36,129 matches
-
și un om capricios, cu destule irascibilități blamabile, foarte sensibil la managerierea imaginii sale. Toate acestea le știam deja măcar în parte: Ovidiu Pecican își scrie însă cartea înmiresmat și cu enluminuri, realizând aproape o proză, abilă și subtilă. îl percepem astfel pe Ștefan cel Mare prin fizicul sau boiul său (păr bogat, prins uneori cu bentiță, dar lăsat de obicei liber, în plete lungi, ondulate; nas cărnos, trup cu răni), apoi prin psihicul său: individ cu răbufneli și frustrări, despotic
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
proptit de cealaltă parte a nopții Ritual Pe zăpada paginii mele o sărbătoare a florii de gheață în iarna ce ne unește îți nasc un poem mica lui veșnicie să-mi umble prin suflet sub ninsori se încheagă bulbul speranței percepută cu ochiul din suflet (un fel de prizonier al singurătății) se naște o margine spre care și marea tânjește cu pulsul ce biruie țărmul sângelui meu Amprente Acest paltin efeb știutor a toate privind viața lăuntrică cu brațele lui îmbrățișând
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/11625_a_12950]
-
Caragiale și voluptatea coborîrii în elementar. În Berlin, concertele din Beethoven și icrele, ca să vorbim metonimic, sînt obsesii complementare. Ambele dau seamă despre nevoi elementare. Sau poate că lucrurile stau întrucîtva diferit: deoparte lumea, care-i satisface nevoia de a percepe materia cu simțurile; de cealaltă, arhitectura unui sens și iluzia articulării ei după legi neștiute? Poate că și în sensul acesta, nu numai în acela al ezitării între ironie și gravitate ori între retorică și stil, ,schița" cu care se
I.L. Caragiale, un hedonist în labirint by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Imaginative/11121_a_12446]
-
ale lui Brumaru, care-l determină să intre în viața personajelor lui Gogol și ale lui Dostoievski altfel decît comentatorii consacrați ai acestora, nu puteau fi înțelese decît de către un critic ca Lucian Raicu, înzestrat cu antenele necesare pentru a percepe fantasticul banalității și a pătrunde în lumea unui mare scriitor astfel încît să o poată vedea din interior. Pentru că asta făcea în felul lui și păcătosul care i se mărturisea. Numai că, pentru a trece dincolo de ceea ce s-a spus
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
început de două ori să citesc această carte celebră dar am lăsat-o la jumătate. Pentru că, deși sînt o cititoare de eseu înrăită, atunci cînd îmi este vîndut ca roman, am senzația că am fost păcălită și nu-l mai percep cu aceeași plăcere, oricît de strălucit ar fi. Romanul universurilor crepusculare m-a făcut să-mi doresc să citesc toate cărțile necitite încă la care s-a referit autorul. Am început cu capodopera lui Musil, pentru că ea constituia restanța care
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
sufletul la gură, în pofida faptului că spune cu totul altceva decît ar putea să pară la prima vedere și că nu poate fi înțeles în toată profunzimea sa fără să ai pregătirea și antenele necesare pentru a ajunge la limita percepută de Kafka ) în cele din urmă n-a mai contatat. Acțiunea patriotică" dirijată din umbră de contele Leinsdorf, al cărei secretar detașat și impasibil va deveni ,omul fără însușiri", asimilat cu ,un secretar al diavolului, tentat irepresibil să interogheze și
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
omul fără însușiri", asimilat cu ,un secretar al diavolului, tentat irepresibil să interogheze și să contemple (pasiv) un proiect inutil și sortit de la început eșecului", totul mi-a apărut într-o altă lumină și am sfîrșit prin a încerca să percep cît mai mult din nuanțele care trec la nesfîrșit din una în alta pentru a face posibilă reconstituirea imaginii Kakaniei dinainte de a fi destrămată. Participarea acestui personaj înzestrat cu tot ce se putea la întrunirile ridicole desfășurate în salonul verișoarei
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
romanul Maestrul și Margareta, "ultimul meu roman, romanul de amurg", urmat de traducerea în mai multe limbi și de gloria postumă a scriitorului rus. Scris în plină ascensiune a stalinismului și apărut în osificata societate comunistă post-stalinistă, romanul a fost perceput într-o primă etapă în grila subversivă, tipică Estului, citirea lui echivalând aproape cu un act de disidență. Pornind de la premisele că "Maestrul și Margareta este un mare roman figural, căruia i se potrivește o descifrare figurală"(p.72) și
O interpretare figurală by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/11909_a_13234]
-
așteptare nu și-a aflat răspuns Ecoul amuțit-a pierdut în nepătruns Am luat abecedarul cu însemnări divine Să dăltuiesc în stânca cuvintele-n aldine Din stâncă șiroi-va o apă cristalină Să-ți răcorească fața cu zâmbet de regină Percep cântul de doină care-a umplut eterul Și-ncerc să deslușesc cum de-a-nceput misterul! Nu mi-am pierdut speranța, sunt sigur că destinul Va desluși răspunsul când vine peregrinul Cum n-am talent și nu am, chiar sunt orfan
ECOURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380621_a_381950]
-
maximă purtătoare de semnificație, instrument de cunaștere, radar ce ne poate relaționa cu „divinul” din noi. Viorela Codreanu Tiron invocă minunile Creației astfel încât ea însăși să se prefacă în rugăciune întru comuniunea cu Creatorul: „Și-nvață-mă, Doamne, /cum să percep și să-nțeleg muzica/ din strunele curcubeului/ ca liniștită s-adorm în brațele tale/ și rugă să fiu peste noap-te“. (Îndură-te, Doamne). Iubirea omenească este ridicată la puterea comuniunii cu divinul: „Fă din sufletul meu/altar de rugăciune pentru
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
anumite ocazii și la anumite intervale de timp. Poezia Dorinei Stoica din acest volum este de factură modernistă. Ea trădează o mare sensibilitate, e o poezie liberă și relaxantă, cu un vers alb, limpede și simplu. Modul personal de a percepe lumea, complexul de sentimente, de vise, de gânduri, nevoia de refulare a trăirilor interioare, îi creează un profil poetic aparte, la care iubirea și setea de viață se împletesc cu părerile de rău generate de neîmplinirea unora dintre ele. Cartea
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
care savanții sau artiștii ajunși la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate”(Gascon Berger). Expresia „a da în mintea copiilor”, atribuită de multe ori celor cu un comportament copilăros și mai ales vârstnicilor, îmi pare a fi percepută și interpretată greșit, întrucât ea nu exprimă realitatea. Mintea copiilor este vie, năstrușnică, justă, colorată și nealterată de metehnele omului matur. Toate gândurile mărețe, toate invențiile cu adevărat importante au izvorât cândva din sufletul unui copil care a visat. „Geniul
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
TIMPUL din perspectiva propriei meserii sau propriilor preocupări. Dar tot ceea ce au în comun, atât fizicianul, cât și matematicianul, istoricul sau filosoful, este faptul că au încercat să dea o definiție timpului folosind mereu MINTEA. Poate că este natural să percepi timpul cu MINTEA, dar nu este un lucru deschizător de drumuri. Într-o lume materială, gândind cu MINTEA, timpul nu poate fi decât liniar, având trei stări de bază: trecut, prezent și viitor. Este evident că nici nu poți concepe
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
moment dat pe suprafața acesteia este valabilă oricărui „timp” și oricărui punct de pe sferă, în orice direcție. Poate că tocmai această ipoteză ar demonstra de ce anumiți indivizi sunt răi sau buni pe toată durata vieții lor, pentru că, indiferent de momentul perceput de MINTEA lor sau a unui observator din exterior, SPIRITUL individului este mereu același în oricare perioadă de timp și este definitoriu pentru acesta. Mergând pe acest raționament, pentru SPIRIT, timpul nu există. În schimb, pentru MINTEA omului, timpul are
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
există o infinitate de dimensiuni paralele. Însă ceea ce ar putea fi important, mergând pe acest raționament, este faptul că fiecare individ, în funcție de nivelul personal de evolutie spirituală , dar și în functie de deciziile pe care le alege în fiecare moment perceput de MINTEA lui, mai mult ca sigur că va genera efecte importante nu doar în viitorul omenirii, dar poate că și în trecutul / viitorul alteia. Ar putea genera efecte și în alte lumi paralele, în trecutul, prezentul și viitorul lor
CÂTEVA CIUDĂȚENII ALE TIMPULUI de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380690_a_382019]
-
ochii poetului, anumite persoane și personalități române. O notă aparte o constituie cele 15 „Reflecții” alcătuite din câte 3 versuri, chiar și 2, la fel ca poeziile tradiționale japoneze, cu formă fixă, numite haiku, ultima fiind alcătuită din 4 versuri: „...percep / Culorile înțepenite / Gândurile răzvrătite”; „...văd / Razele fierbinți de soare / Valurile reci de mare”; „...regret / timpul pierdut / făr’ de-nceput!”; „...iubesc / făr’ să cerșesc / Raiul ceresc”; „...scriu / cioplind la sicriu / pe maluri de Jiu”; „...șlefuiesc / Cuvinte / pentru lucruri sfinte”; „...mă-nchin
O CALE SPRE ETERNITATE-SEMNEAZA CEZARINA ADAMESCU de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380651_a_381980]
-
precară: „La trezire, niciunul nu și-a mai adus aminte visul/ destrămat în metastaza adevărului” („Vis”, pag. 8); în ciuda faptului că poeta - altfel o personalitate vie, optimistă și „cu picioarele pe pământ” - trăiește într-un univers halucinant, chiar când îl percepe printr-un halou de lumină, și de vis, și de... „voluptate a simțurilor”, chiar și... „după care, nu va mai fi/ niciun cuvânt” („Nuntă”, pag. 11). Sau o poezie, erotică în plan spiritual, ca un pretext ideatic: „cu sângele meu
RECENZIE: „PASĂREA DE GHEAŢĂ” DE ŞTEFANIA OPROESCU de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380708_a_382037]
-
tot vorbit de toți acești mari Părinți ai Ortodoxiei noastre, pe care noi nu-i numim sfinți, căci ne temem de asta. Dar pentru noi au fost, sunt și rămân ca niște sfinți. Așa i-am simțit, așa i-am perceput. Deoarece i-am văzut împlinind sub ochii noștri Evanghelia, pentru că ne-au învățat creștinismul practic prin exemplul personal: au flămânzit ei ca să sature pe cei flămânzi, au privegheat ei ca să se odihnească cei osteniți, au pătimit ei ca să ia mângâiere
„SMERITE ŞI SINCERE ÎMPĂRTĂŞIRI”, EDITURA “MAGIC PRINT”, ONEŞTI – BACĂU, 2016, 512 P. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380692_a_382021]
-
de frica îmbătrânirii și a dispariției. Și totuși, timpul rămâne de-a pururi o mare necunoscută. Cine poate să ne spună ce e clipa și cât valorează ea? Conceptul de timp, deși acesta se scurge pentru toți la fel, este perceput diferit, în raport de vârstă noastră, dar și de trăirea interioară. Într-un fel se scurge timpul în copilărie și altfel la maturitate, alftel simțim clipa când suntem fericiți, și altfel când suntem îndurerați, timpul are dimensiuni diferite. Dintre toate
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
vârstă noastră, dar și de trăirea interioară. Într-un fel se scurge timpul în copilărie și altfel la maturitate, alftel simțim clipa când suntem fericiți, și altfel când suntem îndurerați, timpul are dimensiuni diferite. Dintre toate făpturile pământului, numai omul percepe scurgerea timpului. Numai omului îi este dat să înțeleagă acest adevăr fundamental, că, în grădina timpului răsare, crește, se înmulțește și apoi moare tot ce face parte din universul nostru. Și noi, oamenii, aparținând acestui univers, ne supumem acelorași legi
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
Am ajuns niște viețuitoare dependendente în totalitate de bani, tehnologie și toate felurile de mașinării. Aproape că nu a mai rămas nimic uman în noi decât formă care ne trădează specia regnului animal. O revenire bruscă la natură o vom percepe că pe cea mai mare tragedie din ultimii ani ai omenirii. În încheierea acestui eseu, vreau doar să spun, că omul modern nu mai este capabil să înțeleagă “binele” ce îi este băgat cu forța pe gât de către marile companii
ÎNAPOI ÎN VIITOR… ÎNAPOI ÎN EPOCA DE PIATRĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380806_a_382135]
-
desigur, tot un pod... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide în istoria sa povești mult mai dureroase, cu drame pe care ochiul cu greu le percepe în curgerea repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
istoriei. Fie și integrate... Dar nu acel pod care, fie și din amintire, unește sau desparte adeseori nu numai două maluri de apă, ci închide în istoria sa povești mult mai dureroase, cu drame pe care ochiul cu greu le percepe în curgerea repede și nepăsătoare a celeilalte năprasnice ape, a Timpului. Și, mai ales, nu se trecuse pe podul de pe care ne privim și ne petrecem viețile și care se poate arcui peste viituri de Timp, unind, când nici nu
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
timp, liniște deplină. Doar mașina scârțâia, greoaie, și motorul ofta la fiecare schimbare a vitezei. Unul din navetiști asculta În surdină la un mic aparat de radio. Știri care mai de care, Îndemnuri, unul după altul, pe postul național, le percepeam fără a le desluși. Nimeni Însă nu-l Întreba nimic. Navetiștii păreau amorțiți. După scandalurile din autogară, muțiseră. Parcă nu-i mai interesa nimic. Moțăiau și atât. - Dă, domnule, drăcia aia mai tare, să auzim și noi! - l-am rugat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
R ă m ă ș i ț e l e z i d u l u i șerpuiesc printre zgârienori și magazine luxoase. În mijlocul străzilor imense, firul de cărămidă arată antic și foarte ciudat. Oamenii Însă nu par să Îl perceapă, nu par să simtă fiorii de a pășii de-a lungul istoriei. Privesc clădirile. Sutele de pietre memoriale c a r e f o r m e a z ă monumentul Holocaustului mă Împresoară. În fiecare parte se ridică parcă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]