1,530 matches
-
guvernamental și era o maestră la formularele de asigurare medicală. La peste optzeci de ani, doctorul Phil se apucase de pictură. Pereții din cabinetul său erau acoperiți, ca Într-o galerie de artă, cu uleiuri groase, Învolburate. Nu prea folosea pensula, ci În special cuțitul de paletă. Și ce picta? Smirna? Cheiul la răsărit? Teribilul incendiu? Nu. Ca mulți alți amatori, doctorul Phil Își Închipuia că singurul subiect adecvat pentru artă era un peisaj pitoresc, fără nici o legătură cu experiența lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Face cu ochii turul amorașilor zugrăviți pe pereți. Izolați, sau câte doi pe panou. Cei mai mulți, liberi de orice ataș terestru și de orice suport, zboară ori planează prin spațiu. În alte condiții ar fi apreciat finețea și măiestria urmelor de pensulă. Acum însă, capul i s-a golit de orice frântură de gând coerent. Se lasă tăcerea. După un timp, împăratul adaugă cu un oftat: — Eu nu vreau să le mai tulbur odihna. Abătut, își târșâie picioarele înapoi spre catedră și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai dădea seama. — Ai înțeles? O să te duci în țara numită Nueva España. „Nobesu Pania”, repetă în gând samuraiul numele pe care nu-l mai auzise niciodată până atunci. Simțea cum acel cuvânt i se înscria în minte cu o pensulă groasă, silabă cu silabă: „No-be-su-pa-ni-a”. Am auzit că seniorul Shiraishi ți-a vorbit la Ogatsu, acum ceva vreme. Să știi că și în Sfat a spus că nu te vei face de râs! Așa că dacă vei îndeplini cu cinste această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
plecăciune și îmi mulțumi pentru că mi-am făcut milă de însoțitorul lui. Mai zise că îi pare rău pentru că nu-și poate arăta recunoștința cum se cuvine, întrucât eram pe o corabie, și îmi dădu niște hârtie japoneză și câteva pensule. Nepriceput la vorbe, se străduia din răsputeri să-mi mulțumească. Uitându-mă la chipul lui, parcă îmbibat cu miros de pământ, m-am simțit cuprins de milă față de omul acesta care fusese trimis într-o țară îndepărtată, cu toate că la porunca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco spunea mereu că fără el japonezii de pe corabie nu se vor descurca deloc în călătoria lor. Más barato, por favor. Cu o mână odihnind molcom pe unul din desagii încărcăturii, Velasco pronunța cuvintele, iar negustorii le scriau sârguincioși cu pensula pe foaie. No quiero comprarlo. Această lecție ciudată, dar însuflețită, continuă vreme de un ceas, la fel ca și în celelalte zile. La sfârșit, Velasco începu ca de obicei să le povestească din viața lui Iisus: — Era o femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înainte, își trecu roată privirea peste negustori ca să vadă ce sentimente le stârnise povestirea lui. Printre chipurile lor cuminți, găsi unul care-l privea parcă înfuriat. Era Yozō, servitorul samuraiului. După ce Velasco ieși din cabina cea mare, negustorii își puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pic. — Ați face bine să scrieți asta în jurământul de dezicere. Să scrieți asta, da? Seniorul Ōtsuka se uită la cei doi cu milă și repetă „Să scrieți asta, da?” Slujbașul le așeză în față câte o măsuță, hârtie și pensulă și îi puse să scrie jurământul de dezicere. În timp ce scria, samuraiul își aduse aminte de chipul omului sfrijit și urât cu brațele desfăcute. Omul acela pe care în timpul îndelungatei sale călătorii fusese nevoit să-l vadă zi și noapte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de rugină. Teiul risipea bani de aur alb, ulmii se întunecau, iar măcieșii înșirau mărgele roșii la marginile potecilor. De la o zi la alta, culorile se schimbau, se amestecau, de parcă dinadins un pictor zănatic umbla pe la fiecare frunză cu o pensulă fermecată. Multe din aceste podoabe cădeau în iarba verde și fragedă pe lângă boturile calde ale vacilor, care pășteau cuprinse de nepăsare și înțelepciune. Unele dimineți erau pline de luceferi, altele de neguri dese. Toamna a fost blajină, dar pe la mijlocul lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
meu The Immortals, spre exemplu, o cutie cu un desen sinuos din dinastia Song de sud, o tao yuanming 1 rotundă pentru colectat petale de crizanteme și - preferata preferatelor, căreia Îi pusesem intenționat un preț exorbitant - o cutie simplă pentru pensule, din dinastia Ming, făcută din piele neagră lăcuită. Obișnuiam s-o deschid și să inspir adânc, lăsând poezia să mi se prelingă pe obraji. Cele nouă cutii alese cu grijă ar fi fost aranjate pe o masă În timpul lecturii testamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a spus de curând că Stefan suferă de o mare și paralizantă depresie, lucru care m-a Întristat. Ce e și mai rău, mi-a zis că reproducerile lui cu stropituri, semnate, cele care au ca tușe finale lovituri de pensulă cu acrilic pur mânjite pe ici, pe colo cu mâna lui, se vindeau pe eBay Începând de la 24,99 dolari, stocul aproape epuizat, prețul incluzând și rama. După cum spuneam, destul de trist. Am mai avut și alți bărbați ca parteneri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
PD-L își poate asigura în felul arătat mai sus 35% din colegii câștigătoare. Restul până la 51% vor fi colegiile UDMR și UNPR. Spre ghinionul nostru, cine are majoritatea și puterea executivă în 2012, înainte de alegeri, practic, are în mană pensula cu care desenează cum dorește colegiile electorale. Și cine le desenează, printr-o „salamandrizare” adecvată, câștigă fără probleme. V-am întristat, nu-i așa? Văd că v-au dat lacrimile, dar în afară de o batistă și un umăr binevoitor pe care
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care de la distanță par muș te“. În fața acestui fragment, simți imediat ceva din zona bucuriilor simple. Nu mai știi ce să crezi, dacă e vorba de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
diversității imprevizibile, însă minunate de această dată. Cu fiecare nouă rubrică din acest catalog, te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care țopăie ca smintitele“? Dar cele „desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă“? Alături de ele se află cele „care abia au spart urciorul“, pe care le poți imagina după o estetică liberă. Ce să mai spun despre cele din rubrica „et cætera“, cuprinse și ele alături de celelalte? - Lângă celelalte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
se împart în: (a) aparținătoare împăratului, (b) îmbălsămate, (c) îmblânzite, (d) purcei de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) câini în libertate, (h) incluse în această clasificare, (i) care țopăie ca smintitele, (j) nenumărate, (k) desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă, (l) et cætera, (m) care abia au spart urciorul, (n) care de la distanță par muș te“. În fața acestui fragment, simți imediat ceva din zona bucuriilor simple. Nu mai știi ce să crezi, dacă e vorba de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
diversității imprevizibile, însă minunate de această dată. Cu fiecare nouă rubrică din acest catalog, te trezești acolo unde te aștepți mai puțin. În ce fel arată, de pildă, animalele „care țopăie ca smintitele“? Dar cele „desenate cu o foarte fină pensulă din păr de cămilă“? Alături de ele se află cele „care abia au spart urciorul“, pe care le poți imagina după o estetică liberă. Ce să mai spun despre cele din rubrica „et cætera“, cuprinse și ele alături de celelalte? - Lângă celelalte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
anină de brațe cireșe necoapte. sărută copilăria operelor aninate jertfă trecutului. un păianjen privește tinerețea artistului. o îmbracă în fire prelungi apoi hexagoane. ea se zbate o vreme între mișcare și static. ochi orbi, ochi indiferenți... opera uitată lasă o pensulă pe colțul mesei și tace prelung... erori în grafic am rămas în ploaia cuvintelor tale nedumerită. eu sunt inima deschisă formelor fără contur părăsite de gânduri în palma de abur, uneori le văd, alteori le las să-mi agațe sufletul
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dincolo de gând. artistul așteaptă nașterea lor, cu mâinile înfipte adânc în buzunarele făinii. un cui bătut în peretele de est al spațiului creației, va rămâne gol pentru un prezent uitat neaninat de tâmpla ei. te salut între răsărit și amurg. pensula ta așteaptă nordul... felinar bătrân alerg năucă printre amintiri. ține-mă Doamne întreagă pe șinele de tren, înainte de gara finală. privesc alunecarea frunzelor sub felinarul copilăriei. desface brațele luminii când apropii pleoapele de copil, de adolescent, de matur... odată, îl
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de cerul alburiu, dar acum se cufundase În Întuneric, pe fundalul unui cer presărat cu lumini de stradă. Am măsurat zece pași de la stîlp și Încercam să dibuiesc cu vîrful pantofului capacul gurii de canal, exact locul unde EL dispăruse... Pensula Întunericului trecu peste femeile care-și făcuseră cumpărăturile, peste căruciorul cel roșu și băiatul cu bicicleta, peste muncitorii care s-au Întors direct acasă de la lucru rînduindu-se, cuminți, În fișetele lor, În timp ce prietenii acestora, considerînd că e Încă prea devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
așezat pe vine, chiar acolo, În cabină. În colț am zărit un ziar mototolit. De sub el ieșea un vîrf de excrement, de formă conică, striat... de parcă avea urme de sfoară și printre striuri se zăreau niște smocuri de fire de pensulă. Nu avea miros, dar m-am ridicat instinctiv. Fisurile din vîrful conic, asemănătoare celor de pe coaja unui ou fiert, m-au speriat. Stătea acolo de multă vreme. Probabil că omul se abținuse pînă n-a mai putut și a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
atunci vom ști că menirea noastră s-a împlinit... Noi, cadrele didactice... CATEDRA DE LIMBĂ ȘI LITERATURĂ ROMÂNĂ Profesor, Larisa Târzianu Profesor, Mariana Văcaru Profesor, Geanina Honceriu Profesor, Săndica Bizim Profesor, Luminița Agache Profesor, Victoria Galiță Motto: Aș scrie cu pensula mare pe pereții odăii tale o poruncă: Iubește-ți meseria. (Tudor Arghezi) Cel mai important atu al unui individ instruit îl reprezintă, astăzi mai mult decât oricând, forța pe care o are cuvântul său asupra celuilalt... cea mai prețioasă șansă
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
futuriste” a lui Boccioni, începuturile constructivismului rusesc, ready-made-urile, întregul interes pentru lucrurile banale, fără importanță, chiar gunoaie, produc o puternică scindare între pregătirea clasică a actului de creație și spontaneitatea ce-i ia locul. Realitatea nu mai e reprodusă cu ajutorul pensulei și a culorii ci direct în tridimensionalitatea sa, iar parafrazarea ei capătă alte dimensiuni. Banalitatea realității cotidiene este ridicată prin cel mai simplu act (aducerea în fața publicului) la rangul de realitate estetica. Acest lucru însă îl facea mai ales Marcel
Mişcarea dada şi influenţa asupra artei contemporane. Conceptul de urât la dadaişti. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
să fii artista. Suki Fine părea să nu-și fi dat seama de ironia cu care rostise ultimul cuvânt. Închise rujul și îl puse în geanta minusculă neagră din fața ei. Scoțând o pudră aurie compactă cu sfere roz-brune, extrase o pensulă și începu să își pudreze pomeții, tâmplele și chiar și vârful nasului. —Perle bronzante, explică ea surprinzându-mi privirea în oglindă. Îți dau o nuanță de bronz până zbori într-un loc cu soare. Uite, aici se aplică. Cu pensula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pensulă și începu să își pudreze pomeții, tâmplele și chiar și vârful nasului. —Perle bronzante, explică ea surprinzându-mi privirea în oglindă. Îți dau o nuanță de bronz până zbori într-un loc cu soare. Uite, aici se aplică. Cu pensula fără pudră acum, îmi arătă zonele în care trebuie aplicată. —Vezi? Mai târziu aveam să-mi dau seama că, pentru Suki Fine, a da sfaturi era la fel de natural ca a respira; nu putea trece strada alături de tine fără să îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]