1,200 matches
-
1890. Martorii evenimentului relatează că ceremonia s-a desfășurat după tipicul vremii: Regele a semnat actul de fundație pe pergament, l-a pecetluit cu pecetea regală, după care regele, care purta un șorț alb, cu ciucuri de aur, a depus pergamentul în fundație și a pus prima cărămidă. Clădirea a fost ridicată pe locul unde, pe vremea Regulamentului Organic, funcționa "Curtea judecătorească", înălțată pe moșiile boierilor Crețulești și Golești, pe malul drept al Dâmboviței, mai precis pe terenul situat în grădina
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
27700 m², având în plan forma unui patrulater neregulat, cu dimensiuni generale de 140 x 90 m. Inaugurarea Palatului, care a avut loc la data de 4 octombrie 1895, a fost marcată și ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătorești din Capitală" acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, primul fiind
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
și ea de întocmirea unui document oficial, pe pergament, prin care Majestatea Sa lăsa „corpurilor judecătorești din Capitală" acest palat „ca să le fie lor adăpost întru îndeplinirea misiunii lor și urmașilor dovadă ce au păstrat acestei înalte instituțiuni a țării". Pergamentul a fost întocmit în 3 exemplare, primul fiind zidit în Palat, cel de-al doilea fiind depus la Arhivele Statului, iar cel de-al treilea fiind păstrat de Ministerul Justiției. Cu ocazia inaugurării palatului de Justiție a fost emisă "Medalia
Palatul de Justiție din București () [Corola-website/Science/307283_a_308612]
-
Criș, Dudești, Boian, Precucuteni, Gumelnița), epoca bronzului (culturile Tei, Monteoru, Coslogeni), epoca fierului (culturile Halstatt, Latène). Prima mențiune documentară a localității pare a fi cea din catastifele Brașovului, în anul 1529. Localitatea este atestată documentar sub numele "Eșteu" într-un pergament slavon, emis la cancelaria lui Mihnea Turcitu la 6 iulie 1585. Din acest document reiese că așezarea are vechime de câteva secole, fiind recunoscută de comercianții de chilimuri și scoarțe. Printr-un document emis la 30 septembrie 1591 voievodul Ștefan
Mizil () [Corola-website/Science/297024_a_298353]
-
are loc într-un document al domnitorului Alexandru cel Bun din 15 iunie 1431, prin care întărea vornicului Cupcici toate satele lui, printre care și jumătate din satul Crasna, cumpărat de la spătarul Șandru, fiul lui Baliță Mândricică, fratele lui Mihail. Pergamentul se află în prezent la Arhivele Naționale din București. Așadar primul proprietar al Crasnei a fost spătarul Șandru, care stăpânea satul cu mult înainte de prima mențiune documentară de la 1431. H. H. Stahl sublinia faptul că din cele 755 de sate
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
Sigur. Ai ceva de lucru pentru mine? — Diseară vin musafiri. — Iarăși? — Cum adică, „iarăși”? — Cine vine? — Un cercetător al artelor marțiale care a călătorit prin toată țara. — Cât de numeros e grupul? întrebă Hiyoshi, coborând de pe acoperiș. Nohachiro scoase un pergament. Îl așteptăm pe nepotul Seniorului Kamiizumi din Ogo, Hitta Shohaku. Călătorește cu doisprezece însoțitori. Va mai veni un călăreț, trei cai de samar și îngrijitorii lor. — E un grup măricel. Oamenii aceștia și-au dedicat viața studiului artelor marțiale. Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
poate fi silit de-a deveni maghiar daca nu voiește. Colecția de documente a lui Theiner - Monumenta historica ad hungariam sacram spectantia - e plină de bulele papale și de {EminescuOpX 197} ordinele regilor date în acest sens și rămase zadarnice. Pergamentul pe cari au fost scrise a fost mai trainic decât ideea ce-o urmăreau și e tot atât de probabil că hârtia pe care-i scris proiectul de lege al d-lui Trefort e mai trainică decât suma de încercări zadarnice la
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Adică Îmi mai aduc aminte de acasă, aveam cinci-șase ani. Însă mergeam la sinagogă cu părinții, duceam Într-un săculeț ceea ce se numește talic, un fel de șal, cu niște filactere, unde sunt percepute semnele iudaice, care se pun, pe pergament, la cap, ca să fie aproape de minte, și la mâna stângă, ca să fie aproape de inimă. În această ținută se merge la sinagogă și aceasta era bucuria copiilor, să ducă pentru părinți aceste obiecte... Îmi aduc aminte de sinagogă, când mergeam cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Mă bucuram și nu mă bucuram. N-am murit acolo, atunci, dar nu știam ce-mi ca aduce ziua de mâine. Că mâncare nu ne dădea. Deloc. Săptămânal primeam 100 grame de pâine... Aveam 29 de kilograme, oase și piele pergament. Am spus: fie ce-o fi. Nu mă puteam mișca, stam acolo, iar el Îmi aducea apă fiartă. Peste cinci zile au intrat armatele engleze și americane. Am auzit mitraliere, SS-iștii au luat-o la fugă spre cazarma lor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
-o cu toporul, lovind cu dalta și ciocanul, n-aș fi reușit în cele din urmă decât să descopăr imensa oboseală a trupului, biciuită de dorința neistovită, dar neputincioasă, de a mă afla în posesia bogăției ei ascunse. Trebuia găsit "pergamentul", descifrat codul de pe el. Dar erau chiar în fața mea și cutia și codul și gâfâind exasperat îi șoptii: "Te omor". "Ei și?" răspunse ea și izbucni într-un hohot de râs care, în cascadele lui, duse cu sine și vraja
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de cealaltă portretul donatorului, ambele bust. ¤ El învie și impune viziunea categorică de (stil): forma crispată, conturul nervos, inseparabile de expresia dramatică. Peisajul intră în rezonanță cu emoțiile. ¤ Artistul pune la punct o tehnică de lucru originală: pictează portretele pe pergament, apoi le aplică peste panoul de lemn ("Tripticul Celor Șapte Taine").
Rogier van der Weyden () [Corola-website/Science/313092_a_314421]
-
cerului. În anii din urmă, bastoanele sale fuseseră făcute din lemne rare și metale scumpe, Încrustate cu nestemate. Colecționase bastone cu săbii ascunse În inima lor, mortale, de la prinți ale căror suflete le culesese. Transportase În bastoanele scobite pe dinăuntru pergamente magice, bani și da, chiar și picturi ale unor artiști faimoși. Artiști pe care nu reușise nicicînd să-i convingă să-i dea vreo pictură, cum ar fi Maestrul Teodoricus, un călugăr din Bohemia atît de Îngrozit că vreuna din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cu greu către etajul de sus al unei biblioteci străvechi, Într-un birou cu o fereastră care dă spre o piață autumnală, scăldată În melancolie. Știe locul: În piață este o statuie a lui George Washington ținînd În mînă un pergament făcut sul. De la poalele dealului, sulul arată ciudat, ca un penis erect iar tații Își aduc aici fiii și le spun plini de mîndrie: „Vezi? De aia i se spune Părintele Națiunii!“ Piața este acoperită cu frunze căzute și porumbei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
că-i frumos? O compoziție de-a mea. Am folosit o salamandră, un liliac, solzii unui șarpe... Un dragon subpământean. M-am inspirat după asta...“ Mi-a arătat pe o altă masă un volum mare in folio, cu legătură de pergament vechi, cu șireturi din piele. „M-a costat și ochii din cap, eu nu sunt un bibliofil, dar pe ăsta voiam să-l am. Este Mundus Subterraneus de Athanasius Kircher, prima ediție, 1665. Iată dragonul. E leit, nu vi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
că protejează de soare. Eu am Încercat-o Însă cu ocazia altor călătorii și vă pot spune că efectul e mai degrabă de uscare a pielii. Poate că-ți protejează pielea, dar, În același timp, Îi dă o textură de pergament și un aspect de chirpici crăpat. Nu pot spune că mă avantaja. Arătam ca o păpușă clovn uscată la soare. Bennie avea În rucsac CD-urile pentru Walter. Totul mergea strună. Îi va Înmâna șpaga, iar ei vor primi toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lângă pat, departe de sticlă și pahare. A suflat peste niște particole imaginare de praf, apoi a întins hârtia. Avea dreptate. Nu era un plan de bloc. Ne-am aplecat cu toții peste măsuță. Hârtia arăta obosită, o culoare murdară, de pergament pătat. Mihnea ținea bine de capete, să nu se ruleze la loc. Era o hartă, și încă una veche. Am tras veioza mai aproape. Parcurgeam toată Europa, de la Mediterană la Marea Neagră, acoperită de cifre și litere mărunte. Unde-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dan Brown, eu Gibson și Rudy Rucker. Aptitudinile mele polițienești se dovedeau limitate. Nu mă vedeam deloc amușinând pe lângă butoaiele cu vin și sânge ale abației din Melk, așa cum nu reușeam să mă plimb nici pe culoarele Vaticanului, în căutarea pergamentului secret despre Cina cea de Taină. Iubeam în schimb poveștile dure și reci cu planete îndepărtate și roboți inteligenți, veniți din viitor să lichideze mizeria umană a contemporaneității. Metalul mă liniștea, protezele care striveau carnea infectă și muritoare mă ajutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se afla un sul de hârtie Îmbrăcat În piele, legat și pecetluit. Nogodar se aplecă, luă sulul, rupse pecetea și Îl desfășură. Apoi Îl ridică În lumina torțelor și privi țintă spre Ștefănel. Copilul se apropie și se uită la pergament, uluit. - Dar acesta... nu e un text, e un desen... o pictură... un portret... - Întocmai, spuse Nogodar. Știi al cui? Știi de ce se află aici? -Nu... seamănă destul de mult... nu știu, singurul cu care ar putea semăna e tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
duce Legea, prin sabia lui, la marea victorie. Ștefănel și Amir rămăseseră amuțiți de povara tainei pe care bătrânul le-o dezvăluia aici, Într-o casă a morților, pe o alee dintr-un oraș al morților. Priviră amândoi, din nou, pergamentul. Nu Încăpea Îndoială. Bărbatul de acolo avea exact trăsăturile lui Ștefănel, ba chiar și zâmbetul lui ușor, căci, În colțul buzelor, tânărul părea a zâmbi cu dispreț În fața unei primejdii pe care, poate, o nesocotea. - Și asta nu e tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
frumusețile Drumului Mătăsii și de toate amintirile unei vieți care adunase, poate, Între aripile ei, un destin. Totul se sfârșise pe malul acestei mări dușmănoase, de unde Începea, poate, destinul copilului cu ochi albaștri, pe care Îl văzuse demult pe un pergament ascuns În Orașul morților din Samarkand. Îl găsise și Îl adusese până aici, unde se termina și Începea totul. Copilul se ridică sub plesnetul biciului, fără să simtă durerea, Întrebându-se dacă, Într-adevăr, deasupra nopții ucigașe de pe țărmurile Chinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
a Fabianei. Vin de la Roma... - De la Roma... dar ce legătură... - Am obținut aprobarea Papei pentru divorț. Iată scrisoarea Vaticanului. Contele amuți, cuprins de tristețe. Fața lui, până atunci largă și luminoasă, Îmbătrâni subit. Încercă să spună ceva, dar renunță, luând pergamentul cu o mână șovăielnică. Făcu câțiva pași spre bibliotecă, apoi se Întoarse. - Invitația la cină rămâne, totuși, valabilă... Oană urcă Încet scările, cum o făcuse de atâtea ori. I se păru, o clipă, că alunecă Înapoi În timp. Totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de ani! Viața Începe acum! Suntem liberi, suntem puternici, suntem tineri! Pași grăbiți se auziră prin frunziș. Oană prinse mînerul spadei. - Căpitane! se auzi vocea lui Lacrămă. Mesaj de la căpitanul Petru! Oană se depărtă de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
acolo unde primejdia de război se apropie. Pentru unele puteri europene sau asiatice, această solie era, poate, o șansă de negociere. Pentru Ștefan nu era decât confirmarea faptului că tratativele nu sunt nici pe departe posibile. Cuvintele solului care desfășurase pergamentul imperial cădeau reci și grele În sala În care, vreme de nouăsprezece ani, voievodul hotarâse strategii de apărare, construcții și Întăriri de cetăți, ridicări de mânăstiri, dăduse Învoiri comerciale, iertase prizonieri de război sau ucisese cu mâna lui boieri trădători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Istanbul pentru a Învăța cele trebuitoare unui viitor domnitor așezat de Înalta Poartă pe tronul Sucevei atunci când părintele său nu va mai fi. Iar aceasta va fi pecetea credinței lui Ștefan față de neînvinsul imperiu al Semilunii! Solul Împături sulul de pergament, așteptând răspunsul. Boierii adunați În Sfatul domnesc Își țineau răsuflarea. Lângă tronul pe care era așezat domnitorul, căpitanul Pietro privea nemișcat, cu mâna pe mânerul sabiei. El ținea În continuare locul căpitanului Oană, care sosise la Suceava, dar nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Întoarcem la informațiile reale. Mesajul măriei tale i-a fost Înmânat celui care și-a luat numele de Ștefan Oană. Iscoadele noastre spun că, imediat după citirea lui, a fost chemat sfetnicul său de nădejde, conducătorul mongol Amir Baian. Apoi, pergamentul a fost ars, așa cum a cerut măria ta. Cei doi au discutat mai bine de trei ore. Apoi, Amir Baian ieșit din camerele Marelui Maestru și a convocat pentru a doua zi călăreții tribului său. Pe Înserat, escortat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]