4,527 matches
-
va mani festa numai ca energie subiectivă în prelungirea lumii, ca existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în care locuiește. O ființă morală este momentul de perfecțiune a stării de existență subiectivă care s-a proiectat în punctul ideal al viitorului propriu. Factorul spiritual este absurd în raport cu lumea: lumea nu poartă necesitatea adevărului, lumea nu poartă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
existență fără lume. Energia subiectivă nu este însă decât simulacrul ideal a ceea ce numim astăzi înțeles. Omul este o ființă morală pentru că nu poate concepe lumea în afara punctului de perfecțiune absolută în care locuiește. O ființă morală este momentul de perfecțiune a stării de existență subiectivă care s-a proiectat în punctul ideal al viitorului propriu. Factorul spiritual este absurd în raport cu lumea: lumea nu poartă necesitatea adevărului, lumea nu poartă necesitatea a nimic. Omul nu este necesar lumii. Factorul spiritual este
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
subiectivă o înzestrează cu sens. Lumea se dizolvă astfel în simulacrul moral al stării de existență prin care i se manifestă temeiul, energia obiectivă. Morala nu are sens decât dacă alcătuirea lumii este perfectă. Factorul spiritual generat de punctul de perfecțiune absolută a lumii în care locuim instituie adevărul ca argument al faptului că replica socială a lumii, ca lume distinctă a omului în interiorul lumii, are drept energie obiectivă morala, efortul de a concepe un sens pentru starea de dispariție obiectivă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lume. Dacă factorul spiritual prin care suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
suntem oameni nu ar avea esență morală, moartea noastră nu ar avea nici un înțeles. Energia subiectivă în care ne presupunem s-ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ar confunda cu mecanica entropică a unui principiu al necesității absolute, a cărei perfecțiune s-ar anula prin înțeles. Perfecțiunea absolută nu are sens decât subminată de morală. Viața este anterioară lumii pentru ca lumea să se poată concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
concentra în punctul perfecțiunii ei absolute, unde precedentul vieții se recunoaște în apariția factorului spiritual. Formula „apariția vieții pe pământ“ este antinomică, dacă nu falsă; este, mai degrabă, vorba despre identificarea vieții de către lume prin transfigurarea energiei obiective în punctul perfecțiunii ei absolute. Această transfigurare are valoare morală, pentru că manifestă o intenție subiectivă de dobândire a sensului. Pentru lume, viața nu are înțeles, fiindcă viața poartă necesitatea omului, element care poate modifica viitorul lumii. Dar lumea nu comportă nici un alt fel
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
sine, omul este o existență care nu are nevoie de lume. Este metafizică pentru că își construiește sfârșitul după modelul precedentului subiectiv al vieții, ca principiu al transfigurării tuturor lucrurilor. Dacă omul are un destin, destinul lui este să distrugă punctul perfecțiunii absolute a lumii în care trăiește, și poate chiar lumea întreagă, pentru a îl transfigura în eve niment subiectiv absolut, după modelul metafizic al replicii sociale a lumii, care își construiește sfârșitul. Sfârșitul este întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
întotdeauna un eveniment obiectiv absolut. Fiindcă evenimentul subiectiv absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
absolut este transfi gurarea energiei obiective care alcătuiește lumea în energie subiectivă care se proiectează pe sine în absența lumii. Omul transfigurat în energie subiectivă prin moarte își poate concepe astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
astfel punctul perfecțiunii absolute. Își poate concepe astfel înțelesul. Punctul perfecțiunii absolute a omului este existența în absența lumii, în simulacrul ideal al înțelesului. Evenimentul subiectiv al înțelesului deplin al omului nu se poate realiza decât prin consumarea punctului de perfecțiune absolută a lumii - sau, într-un registru mai barbar, prin distrugerea lumii. Energia subiectivă nu se manifestă însă decât ca stare de existență subiectivă în punctul ideal al viitorului propriu, context în care această stare de existență are drept principiu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
existență fără lume, care își poate concepe înțelesul ca posibilitate de creație a unei lumi înzestrate cu sens. Factorul spiritual prilejuiește intuiția unei lumi înzestrate cu sens. Orice lume înzestrată cu sens este o lume indiferentă la necesitatea propriei sale perfecțiuni, obligatorie pentru ca factorul spiritual să se manifeste. O lume morală, ca posibilitate de creație a omului transfigurat în energie subiectivă, se întemeiază pe manifestarea înțelesului, în care totul este o stare de prezență subiectivă. Viața este o stare de dispariție
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
discurs: în posibilitatea energiei obiective de a-și concepe starea de viitor (lumea lipsită de sens), în posibilitatea energiei subiective de a-și concepe înțelesul (posibilitatea creației lumii cu sens) și în starea de existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o ființă morală. Înțelesul este momentul perfecțiunii absolute a omului transfigurat în existență fără lume, ca posibilitate
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
și în starea de existență fără lume, care este punctul perfecțiunii absolute a omului. Înțelesul subînțelege factorul spiritual ca principiu moral al tuturor lucrurilor. O lume morală, întemeiată pe manifestarea înțelesului, este ea însăși o ființă morală. Înțelesul este momentul perfecțiunii absolute a omului transfigurat în existență fără lume, ca posibilitate de creație a unei lumi morale, înzestrate cu sens. O lume morală nu este o lume perfectă, este doar o lume purtătoare de sens. Nici un fel de lume posibilă nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
castitate. Nici robă de justițiar. Strălucire Bunul simț, buna creștere în general, educația aleasă dau strălucire personalității. Luptă Timiditatea excesivă și umilința sunt frâne în lupta dură cu problemele vieții. Îndrăzneală Numai curajul rațional poate fi un atu în afaceri. Perfecțiune Perfecțiunea umană este un țel ce încă nu a fost atins în educație. Vârste Între vârsta cronologică a omului și cea biologică nu există întotdeauna deplină concordanță. Viață Sintagma viață frumoasă se referă la întregul spectru al personalității și activității
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Nici robă de justițiar. Strălucire Bunul simț, buna creștere în general, educația aleasă dau strălucire personalității. Luptă Timiditatea excesivă și umilința sunt frâne în lupta dură cu problemele vieții. Îndrăzneală Numai curajul rațional poate fi un atu în afaceri. Perfecțiune Perfecțiunea umană este un țel ce încă nu a fost atins în educație. Vârste Între vârsta cronologică a omului și cea biologică nu există întotdeauna deplină concordanță. Viață Sintagma viață frumoasă se referă la întregul spectru al personalității și activității omului
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
prietenia, mândria, eșecul, speranța, copilăria, învățătura, profesia, bătrânețea sunt, în aceste aforisme, temele ce definesc omul: pe cel ce se vrea cu toată ființa asumare de sine, urcuș din starea precară în care este întrupat, iar nu o sumă de perfecțiuni de trecut în contabilitatea cerească. Printr-un aforism omul se poate asuma pe sine, pe când de la un înger ca de la Judecata de Apoi nu se arată dispus să învețe, căci îngerul de fapt nu-l poate pe el, om, înțelege
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ecologică a societății consumiste e doar agonia pretins fericită a unei specii de drogați ? Subiectul e cel ce se bazează (pe el însuși). Este cel cu temelie lăuntrică, cu cer lăuntric, altminteri nu ar avea ideal, nu ar tinde spre perfecțiune/autoperfecțiune, nu s-ar plasa pe dimensiunea transcendenței lui a fi mai bun, mai adevărat, mai frumos. În orice cădere, insuficiență proprie, insul îl percepe pe „celălalt”, încearcă un dialog cu autorul Autorul. Educația, edificarea omului nu se face atât
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
Practic însă, în cazul cărții lui Alexandru Matei dezideratul autorului, chiar dacă reprezintă declarații de planuri și idealuri, nu se dovedește a fi nici sub ținta fixată, nici alături de ea. Ci într-o armonie și sincronicitate a vocilor desprinse parcă din perfecțiunea și eleganța atacurilor simultane pe care studenții de la percuție le exersează la clasa profesorului Matei. Am ascultat recent La Porte du Paradis, fantezie lirică într-un act de Costin Miereanu, și m-am întrebat care este limita polistilismului? în La
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
în timp ce forma închisă rezida într-un ansamblu de realități sonore pe care autorul îl ordonează în mod definitiv și conclusiv, astfel încât acesta să reproducă în esență forma imaginată de compozitor. Parafrazându-l pe Luigi Pareyson, forma închegată și închisă în perfecțiunea ei de organism impecabil dimensionat, poate fi în același timp deschisă, oferind posibilitatea decriptării în diverse feluri, fără ca singularitatea ei să suporte leziuni vizibile, și invers, forma deschisă, ocazională, circumstanțială poate fi totodată închisă, evidențiind o sumă limitată de înțelesuri
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
transformă subit dintr-un viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi, li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe
Artistul a ieșit în stradă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9571_a_10896]
-
își spune romancierul. Iar la rândul lor ideile, ca să trăiască, au nevoie de sânge și de suflet... Pentru MHS, ficțiunea este o altă față a realului pe care vine s-o explice, luminând-o și îmbogățind-o, dar și invers. Perfecțiunea cercului. Acest George al lui Mircea Horia Simionescu (este prenumele pe care ar fi trebuit și i-ar fi plăcut să-l poarte) este întruparea scriitorului suspendat între ochiurile adevărului și labirintul ideilor zadarnice, între terenul ferm al cunoașterii și
Scriitorul și lumea lui by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7713_a_9038]
-
limba e nefirească. Dar măcar arătându-vă unde varianta dvs. șchioapătă, o să vă concentrați atenția și o să operați corecturile necesare, de fond și de formă. Pe măsură ce vă veți maturiza exersând cu ambiție, textele dvs. vor ajunge cu siguranță la o perfecțiune la care visează cititorul și autorul deopotrivă. (Roxana Ciripan) *în spațiul acestei rubrici, artistului plastic ploieștean Filip Köllö i-au fost publicate în multe bune rânduri poeme remarcabile, consistente, talentul literar cu care este înzestrat beneficiind din belșug de cultura
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8198_a_9523]
-
rămînă fidel romanului sadian, respectînd cronologia evenimentelor și personajele, dar sintetizînd substanța redundantă a efectelor sadiene în jurul structurii de ansamblu a celor trei mari cercuri infernale, Ťcercul maniilorť, Ťcercul rahatuluiť și Ťcercul sîngeluiť, împreună formînd o arhitectură inițiatică, de o perfecțiune barocă a unui theatrum mundi dement. Diferența esențială o constituie schimbarea cadrului, secolul al XVIII-lea francez este înlocuit cu anii 1944-1945 în timpul Republicii Sociale Italiene, republica fascistă musoliniană de la Salo, iar seniorii sadieni detracați au devenit ofițeri SS sau
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
posibilitatea să-i analizeze corpul ei perfect sculptat, talia subțire, formele delicat curbate, cu experiența sa acumulată, Va a reușit s-o dezbrace virtual, a comparat-o cu cele două profesoare și a rămas foarte mulțumit de rezultat. Totul arăta perfecțiune și chemare! Băiatul a considerat că este unul din darurile cu care același cineva de sus Îl copleșește, o bucurie de moment, cu siguranță că fata s-a convins de slăbiciunile lui, că odată cu tangoul s-a terminat totul și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]