1,015 matches
-
ritm de șase mii de cuvinte pe zi. Invidioșii spuneau că această ispravă de atletism literar era posibilă doar datorită obiceiului său de a semna paginile altora, furate din alte cărți sau cumpărate pe un preț de nimic de la lucrătorii peniței care munceau pentru el. Poate că banchetele sale interminabile, care îi umflau pântecele și-i goneau buzunarele, îl obligau să producă, în serie, opere la comandă. Guvernul francez îi plăti, de exemplu, romanul „Montevideo sau Noua Troie”. Paginile sale erau
10 IULIE. FABRICAREA ROMANELOR. (FRAGMENT DIN „FIII ZILELOR” DE EDUARDO GALEANO) () [Corola-website/Science/295931_a_297260]
-
boemiană". În paralel, se înscrie la Facultatea de Drept (1906), pe care o părăsește pentru cea de Litere, fără a termina studiile.. Prima încercare literară datează din timpul școlii primare și este primită cu răceală de colegul mituit cu „o peniță și doi nasturi” pentru a-i folosi de public . Debutează încă din liceu, la 19 ani, publicând primele încercări, sub pseudonimul „G. Top” la revista umoristică "Belgia Orientului" (1904); a publicat și la alte reviste: "Duminica", "Spiruharetul", "Revista noastră", "Revista
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
belle arte din Iași. Pe timpul vacanțelor a cutreierat satele din împrejurimea orașului Iași, Piatra Neamț, Roman și Brașov. A mers adesea la Broșteni la sora sa, unde rudele sale s-au mutat pe timpul războiului. A lucrat numeroase studii în creion și peniță, multe dintre ele rămânând după moartea sa în posesia Anei Băncilă. A fost atras de opera lui Lev Tolstoi și Ilia Repin, fapt care l-a determinat să execute copii după lucrările acestuia din urmă. Astfel, au rămas reproduceri ca
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
a îmbolnăvit la începutul anului 1931 și s-a internat de urgență la Spitalul Colentina. Pe patul de spital a realizat ultimele caricaturi în care s-a înfățișat pe el însuși. Ele au fost făcute în luna februarie 1931 în peniță și creion negru pe bucățele de hârtie. Pe aproape toate lucrările este scris textul: "Ultima lucrare a pictorului N.S. Petrescu-Găină". O astfel de "Ultimă lucrare" îl arată încovoiat sub povara unui sac cu bani pe care este scris 5000 de
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
de Arte Frumoase din București. Vitregiile și neajunsurile timpului l-au făcut, nu de puține ori, să imprime lucrările studenților săi la presă din atelierul de la Vulcana. Artistul Gabriel Popescu înfățișează în lucrările sale originale, în tehnici diferite (acvaforte, dăltița, penița, cărbune etc.), scene și persoane din Vulcana Pândele. În asemenea lucrări, Popescu și-a demonstrat calitățile complexe de gravor și, nu în ultimul rând, de pasionat al desenului. Desenele sale înfățișează lapidar, ca niște instantanee simple, scene întâlnite pe stradă
Casa - Atelier „Gabriel Popescu” () [Corola-website/Science/331334_a_332663]
-
g. Întregul tiraj al monedei, de 500 de exemplare, este emis de calitate "proof", iar cantul monedei este zimțat. În anul 1939, Gheorghe Grigorescu, singurul moștenitor al lui Nicolae Grigorescu, a vândut primăriei Câmpina 200 de tablouri și schițe în peniță, creion și laviu, semnate de pictorul Nicolae Grigorescu. În prezent, acestea se află în Muzeul Național de Artă din București, iar primăria din Câmpina a câștigat în 2005 în instanță dreptul de a reintra în posesia lor.
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
sa nu este foarte cunoscută, nici măcar povestea morții sale nefiind fără echivoc. Se spune, fără ca informația să se bucure de credit, că, la un moment dat, proprii săi studenți, nemaiputând să accepte doctrina ciudată a maestrului, l-au atacat cu penițele și l-au înțepat până și-a dat sufletul. Eriugena a scris foarte mult, lista scrierilor sale conținând și titluri cu autenticitate incertă. A tradus din Pseudo-Dionisie Areopagitul (având convingerea că este vorba despre discipolul Apostolului Pavel), Maxim Mărturisitorul, Grigore
Ioan Scotus Eriugena () [Corola-website/Science/305664_a_306993]
-
sus pe bănci, făcând galerie pe cât ne ajutau gâtlejurile de juncani tineri) ne-a privit cu ochi de vultur că am înghețat toți, boxeurii rămânând cu pumnii atârnați în gol, apoi s-a dat jos de pe catedră. A luat o peniță de pe jos, cine știe de când era acolo căci nici Ciovică nici Nicolae nu prea făceau exces de zel cu curățenia, a ridicat-o în sus ca pe un trofeu, și a început pledoaria. Trebuie recunoscut că își știa meseria căci
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
zel cu curățenia, a ridicat-o în sus ca pe un trofeu, și a început pledoaria. Trebuie recunoscut că își știa meseria căci și acum după atâția ani îmi răsună în urechi patosul cu care"ne-a dus" -Vedeți voi penița asta? Realizați voi câte milenii le-au trebuit străbunilor voștri pînă să ajungă să creeze această peniță de care voi vă băteți joc și o aruncați pe jos? - Vă imaginați voi ce a însemnat focul și roata, căci fără foc
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
recunoscut că își știa meseria căci și acum după atâția ani îmi răsună în urechi patosul cu care"ne-a dus" -Vedeți voi penița asta? Realizați voi câte milenii le-au trebuit străbunilor voștri pînă să ajungă să creeze această peniță de care voi vă băteți joc și o aruncați pe jos? - Vă imaginați voi ce a însemnat focul și roata, căci fără foc și roată, nu s-ar fi creat nimic? (asta știam și noi) - Vă dați voi seama că
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
v-ați obișnuit fără să mai realizați câtă materie cenușie au consumat strămoșii voștri. - Și probabil au consumat-o pe toată vouă ne mai lăsându-vă nimic de vă băteți joc de minunatele realizări ale creerului omenesc! Termină patetic punând penița cu o infinită delicateță pe catedră și dând mâna cu Burtică, profesorul de muzică care tocmai intrase pe ușe, terminându-se recreația și punând punct unei situații care nu știu cum ar fi evoluat. În orice caz pe noi ne-a lăsat
Editura Destine Literare by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Journalistic/85_a_467]
-
filozofie, psihologie, alchimie, etc. De la o vârstă fragedă manifestă mari neliniști spirituale, care îl conduc la o căutare neobosită a valorilor Ființei. Odată intrat în Gnosticism, începe să se îmbogățească animic și să se formeze citind toate tratatele izvorâte din penița V.M. Samael Aun Weor. La vârsta de șaisprezece ani, își începe munca de difuzor al studiilor gnostice, creând asociații gnostice în orașul în care locuia - Marcaibo, Zulia și în alte localități din apropiere. La acest din urmă Congres, a fost
Óscar Uzcategui () [Corola-website/Science/325313_a_326642]
-
ce vine, căderea În sublim e crucea mea! Stau destrupat pe-o banchiză de sete, totdeauna mi-a plăcut să-mi Înșel tinerețea, sângele bătrâneții visează cocoare, groparu-mi tocmește pe lacrimi tristețea. Și nu e nimeni să-mi strivească scrisa, penița s-a-nfundat deatâta vis, toți morții trăiesc În iubirea de sine, de-aceea pe tine acum te slăvesc! Sunt fericit că n-am să știu sorocul, În toamna trupului sosește iarna, minunată este necunoșterea căii, străfulgerare zbaterea celestă! Tencuiala
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
sa care, exceptând cariera de actriță, s-a apropiat de literatura memorialistică, conferindu-și, astfel, statutul de membră a [[Uniunea Scriitorilor|Uniunii Scriitorilor]]. Este inaugurată în [[1995]]. În holul de la intrare se pot admira grafici de preț (în cărbune, creion, peniță). În camera de zi se găsesc picturi la scală mare ale mamei și fiicei, lucrări purtând semnătura lui [[Camil Ressu]]. Alte lucrări fine de artă pot fi văzute în cea mai importantă cameră, biroul scriitorului, lucrări realizate de artiști prestigioși
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
Luceafărul de Mihai Eminescu. Prima serie de ilustrații apare în anul 1972 în ediția bibliofila trilingva (română, maghiară, germană) a poemului, tradusă de poetul bănățean Franyó Zoltán, apărută la Editură Facla în Timișoara. Suita este compusă din 13 desene în penița și tus, de 20x30 cm. Ilustrațiile sunt preluate apoi în diverse alte cărți didactice și manuale școlare. Artistul revine asupa temei în anul 1984 când realizează o serie de 8 desene pentru ediția de colecție „liliput” a capodoperei eminesciene, apărută
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
didactice și manuale școlare. Artistul revine asupa temei în anul 1984 când realizează o serie de 8 desene pentru ediția de colecție „liliput” a capodoperei eminesciene, apărută la „Centrul Studențesc Timișoara” sub îngrijirea profesorului Ion Iliescu. Desenele sunt realizate în penița și tus, 30x45 mm. Petre Popescu Gogan descrie seria Luceafărul în cartea „Ecouri Eminesciene în arta plastică": „Se vede că pe langă bunuri materiale competitive în lume, așa ceva îi trebuie țării, poate mai ales așa ceva, creativitate spirituală ridicată la rang
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
pe langă bunuri materiale competitive în lume, așa ceva îi trebuie țării, poate mai ales așa ceva, creativitate spirituală ridicată la rang de catedrală europeană, ca să devenim, cum năzuie de mult mari spirite românești, o mare putere. Ciclul Luceafărul, din 1972 (13 “penițe” reproduse în ediția Franyó de la Timișoara) și ciclul Luceafărul marcând centenarul poemului eminescian, în 1983, (8 “penițe” reproduse în cartea “liliput”, tot la Timișoara ), asadar douăzeci de lucrări de artă, unele devenite “bibelouri” în culori, acest monument se constituie într-
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
ridicată la rang de catedrală europeană, ca să devenim, cum năzuie de mult mari spirite românești, o mare putere. Ciclul Luceafărul, din 1972 (13 “penițe” reproduse în ediția Franyó de la Timișoara) și ciclul Luceafărul marcând centenarul poemului eminescian, în 1983, (8 “penițe” reproduse în cartea “liliput”, tot la Timișoara ), asadar douăzeci de lucrări de artă, unele devenite “bibelouri” în culori, acest monument se constituie într-un moment distinct în creația artistului. Luceafărul, Hiperion creat de Pintea reprezintă chintesența, înaltul, seninul, ipostază în
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
a războiului din 1870, răspunde la apelul fascinantului conducător bonapartist Dugué de la Fauconnerie, care îl angajează ca secretar particular, îl ia la Paris și îl introduce în "L’Ordre de Paris". Acesta este începutul unei lungi perioade de proletariat al peniței, care îi va lăsa un puternic sentiment de vinovăție: rând pe rând, sau paralel, face pe «servitorul» (că și secretar particular), «face trotuarul» (că și ziarist plătit al ziarului "L’Ordre" bonapartist, și al ziarului "Le Gaulois" monarhist), si pe
Octave Mirbeau () [Corola-website/Science/303956_a_305285]
-
fiind determinată de cantitatea de apă cu care e îmbibată pensula, rezultând un efect de transparență. Procedeul se folosește de obicei în combinație cu o altă tehnică liniară, laviul modelând „tăietura”, adică opoziția dintre albul fondului și negrul urmei de peniță prin unul sau mai multe tonuri intermediare. Procedeul a fost folosit din secolul al XV-lea, opere deosebite în această tehnică fiind realizate, de-a lungul timpului, de pictori precum Leonardo da Vinci, Rembrandt, Giovanni Battista Tiepolo, Eugène Delacroix, Nicolae
Laviu () [Corola-website/Science/328124_a_329453]
-
unei persoane (chip, trup, caracteristici morale sau psihice), sau a unei situații. Având variate modalități de expresie, după țelul pe care îl vizează (șarjă amicală, umoristică, satirică, critică, atragerea atenției), caricatura se realizează cu mijloace grafice diferite, în creion, în peniță sau chiar în acuarelă sau guașă, respectiv mai rar în pictură sau sculptură. Prezentă în arta figurativă a tuturor popoarelor și a tuturor timpurilor, începuturile sale se plasează probabil în antichitatea veche, fiind atestată de desenele pe papirus sau de
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
alt avatar, devenind o armă de protest tacit împotriva dictaturii instaurate. Ca în orice epocă istorică, unii artiști s-au prostituat, alții și-au păstrat coloana vertebrală a demnității, cu subtilitate furișându-se sub pulpana metaforei, ei au zgâriat cu penița lor dictatura. În prezent diverse publicații folosesc serviciile caricaturiștilor pentru a da o "notă de culoare" editorialelor sau unelor articole și teme abordate, iar unele au chiar o secțiune dedicata, "Caricatura zilei". Dupa 2000, a luat avânt și caricatura comercială
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
arestarea și condamnarea lui Tweed în 1873. Cu această victorie în palmares, Nast vânează următoarea victimă în persoana lui Horance Greeley, opozantul lui Grant în alegerile anterioare. Nast îi distruge cariera politică a lui Greeley cu aceeași armă necruțătoare a peniței satirice, demascatoare. Nast nu a fost în nici un fel corupt și chiar dacă sentimentele sale au fost părtinic republicane, a refuzat exorbitantul onorariu de 10.000 de dolari oferit de republicani în 1876 pentru a face campanie de susținere, un atribut
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
prejos decât „un patriarhat instaurat prin Codul Familiei”, o altă referitoare la derapajele antisemite ale regimului: „eu sunt cu adevarat comunistă și cred într-o altă ordine, o altă lume, fără antagonisme și ura; regimul lui Ceaușescu e unul neofascist”. Penița ofițerului notează chiar și unul din motivele pentru care Nina Cassian se hotărăște să înceapă aventură americană la pensie: Nina vrea să se îndrăgostească din nou (la 60 de ani) și, de ce nu, poate chiar să se recăsătorească. La ultima
Nina Cassian: despre cum să trăiești idealul nobil al comunismului () [Corola-website/Science/295776_a_297105]
-
simbolizează în forme geometrice, în ființe omenești, în animale, păsări și flori toată truda, toată lupta, toată izbânda sentimentală și intelectuală a omenirii. (...)„Drumul spre glorie” e numai joc de umbre și lumini, atât căt ți le poate da ingrate peniță. Dar în acest joc de umbre și lumini, în aceste pete albe și negre care desenează pietre și forme ce se rostogolesc, căderi furioase de apă ce iau tot în drumul lor, o peșteră..., oameni ce se prăbușesc parcă.... apoi
Ignat Bednarik () [Corola-website/Science/312029_a_313358]