12,831 matches
-
notează viitoarea soacră. Ea descrie, cuprinsă de emoție, despărțirea de iubita ei Mignon, plimbările înaintea căsătoriei, ceremoniile de la Belgrad și a nunții fastuoase. La portretele celor două fiice, se adaugă acela al nepotului Mihai, viitorul rege al României: "Un copilaș perfect, rozaliu și alb, cu pielea curată și netedă ca o perlă roz, vesel, cu gropițe și cu un minunat miros de bebeluș bine îngrijit. Pur și simplu, m-am simțit atrasă de el cu un instinct renăscut de mamă." întemeind
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
din Sfinții Apostoli 56 în str. Crăești, soția fratelui meu, Paula Fechner, mi-a încredințat "spre păstrare" un geamantan cu "amintiri" de la Fredi. L-am pus bine. După ce a decedat (29 apr. 2002), l-am deschis. Erau acolo într-o perfectă devălmășie: acte, autobiografii, placheta sa de poeme suprarealiste "bust", decupaje din publicații, "fișe", "note" și mai ales, manuscrise, dactilograme, însumând mii de pagini - dar și acestea amestecate. M-am apucat să le pun cap la cap și să le ordonez
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
strînge dulceamar pe cerul gurii ca o bomboană după mult timp dezlipită de stofa prăfoasă a buzunarului. faci propoziții. fata regelui nebun își țese pînza deasupra ta. în prag, păianjenul urzește fire pentru cumplitele întreceri. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descară dumnezeu mînia și scrii.... 7 pentru morții în viață clinică, dialectica devine melancolică dimineața. alb de plumb sub pleoape și negru de fildeș în cerul gurii. între giardini și arsenale (ziua-noaptea) cerul e-o burtă vînătă
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
moartea se face ghem ca un cîine de pază. doamna 0 e vîrful triunghiului pe care-l îmbrăcăm în rochie otrăvită în fiecare dimineață, ai spus îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui. iei creierul în palme, obiectul perfect în care-și descarcă dumnezeu mînia și scrii. despre oameni știm că se nasc, le este frică și mor. ne-am culcat în scrisul nostru ca-ntr-un sicriu de plop, ușor, pornit în derivă pe rîul amniotic.
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
conformismul vîrstei de atunci, ferecată fără drept de apel în cercul tezelor oficiale. Nu cred că cei din jurul meu izbuteau - sau îndrăzneau - să gîndească altfel, în orice caz nimeni nu se încumeta s-o spună. Mă aflam, dimpotrivă, într-o perfectă concordanță de vederi cu ceilalți, egali în lipsa noastră de informare și de imaginație. Prietenul meu Lucian Raicu mi-a reprodus o vorbă a lui Sadoveanu, care circula în lumea literară. ŤSînt huni!ť, spusese marele prozator, luînd cunoștință de vărsările
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
galben, ca orbul pe întuneric, - pînă ce nu-i mai simți nici intrînduri, nici zimți, nici criblura de sabur, ci numai un abur vagant, precum corpul lui Sissi, eteric. PLOMBAGIN| ŤFlorile de plumbť ale lui Bacovia sunt ș...ț o perfectă descriere a literelor din imprimeri- ile de odinioară." (Ioana Pârvulescu, Întoar- cere în Bucureștiul interbelic, p. 232) Dorm litere-n sicrie mici de plumb Cu flori de plumb jur-împrejurul lor; Nu-s moarte, - dar au soarta, dacă mor În leagăn
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
la rîndul ei, nu doar inerente probleme de comunicare, ci și consecințe de natură neuropsihică. Mintea devenind, ca să spunem așa, ea însăși sîsîită, actul de gîndire se vede obstrucționat. Ceea ce nu-i împiedică pe destui imbecili să aibă o dantură perfectă. Totuși, autorul eseului susținea că, prin obstrucționarea mecanismelor de procesare de către creier a informației, cariile dentare conduc în cele din urmă la anumite forme de lapsus care pot fi explicate numai cu ajutorul conceptului de ,realitate negociată" din psihologia narativă. Această
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
Barbu Cioculescu Stiam din experiență - a altora - că o amănunțită aplecare asupra unei ediții critice, aparținând dlui G. Pienescu, nu promite nimic bun editorului, nu pentru că e o ediție perfectă - sau pe aproape - n-ar fi posibilă, ci fiindcă spiritului d-sale de o neasemuită agerime, pe un fond de incomparabilă erudiție, nimic nu-i scapă: erorile, inadvertențele, feluritele lipsuri, pierderile din vedere și alte cusururi ale muncii editorului scandalizează
Polifem, cărțarul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11862_a_13187]
-
doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și orașe, acolo unde îi chemau patria, partidul!...), gașca lor, adică Dora, Mona, Albert, Cornel, iubitul ei de atunci, și, desigur, Ana însăși, așadar gașca lor spărgea strident liniștea perfectă, neverosimilă; la ora aceea, pe străzile Bucureștiului, ei semănau cu o pată de culoare roșie ce se mișcă brambura pe o imensă foaie albă. Cornel desfăcuse o sticlă de vin spumos care ținea loc de șampanie, și-o treceau din
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
cel puțin două planuri. Intelectual, se alesese praful de vocația ei scriitoricească, dacă va fi fost. Adam Wellington o transformase dintr-o mișcare în păpușa sa de lux, în minunata, neasemuita sa păpușă vie, în mașinăria sa sexuală sofisticată și perfectă, în carafa lui cu tinerețe fără bătrânețe și ea consimțise fără vreo împotrivire (ba chiar păruse că agreează, că-și dorise rolul acesta!...), ea îi venise în întâmpinare vârstnicului său partener de viață, căutase să se confunde cu modelul din
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne; Degeaba stai în noapte, Pândar pe metereze, Esențele rotunde Nu știu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
2 coaste de drac. în sfîrșit, alegerea se oprește la răul cel mai mic: ,un puișor de fată" (minoră? o nimfetă?), bună, harnică, blajină și cu zestre, la care operația extragerii unicei coaste de drac - pentru a deveni o soție perfectă - e mai facilă. Iată materie pentru un masterat, dacă nu pentru un doctorat în studii de gen. Mai am destule exemple de atitudine revoltătoare față de demnitatea și drepturile femeilor, dar spațiul fiindu-mi limitat, vreau să enunț în trecere și
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
limba franceză a cărții, apărută la Karl Winter Verlag din Heidelberg, în 1989, dar că și aici sînt multe citate din textul cu pricina, inclusiv menționarea datei apariției. Am verificat toate acestea și Mircea Iorgulescu, binecunoscut pentru acribia lui, are perfectă dreptate. De asemenea, am verificat și cu copia dactilografiată pe foiță a cărții predate Editurii Minerva, copie ce se află în posesia mea și care a fost ilegal și cu risc scoasă din țară de Marie France Ionesco în anii
Precizare by Gelu Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11948_a_13273]
-
care intră în mare Pe dig urlă cîinii la lună Da. Singură cuc ea se calcă pe ea în picioare O doare. E fericită. Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara perfectă Împinsă ca la vînătoare o ciută de haita lătrînd ascuțit ea a ajuns în sfîrșit în țara asta perfectă în care crește arnica meiul cucuta Ea știe că partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
picioare O doare. E fericită. Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara perfectă Împinsă ca la vînătoare o ciută de haita lătrînd ascuțit ea a ajuns în sfîrșit în țara asta perfectă în care crește arnica meiul cucuta Ea știe că partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea știe că se află în război cu umanul Dar ea
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
al doilea decurgând din primul). După ce ai scris o carte de 300 de pagini despre erorile săvârșite de Vianu și Marino în editarea lui Macedonski, ar fi penibil să faci tu însuți o ediție imperfectă..., iar ca s-o faci perfectă ai nevoie de doi, trei ani de rezidență în București unde se găsește tot materialul documentar. În condițiile actuale, se înțelege că acest lucru e imposibil, materialmente în primul rând, pentru cineva care locuiește și are o slujbă stabilă la
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
specii literare mai diversificate, stiluri și opinii literare în care cititorii se regăsesc, devin participanți alături de autor la faptele de viață cotidiană”. Gândindu-mă la recentele mele lecturi epice, din creațiile confraților contemporani, constat cu bucurie că Elena Buică are perfectă dreptate, fiind un fin observator al fenomenului literar românesc atunci când afirmă: „Astăzi se scrie mai mult o proză scurtă- și aici mă înscriu și eu- în care se îmbină jurnalismul, ce surprinde instantaneele vieții, cu realismul, care redă fațetele realității
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
le-a dat în mâinile lui Dodon ș.a. ca el „argumentul” că pentru unire pledează doar 2%. „Cea mai mare antireclamă unirii o face Ghimpu” spunea în una din dezbaterile electorale cel care, de regulă tulbură apele, dar atunci având perfectă dreptate - ex-ambasadorul A. Tulbure. Din păcate așa este. Ar trebui să înțelegem un lucru foarte simplu: reunirea se va face nu prin declarații frumoase ci, în primul rând, în mod pragmatic, pas cu pas, prin acțiuni și proiecte concrete. Ea
MEDITAŢII POSTELECTORALE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2132 din 01 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380638_a_381967]
-
aici. Și, desigur, cum te-ai putea abține să „nu știu cuvântul dacă va găsi cărare/ să vină cu sinceritate până la tine/ visul confundat să-l scoată la mal/ în speranța aprinsă pentru o iubire”, închegată spre rotund, întreg și perfect. Daniel Marian Referință Bibliografică: Daniel Marian despre Dibran Demaku / Baki Ymeri : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2155, Anul VI, 24 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Baki Ymeri : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DANIEL MARIAN DESPRE DIBRAN DEMAKU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380672_a_382001]
-
puțin bine, chiar să-mi permit să mai și greșesc câteodată... Acela a fost momentul în care am înțeles că mi-am irosit toată viața criticându-i pe alții, dar mai ales pe mine însămi, încercând să fiu cât mai perfectă posibil, cât mai atentă să nu greșesc, cât mai severă să nu îi supăr pe alții, însă nu am ținut seama și de mine și de nevoile mele, și de frustrările și nefericirile mele, pe care le mascam mereu cu
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
șase ori opt focuri din zece. Pe urmă ajunsese la nouă din zece; apoi, să te ții, la câte douăzeci din douăzeci, - fără să-l mai învingă decât norocul, care, în cele din urmă, se știe, numai el separă trăgătorii perfecți. Nu-i arătase niciodată tatălui său altă poveste scrisă. La sfârșitul vacanțelor, nu era mulțumit de nici una. Zicea că trebuia să fie absolut sigur de succes, înainte de a i-o arăta. După ce ar fi terminat-o, i-ar fi trimis
Un băiat care scrie bine (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10255_a_11580]
-
și doar într-o mică măsură se reduce la reflexe pur biologice din zona epidermică a senzorialului. Un senzorial redevabil în bună parte muzicilor de divertisment. Cele agresive, primitive, cele "deocheate", insalubre, precum și cele impertinente, arogante sunt narate de marionete perfecte, tipizate, trase pe bandă, marionete ce au îngurgitat copioase ospețe scenografice și regizorale, nenumărate feluri grele de mâncăruri sățioase și de straie împopoțonate. Câtă abundență de mijloace întru sărăcirea mesajului artistic! Câtă pregătire și câtă aparență pentru debandadă și lipsă
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
o clipă. - Băiatul a asistat la toate acestea din băcănia lui Joăo Untdelemn, de după un sac cu fasole, înmărmurit în fața a ceea ce Molero numește cel mai mare foc de artificii ce s-a pomenit vreodată în materie de bătaie, învălmășela perfectă, filmul decupat din carne vie, realitatea care se suprapune mitului, visul nu înseamnă nimic pe lângă asta, intrați, băieți, intrați, iată cea mai mare cafteală din toate timpurile, realizată într-o singură ședință și fără să ai nevoie să mai cumperi
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
o rupă cu poezia scrisă înainte de ea. Dimpotrivă, într-o viziune intens intelectualizată, ea recuperează totul, de la Nichita Stănescu, până la textualismul optzecist. Firește, sonurile din poemele "Generației 2000" își au și ele locul lor bine definit și Sanda Cordoș are perfectă dreptate să remarce în prefață "aerul de familie în explorarea dezinhibată a imaginarului". Ceea ce surprinde la această poetă foarte tânără este formidabila dexteritate prozodică și stilistică, naturalețea cu care comunică în formule poetice dintre cele mai diferite, de la rimele jucăușe
Caleidoscop de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10250_a_11575]
-
sistem viu, de o mare profunzime și de o uimitoare coerență. Într-un mod inexplicabil pentru cei care caută explicații comode și de-a dreptul stupefiant pentru cei care nu caută nici una, Horia Bernea era, și continuă să rămînă, exponentul perfect al dualismului nostru fundamental, sinteza deplină a unei lumi polare pe care o geografie devenită istorie ne-a oferit-o cu multă generozitate. Natura lui frustă și firea lui însetată de senzații proaspete și de voluptăți nemijlocite conviețuiau inseparabil cu
Horia Bernea, un arhitect al contrariilor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10281_a_11606]