601 matches
-
atât a tulburărilor de vascularizație produse în aceste zone lezate din pereții lor, cât și al tensiunii dezvoltată intraparietal de distensia acestora în condițiile parezei postoperatorii. Efracția accidentală a plămânului este rezolvată prin sutura acestuia. De asemenea, deschiderea incidentală a pericardului reclamă închiderea sa prin sutură. Lezarea nervului frenic sau a ramurilor acestuia este un incident ce conduce inevitabil la instalarea unor grade variabile de insuficiență diafragmatică în postoperator. Poate fi evitat prin cunoașterea și respectarea inervației frenice a diafragmului. Trecerea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
primei operații s-a intervenit prin laparotomie mediană xifoombilicală, la reintervenție la 75% din cazuri s-a ales calea toracică. Defectul diafragmatic a fost închis prin frenorafie cu fire separate, folosindu-se la unul din cazuri și un patch de pericard pentru întărirea suturii diafragmatice. Pentru protecția frenorafiei nu s-au utilizat niciodată plasele din material sintetic, deși ar fi fost de folos pentru protecția suturii frenice. Decesele au existat într-un procent ridicat (33,33%). Deci herniile diafragmatice postoperatorii apar
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Lucia Alecu () [Corola-publishinghouse/Science/92094_a_92589]
-
pulmonară (Swan-Ganz). • Funcționale - dilatare de VD secundară (încărcare de volum și/sau presiune) hipertensiunii pulmonare și insuficienței de VD, cord-pulmonar cronic, shunt-uri intracardiace, modificări intrinseci ale VD, stopul cardiac ischemic prelungit - protecție miocardică insuficientă a VD, intraoperator; tardiv - aderențe VD pericard, stern, structuri adiacente. • Dobândite - unii agoniști de dopamină - medicație antiparkinsoniană (pergolide, cabergoline) pot fi asociați cu insuficiențe valvulare cardiace - 3 cazuri de IT severă la Clinica Mayo 2000-2003 [3]; IT moderată sau severă a fost constatată la 4 (6%) în
Tratat de chirurgie vol. VII by RADU DEAC () [Corola-publishinghouse/Science/92074_a_92569]
-
10%) și chiar normale (20%). Alte modificări nespecifice sunt hipoxia sanguină și hipercalcemia. Diagnosticul etiologic de certitudine se realizează prin examene speciale din lavajul bronho-alveolar (LBA) sau din sputa indusă. Pneumonia se poate asocia cu localizările extrapulmonare în ganglioni, pleură, pericard, ficat, rinichi, tegumente, retină, măduvă. Prognosticul este frecvent nefavorabil. Tratamentul necesită administrarea de doze mari de TMP-SMX și/sau Pentamidină și este urmat de profilaxie secundată. Pneumonia/hiperplazia limfoidă interstițială (PLI) este constituită dintr-un bloc alveolo capilar progresiv, cu
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
II. cardiopatii congenitale necianogene a. cu shunt stânga-dreapta și inversare tardivă posibilă: 1. defectul septal ventricular; 2. defectul septal atrial; 3. persistența canalului arterial. b. obstructive: 1. coarctația de aortă. c. altele: defecte valvulare congenitale, malpoziții ale inimii, anomalii ale pericardului, tulburări de ritm congenitale, anomalii congenitale ale vaselor coronare. Mărimea și direcția shunt-ului (comunicării) sunt condiționate de următorii factori: -diferența de presiune de o parte și de alta a comunicării (când gradientul este constant în același sens - shunt unidirecțional S-
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
ETIOLOGICĂ: I. Pericardite infecțioase: A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul miocardic acut); C. uremie; D. neoplasme (în tumori primare ale pericardului, tumori metastatice ale pericardului); E. mixedem; F. colesterolică; G. chilopericard; H. traumatisme; I. anevrism aortic (rupt în sacul pericardic); J. postiradiere; K. după chirurgie cardiacă. III. Pericardite prin hipersensibilizare sau autoimune: A. reumatismul articular acut; B. colagenoze (lupus eritematos diseminat
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
A. virală; B. bacteriană; C. tuberculoasă; D. micotică; E. alte infecții (sifilis, parazitară). II. Pericardite neinfecțioase: A. pericardita acută idiopatică (benignă); B. pericardită epistenocardică (în infarctul miocardic acut); C. uremie; D. neoplasme (în tumori primare ale pericardului, tumori metastatice ale pericardului); E. mixedem; F. colesterolică; G. chilopericard; H. traumatisme; I. anevrism aortic (rupt în sacul pericardic); J. postiradiere; K. după chirurgie cardiacă. III. Pericardite prin hipersensibilizare sau autoimune: A. reumatismul articular acut; B. colagenoze (lupus eritematos diseminat, poliartita reumatoidă, sclerodermia); C.
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cardiacă. III. Pericardite prin hipersensibilizare sau autoimune: A. reumatismul articular acut; B. colagenoze (lupus eritematos diseminat, poliartita reumatoidă, sclerodermia); C. post-infarct miocardic (sindrom Dressler); D. post-pericardiotomie; E. indusă medicamentos (hidralazina, procainamida). PERICARDITELE ACUTE Pericarditele acute sunt procese inflamatorii acute ale pericardului apărute prin cauze variate, caracterizate prin dureri toracice, frecătură pericardică, revărsat pericardic frecvent și modificări electrocardiografice. Pericarditele acute majoritatea secundare altor boli, au tabloul clinic caracterizat prin prezența sindromului pericardic și concomitent prezența fenomenelor generale caracteristice afecțiunii cauzale. Cele mai
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
majoritatea secundare altor boli, au tabloul clinic caracterizat prin prezența sindromului pericardic și concomitent prezența fenomenelor generale caracteristice afecțiunii cauzale. Cele mai frecvente cauze sunt: forma idiopatică, virală, tuberculoasă, infecțiile bacteriene, neoplaziile și uremia [10, 20]. PERICARDITA ACUTĂ USCATĂ Afecțiunea pericardului în care foițele pericardice sunt îngroșate de depozite fibrinoase, care nu au consecințe hemodinamice. Sindromul pericardic din pericardita acută uscată este caracterizat prin prezența a trei semne clasice: durere precordială, frecătură pericardică și modificări electrocardiografice. Pericardita uscată poate fi modalitatea
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
pericarditele acute uscate este localizată precordial sau retrosternal, este continuă, accentuată de inspir, de tuse sau de schimbarea poziției. Uneori durerea este retrosternală constrictivă punând probleme de diagnostic diferențial cu angina pectorală sau infarctul miocardic acut. Cauza durerii este iritarea pericardului care are inervația senzitivă numai în 1/3 inferioară. - Alte simptome: febră, transpirații, mialgii, sunt legate de etiologia pericarditei. Semne obiective: - Frecătura pericardică: este elementul esențial pentru diagnosticul de pericardită uscată. Reprezintă expresia auscultatorică a modificărilor anatomice (îngroșarea seroaselor, depunere
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
și în sistolă și în diastolă. Are caracter fugar, trecător, variază de la o oră la alta și în funcție de poziția bolnavului. Investigații paraclinice [10] Electrocardiograma Modificările electrocardiografice care apar frecvent în pericardite sunt modificările de fază terminală și tulburări de ritm. Pericardul neavând activitate electrică, modificările fazei terminale sunt expresia iritației miocardului subiacent. Aceste modificări ST-T sunt difuze (apar în toate derivațiile) față de coronarieni unde sunt localizate pe un perete (anterior sau postero-inferior). În stadiul precoce, segmentul ST este supradenivelat, cu
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
normal. Nu apar unde Q patologice. Diagnostic pozitiv: cele trei semne clasice: durere, frecătură pericardică, ECG. PERICARDITA ACUTĂ LICHIDIANĂ (EXUDATIVĂ) Pericardita acută lichidiană poate fi urmarea unei pericardite acute uscate, sau de la început apare lichid în cavitatea pericardică. Reprezintă afecțiunea pericardului caracterizată prin prezența de lichid în cavitatea pericardică. Exudatul instalat lent nu produce fenomene clinice decât mai tardiv, când cantitatea de lichid este mai mare. Apariția rapidă de lichid în cantitate mare jenează umplerea diastolică a ventriculilor determinând instalarea insuficienței
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Când revărsatul pericardic este foarte abundent, dispneea este așa de intensă încât obligă bolnavul să adopte poziții care-i ușurează dispneea (poziții forțate antidispneice - poziție genupectorală - semnul rugăciunii mahomedane); - Durerea: este localizată precordial, de intensitate variabilă. Este dată de distensia pericardului, de coafectarea pleurei adiacente și uneori de ischemie miocardică; - Dacă lichidul este în cantitate mare, poate produce suferințe și prin compresiunea formațiunilor anatomice din vecinătate: disfagie, disfonie, tuse, sughiț. Semne obiective: - Inspecție: mai ales la tineri o bombare a regiunii
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
AL PERICARDITELOR CRONICE Revărsatul pericardic a cărui durată depășește două luni, indiferent de etiologia sa, este etichetat ca revărsat pericardic cronic [20]. Pericardita cronică este urmarea pericarditei acute (de cele mai multe ori de etiologie TBC) și se datorește îngroșării fibroase a pericardului și producerii de aderențe intra- și extrapericardice, care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Se descriu trei forme anatomo-clinice de pericardite cronice: A. pericardite cronice lichidiene; B. pericardite cronice constrictive; C. pericardite cronice adezive. Pericarditele cronice lichidiene Au evoluție
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
Ea apare secundar progresiei prin contiguitate a leziunilor tuberculoase de la nivelul ganglionilor limfatici hilari sau mediastinali. Mult mai rar, pericardita cronică tuberculoasă apare secundar diseminării hematogene; 2. Alte cauze etiologice: mixedemul; neoplasmul primar sau secundar al organelor toracice cu invadarea pericardului; hemopericardul post-traumatic; terapia cu raze Roentgen în special în cancerul mamar [10]. Tabloul clinic Simptomele funcționale sunt adesea nespecifice, și de aceea diagnosticul precoce este mult întârziat. Bolnavii prezintă astenie, fatigabilitate, stare subfebrilă, anorexie, pierdere în greutate. Durerea precordială și
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
arcurilor normale ale siluetei cardiace și diminuarea sau dispariția pulsațiilor. - Electrocardiograma arată prezența undelor T aplatizate sau negative și al complexelor QRS microvoltate. - Ecocardiografia detectează prezența lichidului pericardic prin înregistrarea zonelor lipsite de ecouri între epicardul ventricular stâng posterior și pericardul posterior și între peretele anterior al ventriculului drept și peretele toracic anterior. Evoluția pericarditei cronice lichidiene depinde de natura și evoluția bolii cauzale [10]. Pericardita cronică constrictivă Sindromul constrictiv este dat de îngroșarea fibroasă și densă a pericardului care, comprimând
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
posterior și pericardul posterior și între peretele anterior al ventriculului drept și peretele toracic anterior. Evoluția pericarditei cronice lichidiene depinde de natura și evoluția bolii cauzale [10]. Pericardita cronică constrictivă Sindromul constrictiv este dat de îngroșarea fibroasă și densă a pericardului care, comprimând cordul, împiedică umplerea sa în diastolă. Fibroza pericardică se instalează lent în ani, producând un tablou de insuficiență cardiacă hipodiastolică cu presiune venoasă mult crescută, ascită, edeme, hepatomegalie [10, 20]. Etiologie Este produsă în primul rând de pericardita
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cav inferior, și mai ales, cav superior. Pulsul este mic și rapid, dispărând adesea în inspir profund („puls paradoxal Kussmaul”) [10]. Examinări paraclinice Examen radiologic toracic: cordul are de obicei dimensiuni normale; pulsațiile cardiace sunt absente sau mult reduse; calcificarea pericardului este prezentă la 30-60% din pacienții cu pericardită constrictivă. Calcificările pericardice sunt mai ales evidente la examenul radiologic de profil al cordului. Uneori apare aspectul de „inimă blindată”, „inimă în cuirasă”, „Panzerherz”. Electrocardiograma: anomaliile de repolarizare ventriculare sunt constante: undele
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
aspectul de „inimă blindată”, „inimă în cuirasă”, „Panzerherz”. Electrocardiograma: anomaliile de repolarizare ventriculare sunt constante: undele T sunt aplatizate sau negative, segmentul ST discret subdenivelat, modificări care sunt difuze. Complexele QRS microvoltate, datorită interpunerii între miocard și peretele toracic a pericardului fibrotic sau calcificat. Undele P sunt obișnuit deformate, lărgite, bifide (datorită întârzierii conducerii în țesutul atrial secundar fibrozei). Fonocardiograma: precizează existența și cronologia zgomotului pericardic protodiastolic. Ecocardiografia: pune în evidență îngroșarea pericardică, cu două ecouri distincte, reprezentând pericardul visceral și
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
toracic a pericardului fibrotic sau calcificat. Undele P sunt obișnuit deformate, lărgite, bifide (datorită întârzierii conducerii în țesutul atrial secundar fibrozei). Fonocardiograma: precizează existența și cronologia zgomotului pericardic protodiastolic. Ecocardiografia: pune în evidență îngroșarea pericardică, cu două ecouri distincte, reprezentând pericardul visceral și parietal, separate de un spațiu clar de cel puțin 1 mm. Aceste anomalii ecocardiografice sunt însoțite de o mișcare anormală a septului interventricular caracterizată prin turtirea sa în sistolă și mișcare paradoxală (posterioară) în diastolă (mișcare plată în
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
însoțite de o mișcare anormală a septului interventricular caracterizată prin turtirea sa în sistolă și mișcare paradoxală (posterioară) în diastolă (mișcare plată în diastolă). Tomografia computerizată: poate evidenția îngroșările pericardice. Cateterismul cardiac: expansiunea diastolică a ambilor ventriculi este limitată de pericardul fibros sau calcificat. De aceea, cateterismul cardiac arată că presiunile diastolice sunt ridicate și aproximativ egale în toate cele patru cavități cardiace, atât în repaus cât și în timpul efortului [10]. Pericardita cronică adezivă (Mediastino-pericardita cronică adezivă, „accretio cordis”) Această formă
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cardiac arată că presiunile diastolice sunt ridicate și aproximativ egale în toate cele patru cavități cardiace, atât în repaus cât și în timpul efortului [10]. Pericardita cronică adezivă (Mediastino-pericardita cronică adezivă, „accretio cordis”) Această formă este generată de dezvoltarea aderențelor între pericard și țesuturile sau organele din jur. Pericarditele cronice adezive, neconstrictive, nu jenează cu nimic funcția cardiacă, nu au o expresie clinică distinctă și sunt, adesea simple descoperiri la autopsie. Etiologia Etiologia simfizelor pericardice este foarte variată și practic orice injurie
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
cervical. Rezecția esofagului distal și reconstrucția se poate face prin toracele stâng sau prin abord taraco-abdominal. Esofagectomia „în bloc”, considerată rezecție radicală, cuprinde rezecția țesuturilor cuprinzând 10 cm distal și proximal de tumoră, include esofagul toracic, canalul toracic, vena azigos, pericardul posterior și țesuturile moi din mediastinul posterior. Deși această rezecție minimalizează recidivele locale, este practicată de puțini chirurgi, întrucât nu este concludent beneficiul supraviețuirii față de numărul mai mare de complicații. Există avantaje și dezavantaje pentru fiecare abord. Tehnica transtoracică permite
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
până la nivelul spațiului prevertebral cervical pentru a ușura identificarea esofagului în timpul cervical. Întrucât pentru adenocarcinom nu există problema multicentricității, disecția proximală poate fi limitată la 5 cm deasupra tumorii. Tumora se disecă de țesutul din jur, aortă, fascia prevertebrală și pericard, se excizează 1-2 cm din diafragmul peritumoral (în tumorile care sunt la 5 cm de hiatusă. După reflectarea superioară a diafragmului se continuă disecția. După secționarea vaselor scurte gastrice și ramurile arterei gastrice stângi, marele epiploon este eliberat de pe marea
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]
-
limitat adoptarea largă a procedeului. Skinner a reintrodus tehnica în 1969 și a adaptat-o pentru cancerul esofagului toracic. Principiul de bază al operației este extirparea largă a esofagului tumoral cu țesuturile care îl înconjoară incluzând ambele pleure lateral și pericardul anterior la, nivelul unde sunt în raport intim cu esofagul. Limfaticele dorsale, dintre esofag și aortă, ca și canalul toracic din mediastin sunt extirpate în bloc cu piesa de rezecție. Această mediastinectomie posterioară duce la o disecție completă a ganglionilor
CANCERUL DIGESTIV SUPERIOR. PRINCIPII, CONTROVERSE ȘI OPȚIUNI DE TRATAMENT by MIHAI STOIAN, CRISTIAN BULAT, MIHAELA DAMIAN () [Corola-publishinghouse/Science/402_a_1123]