1,183 matches
-
înmoi în tuș și pastă albă. Singure liniile vor să se deseneze Dar se preschimbă în stampe japoneze, Dar printre godete și în frenezia creată Vărs din greșeală ...un pahar cu apă. Iar într-un scurt moment, Pielea-mi devine pergament: Creponată, îmbibată și pătată De stropii de acuarelă picurată. Vreau s-apuc între degete un penel, Dar mi se sfarmă în pulberi de pastel. Pe-obraji îmi curg lacrimi de acril Și picături de albastru de metil. Se-ntind, se-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93424]
-
schimbată. Ceva se afla în plus. Ceva ce știrbea din măreția ei. Dar ce? În clipa următoare, mi-am dat seama. Sala era plină doldora de manuscrise domnești îngălbenite de vreme. După ce am ocolit sala, m-am apucat să răscolesc pergamentele...” Doamne, cât de colbăite sunt!” În timp ce mă uitam la priveliștea din fața mea, auzeam parcă îndemnul țigăncii: „S-o iei încetișor, însă, conașule, că altfel pagubă mare ai să ai.” Aceste vorbe ale țigăncii m-au pus pe gânduri și m-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
afla acole, în Rediu sau în lozi, tăind lemni sau fie ei stricând acolo în hotarul mănăstirii, iar rugătorii noștri, călugării de la sfânta mănăstire... Galata...să aibă a lua tot acelui om, ce ar găsi la dânsul.” Așez cu grijă pergamentul la locul lui și îmi trag sufletul. Nu știu cum, dar simt în jurul meu o adunare de femei, boieri și oșteni, care freamătă...Sunt călugărițele de la mănăstirea Socolei: „Ilisafta stareța, Avramia, și Marina, și Anisia, și Magdalina, și Aftanasia preoteasa, și Varvara
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
domnitori Moldovei să nu strice a noastră danie, ci mai vârtos s-o întărească sfintei mănăstiri.” Timpul însă și-a spus cuvântul, și peste ruinele mănăstirii La Greci s-a așternut colbul și uitarea... După un timp, tândălesc la alt pergament colbăit, încercând să-i dau de capăt: „Theofan mitropolit al Sucevei. Scriem și dăm de știre că însumi,...am dat sfintei rugi Galata,...niște chilii pe care le-am făcut eu lângă mănăstire și cu locul pe care l-am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și firesc, sfinția sa a pus: „Scris la Iași, în anul 7092 (1584), mai 15.” Probabil că păream prea cufundat în gânduri, pentru că bătrânul călugăr - din locul lui ascuns - a băgat de seamă acest lucru și, când am ridicat ochii de pe pergament, i-am auzit vocea întrebându-mă: „Ce te-a făcut să meditezi atâta? Anul când a fost scris izvodul sau blestemul ierarhului?” Nu știu cum, dar întrebarea nu m-a mirat. Și, ca și cum l-aș fi avut pe bătrân în față, am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
o Evanghelie a mănăstirii.” La sfârșitul izvodului, am găsit: „A scris Mihăilescu, în anul 7095 (1587), luna aprilie 10.” Din spusele lui vodă se înțelege greu ce legătură are dania lui către mănăstirea Sinai și Melentie Balica hatman. Am așezat pergamentul pe poliță și așteptam o nouă vorbă de încurajare, dar în loc de așa ceva am fost dojenit părintește: „Să nu aștepți îndemnuri și sfaturi la fiecare pas. Încearcă să te descurci singur.” Cuvintele bătrânului m-au pus la treabă. Îndată am avut
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și țării noastre iar, apoi, și domniei mele, când a mers domnia mea la scaunul domniei mele în Iași, din cetatea Hotinului. Scris în cetatea Hotin, anul 7116 (1606), noiembrie 27.” În graba mea de a vedea cât mai multe pergamente, am trecut peste un hrisov pe care l-am socotit lipsit de însemnătate. Abia l-am așezat pe raft și s-a auzit glasul grijuliului bătrân: „ Apoi nu așa ne-a fost vorba, fiule. Să treci peste înscrisuri domnești de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sunt un moșneag cicălitor... Asta ar fi fost spre paguba ta și spre părerea mea de rău că nu pot să te ajut.” Mă bucur, părinte, că vei fi alături de mine, pentru că nu-i ușor să mă descurc între atâtea pergamente. „ Și eu mă bucur că am parte de un asemenea ucenic.” Dialogul cu bătrânul călugăr ar fi continuat poate, dacă nu ar fi intervenit o altă voce, de asemenea cunoscută mie. Era vocea țigăncii... „ Îți spuneam eu, conașule, că, dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să-i chem. Bucuria era urmarea faptului că aveam în preajma mea mereu asemenea veghetori și sfătuitori. Teama, însă, era firească...Să nu-i pierd, cine știe din ce cauză... O liniște grea s-a lăsat sub bolțile înalte. Doar foșnetul pergamentelor răsfoite de mine mângâiau pereții ce păreau că poartă vremurile în cârcă. Caut mereu în cliturile din fața mea. După un timp, mă opresc la hrisovul de închinare a mănăstirii Galata la Sfântul Mormânt. Închinarea a fost făcută de Radu Mihnea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cu gândul la cele văzute la bătrânul călugăr, dar mai ales la cele spuse de el...Chiar și acum, când privesc jocul neprihănitelor veverițe, îmi stăruie în minte, a câta oară? gândul: „De unde știe acest bătrân ce scrie în cele pergamente? Numai că a fost de față când au fost scrie sau le-a citit după aceea...Pe rând, ca acum”. M-am întors tocmai la timp ca să mă ospătez...După ce am mulțumit lui Dumnezeu pentru îndestulare, am făcut o scurtă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
invidie și interese obscure spre propria îmbogățire, unde nu lipsește corupția, depravarea, decadența, dezmățul, deșănțarea, lăcomia, iubirea de sine, viclenia, șarlatania și câte altele, alături de religiozitate, înțelepciune și erudism. Curgerea narațiunii printre taine ce urmează a fi descoperite prin descifrarea pergamentelor din piele de vițel sau de viezure sau de capră la prima fătare, țin treaz interesul lectorului, cu toată inversarea succesiunii secvențiale din subiect. Ca și multele paragrafe de genul acesta: „Zoroastro zâmbi mai mult în gând, un zâmbet de
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
timp, temperatura a devenit, ziua, caniculară. Cerul e gol, secetos. Albastrul lui arată șters, ca într-o frescă uzată de trecerea timpului. 2. Cotrobăind prin sertare, să-mi caut pașaportul, am dat peste un document. E o reproducere după un pergament semnat la Sebeș, în octombrie 1664, de Anna Bornemisza, soția Principelui Transilvaniei Apafi Michai I. Documentul confirmă, ca boieri, pe Dobrin Greavu, pe Stoica și fiul său Radu, precum și pe Bucur Paler din Lisa, cu condiția ca ei să facă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Palermo, în timp ce, foarte aproape, marea fiind agitată, valurile se spărgeau de malul stâncos. Eu o ascultam din ce în ce mai uimit. "De ce te uiți așa la mine, Luca?", m-a întrebat. "Te invidiez", i-am mărturisit sincer. La Damasc, văzuse, scrisă pe un pergament vechi, "Cartea morților". Răsfoind-o, se întristase. "M-am gândit că sfârșitul poate veni dintr-o dată, ca apusul soarelui în Africa, și că trebuie să fiu pregătită". La fel de serioasă, a adăugat că Hermes, zeul cu sandale de aur, plecase dintr-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Neamțului și Evangheliile slavonești ferecate în aur și argint, care datează de peste cinci secole. Am pierdut deasemenea prețioase și numeroase colecții ale Academiei Române, printre care 25 de volume manuscris în slavonă și română, precum și un număr de câteva sute de pergamente cu peceți domnești. S-a mai pierdut „Răspunsuri la catehismul calvinesc” din 1641, al Sfântului Ierarh Varlaam Mitropolitul Moldovei, unicul exemplar cunoscut. Nu mai vorbim de obiectele și daniile făcute de domnitorii și voievozii moldoveni de o valoare incontestabilă și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
această Liturghie, cu mâna mult păcătosului rob a lui D zeu Ivancu în Episcopia Rădăuților sub Episcopul chir Anastasie de la Moldovița”. „Liturghia cuprinde tustreele liturghiile cu slujba tuturor hirotoniilor. Carte veche uzată, format gros, coala în patru, hârtia groasă ca pergamentul, scrisoarea de mână, tiparnică, în limba slavonă, scrisoare frumoasă, cu literele inițiale și cu florile aurite. Carte legată cu catifea vișinie, pe colțuri are plăci de argint aurite. La mijloc icoana Sfinților Trei Ierarchi, de argint aurit. De desupt are
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau patru bătrîni venerabili în togi, ținînd în mîini pergamente și bastoane cu o formă ciudată. Ambele grupuri priveau în sus, în mijlocul domului, unde un bărbat masiv era așezat pe un tron. Fața lui, cu trăsături puternice, părea binevoitoare, dar ceva din felul în care se uita printre gene sugera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
am vrut special pentru tine, ai să-i simți imediat duhurile de apă. Ca și cum ar fi așteptat replica, același garçon apăru de îndată și le mai turnă în pahare. Aerul dintre ei se satură brusc de arome de scoarță, de pergament și de crabi uscați, plus o boare de prună coaptă. Lui Omar, mirosul de mare i-o luă razna în cap, înaintea vinului. Parcă e descântat, murmură, deși nu gustase. — Ce zici? Reușesc să-ți iau mințile în seara asta
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
înainte de-a se însura: „Nu îi spune totul femeii“ și își ținuse gura pecetluită. Dar, în țara lui nouă, aproape îl uitase. Îl uitase ori se temea să îl arate străinilor. În mansardă, Soarele nopții stătea legat ca un pergament și sprijinit de peretele cu tablouri. De mai multe ori întrebaseră ce covor e acolo și pentru ce nu îl așeza lângă pat. Omar nu răspundea, însă după ziua în care i se păruse că fusese la un pas de-
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
chiar atunci de pe dalele albe, luîndu-și zborul înspăimîntate. Senzația era accentuată de poziția diferită a aripilor și a girurilor lungi răsucite cu eleganță. În ziduri se aflau șase nișe nu prea adânci unde tablourile primeau o lumină caldă, uleioasă de pergament vechi. Inginerul le privea aiurit. Nu-și dădea încă bine seama despre ce e vorba, nu cunoștea pânzele, nu le întîlnise în nici un catalog, un lucru însă i se părea cert: aici se aflau piesele cele mai de seamă ale
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
apă puțin adâncă. Avea o formă extraordinară, cea a unui sân senzual, cu sfârcul chiar în centru, îndreptat către cer. Suprafața, vedea Maggie acum, era formată din mii de cărămizi albe, minuscule. —Altarul Cărții, spuse Uri cu vioiciune. Unde țin Pergamentele de la Marea Moartă. Știți că au fost găsite într-o, cum îi spuneți în engleză? O urnă? Așa că asta a dat forma vasului. — Deci nu e un sân atunci, zise Maggie fără să se adreseze cuiva anume. Dar Mustafa, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Mâncarea turcească e condimentată? La această Întrebare, ca și la multe altele al căror răspuns era penibil de evident, Mustafa răspundea numai Într-o doară. După atâția ani de detașare completă, familiaritatea sa cu cultura turcă, asemeni desenelor de pe un pergament bătut de soare și de vânt, fusese ștearsă puțin câte puțin. Istanbulul devenise pe nesimțite pentru el un oraș fantomă, unul aproape ireal, dacă n-ar fi apărut din când În când În visele sale. Deși Îi plăcuseră atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare in folio, cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu reușise nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de Îngrozit că vreuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu greu către etajul de sus al unei biblioteci străvechi, Într-un birou cu o fereastră care dă spre o piață autumnală, scăldată În melancolie. Știe locul: În piață este o statuie a lui George Washington ținînd În mînă un pergament făcut sul. De la poalele dealului, sulul arată ciudat, ca un penis erect iar tații Își aduc aici fiii și le spun plini de mîndrie: „Vezi? De aia i se spune Părintele Națiunii!“ Piața este acoperită cu frunze căzute și porumbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși mă duseseră în chip straniu în încăperea în care erau rase pergamentele pentru a fi mai apoi refolosite, l-am căutat din ochi pe tovarășul care îmi fusese alături de-a lungul atâtor nopți. Dar, printre mesele pustii, mă aștepta cu totul altcineva: ducele Grasulf, unchiul său. Bărbatul acela cu barba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]