, îi umplu chipul, vorbi cu un glas surprinzător de eliberat de orice nesiguranță, încheind strofa: Marea Cale pătrunde izvorul inimii. Trezindu-mă din visul de cincizeci și cinci de ani, Mă întorc la cel Unic. Shigemoto puse penelul jos și începu să lăcrimeze. În același moment, Mitsuhide își scoase spada scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp de ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
însă, era dificil de contestat, iar schița propusă îi fu înaintată în cele din urmă și lui. Se pșărea că n-avea să se finalizeze înainte de a se cere și opinia sa. — Aduceți-mi o pensulă, ceru Hideyoshi. Și, înmuind penelul în cerneală, trase fără delicatețe o linie peste trei sau patru clauze și scrise propriile lui păreri. Cu această modificare, trimise ciorna înapoi. Încă odată, planul îi fu predat lui Katsuie, care păru nemulțumit. Un timp, stătu tăcut, pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Dădea din cap la nesfârșit, fără nici un motiv anume. În timp ce ochii săi urmăreau cuvintele scrise, pe chip i se înșira o gamă întreagă de emoții. Epistola nu provenea câtuși de puțin de la Hidekatsu ci fusese scrisă în mod inconfundabil de penelul lui Hideyoshi. Era cât se poate de deschisă. Ai străbătut de multe ori drumul dintre Omi și Echizen, deci presupun că îl cunoști. Totuși, îl trimit pe fiul meu adoptiv, Hidekatsu, să te călăuzească. Circulă un zvon josnic, nedemn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rezultatul tratativelor de pace. — Mie mi-a crescut inima numai datorită sosirii voastre aici ca mesageri. Acum, toți acei oameni care ar dori să ne asmuțească unii asupra celorlalți voi fi dezamăgiți. Dar n-ați dori, vă rog, să luați penelul și să semnați un angajament solemn, numai pentru a astupa gura acelor oameni? îl îmbie Kanamori. Asta era. Acesta era lucrul care devenise dintr-o dată esențial pentru emisari, în acea dimineață. Convorbirile de pace decurseseră prea lin, iar cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]