679 matches
-
importante/maligne (extrasistolie ventriculară, episoade de tahicardie ventriculară, fibrilație atrială paroxistică sau cronică), fie ca expresie a diselectrolitemiei, fie datorită afectării cardiace severe. - Frecătura pericardică este relativ frecvent întâlnită la pacientul cu IRC avansată, prezentat tardiv la medic. Prezența frecăturii pericardice reprezintă un semnal de alarmă, necesitând inițierea de urgență a hemodializei. în absența acesteia, pericardita uremică evoluează spre tamponadă pericardică (puls paradoxal, insuficiență ventriculară dreaptă acută). • Aparatul digestiv. Afecțiunile digestive sunt frecvente la pacientul renal. Simptomatologia dispeptică de tip ulceros
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
afectării cardiace severe. - Frecătura pericardică este relativ frecvent întâlnită la pacientul cu IRC avansată, prezentat tardiv la medic. Prezența frecăturii pericardice reprezintă un semnal de alarmă, necesitând inițierea de urgență a hemodializei. în absența acesteia, pericardita uremică evoluează spre tamponadă pericardică (puls paradoxal, insuficiență ventriculară dreaptă acută). • Aparatul digestiv. Afecțiunile digestive sunt frecvente la pacientul renal. Simptomatologia dispeptică de tip ulceros se întâlnește deseori la pacientul cu retenție azotată majoră (ulcere peptice datorită gastritei uremice). Pacientul cu boală renală prin disimunitate
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt discrete, palpebrale, apoi apar și retromaleolar, la gambe, în regiunea lombosacrată și scrotală. Extinderea edemelor este proporțională cu severitatea hipoalbuminemiei. Când albuminemia scade sub 1,5 g/dl, practic se constituie anasarcă, cu edeme subcutanate generalizate, revărsate seroase (pleural, pericardic, ascită, hidrocel) și edeme viscerale (edem al peretelui intestinal, edem cerebral, laringian, pulmonar), determinând simptome specifice legate de aceste localizări. Există două teorii principale care explică dezvoltarea edemelor în SN: Teoria clasică susține că hipoalbuminemia determină scăderea presiunii oncotice plasmatice
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
difuze bilaterale, anemie acută; • fibroză pulmonară interstițială difuză - foarte rară (5 %); • HTA pulmonară - excepțională (1 %), dar cu prognostic foarte sever; trebuie diferențiată de HTAP secundară tromboembolismului pulmonar. Manifestările cardiace sunt de obicei asimptomatice. • pericardita poate fi minimă, manifestată prin frecături pericardice fugace sau cu revărsat lichidian, evidențiat radiologic și echocardiografic. Rareori poate determina tamponadă. Lichidul pericardic este exsudat; poate conține celule lupice; • endocardita verucoasă Libman-Sachs apare, mai frecvent, în LES cu SAPL. Afectează valva mitrală sau tricuspidă și poate fi suspectată
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
dar cu prognostic foarte sever; trebuie diferențiată de HTAP secundară tromboembolismului pulmonar. Manifestările cardiace sunt de obicei asimptomatice. • pericardita poate fi minimă, manifestată prin frecături pericardice fugace sau cu revărsat lichidian, evidențiat radiologic și echocardiografic. Rareori poate determina tamponadă. Lichidul pericardic este exsudat; poate conține celule lupice; • endocardita verucoasă Libman-Sachs apare, mai frecvent, în LES cu SAPL. Afectează valva mitrală sau tricuspidă și poate fi suspectată în cazul apariției unor sufluri sistolice recente. Necesită diagnostic diferențial cu suflurile funcționale și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau observată de medic; 4. ulcerații bucale sau nazofaringiene - de obicei dureroase, constatate de medic; 5. poliartrită neerozivă - ce afectează cel puțin 2 articulații periferice, caracterizată prin durere, tumefacție sau epanșament articular; 6. pleurezie sau pericardită - epanșamente sau frecătură pleurală/pericardică; 7. afectare renală - proteinurie > 0,5 g/24 ore sau cilindrurie (c. hematici, leucocitari, celulari sau micști); 8. afectare neurologică - convulsii sau psihoză, în absența unei cauze medicamentoase sau metabolice (insuficiență renală, acidoză, diselectrolitemii); 9. afectare hematologică - anemie hemolitică cu
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sau adolescență, afectarea renală și afectarea SNC. 6.1.11. Tratament Tratamentul LES depinde de localizarea și severitatea bolii. Pentru simplificare, LES poate fi clasificat ca: • ușor: febră, rash, artrită, serozită, cefalee; • sever: anemie hemolitică, purpură trombocitopenică, revărsate pleurale sau pericardice masive, vasculită acută a extremităților sau a tractului digestiv, nefropatie, afectare SNC. 6.1.11.1. Măsuri generale Se recomandă a fi evitate: • Expunerea la soare sau RUV (în special de tip B), chiar în lipsa istoricului de fotosensibilitate: evitarea băilor
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
kg/zi). Formele severe sau cu tamponadă necesită corticoizi în doze mari, adesea IV (metilprednisolon 1 g/zi × 3 zile). La pacienții cu pericardită cronică recurentă, MMF, metotrexatul, azatioprina sau Ig IV pot fi benefice. Procedeele invazive, precum pericardiocenteza, fereastra pericardică sau exereza pericardică sunt rareori necesare. Endocardita Libman-Sachs, fiind asimptomatică în majoritatea cazurilor, de obicei, nu necesită tratament specific. Dacă este descoperită în timpul unui puseu de activitate al LES, se recurge la prednison 1 mg/kg/zi, mai ales în
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
severe sau cu tamponadă necesită corticoizi în doze mari, adesea IV (metilprednisolon 1 g/zi × 3 zile). La pacienții cu pericardită cronică recurentă, MMF, metotrexatul, azatioprina sau Ig IV pot fi benefice. Procedeele invazive, precum pericardiocenteza, fereastra pericardică sau exereza pericardică sunt rareori necesare. Endocardita Libman-Sachs, fiind asimptomatică în majoritatea cazurilor, de obicei, nu necesită tratament specific. Dacă este descoperită în timpul unui puseu de activitate al LES, se recurge la prednison 1 mg/kg/zi, mai ales în absența SAPL. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
grave (edem pulmonar acut - EPA). Creșterea volumului sectorului interstițial se traduce prin formarea progresivă de edeme. 1. Semnele de hiperhidratare EC comportă: a) edeme periferice generalizate, declive, albe, moi, indolore, cu semnul godeului. Aceste edeme pot interesa și seroasele (revărsat pericardic, pleural, ascită) și sectorul interstițial pulmonar (EPA); b) semne de umplere a sectorului vascular care asociază o creștere a presiunii arteriale și un tablou de edem acut al plămânului; c) câștig în greutate. 2. Semnele biologice sunt sărace deoarece semnele
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
sunt reprezentate de cianoză, turgescența jugularelor, tahicardie, fixitatea șocului apexian, zgomote cardiace asurzite. Radiologic se constată aspect globulos în carafă al siluetei cardiace (în forma exudativă), silueta normală, imobilă a cordului cu pahipleurită bazală (în forma fibroadezivă) și prezența calcificărilor pericardice (în forma fibrocalcară). Ecocardiografia evidențiază prezența lichidului pericardic și a calcificărilor. EKG-ul pune în evidență microvoltaj QRS și undă T difazică negativă. Presiunea venoasă centrală este crescută. Tratamentul pericarditei constrictive este chirurgical. Indicația operatorie este absolută în prezența sindromului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
șocului apexian, zgomote cardiace asurzite. Radiologic se constată aspect globulos în carafă al siluetei cardiace (în forma exudativă), silueta normală, imobilă a cordului cu pahipleurită bazală (în forma fibroadezivă) și prezența calcificărilor pericardice (în forma fibrocalcară). Ecocardiografia evidențiază prezența lichidului pericardic și a calcificărilor. EKG-ul pune în evidență microvoltaj QRS și undă T difazică negativă. Presiunea venoasă centrală este crescută. Tratamentul pericarditei constrictive este chirurgical. Indicația operatorie este absolută în prezența sindromului constrictiv. Operația indicată este pericardectomia. Căile de acces
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
crescută. Tratamentul pericarditei constrictive este chirurgical. Indicația operatorie este absolută în prezența sindromului constrictiv. Operația indicată este pericardectomia. Căile de acces recomandate sunt fie intrapleurale (toracotomie anterolaterală stângă, toracotomie anterolaterală dreaptă, toracotomie bilaterală + sternotomie transversală) sau extrapleurală (sternotomia mediană). Decorticarea pericardică trebuie să fie cât mai completă, o atenție deosebită impunând regiunile de contact dintre ventriculi și diafragm. Mortalitatea chirurgicală se încadrează între 5-15% (Fowler, 1995) [4]. Sechele cardiovasculare Mai frecvent se constată anevrismul cardiac, defectele septale și valvulare, fistulele arterio-venoase
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Alexandru Nicodin, Ovidiu Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/92095_a_92590]
-
spațiu conținător al viscerelor [8]. În placa cardiogenă apare un spațiu ce comunică cu spațiile laterale ale celomului intraembrionar, situate de o parte și de alta a intestinului primitiv. Acest spațiu ia forma unei potcoave: curba potcoavei reprezintă viitoarea cavitate pericardică, iar ramurile ei viitoarele cavități pleurale și cea peritoneală. Materialul mezenterului esofagian din dreptul viitorului torace servește la edificarea regiunii mediastinale a adultului. În plin mezenter esofagian ventral se dezvoltă cordul. În afară de edificarea mediastinului, mezoesofagul va lua parte la formarea
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
esofagian din dreptul viitorului torace servește la edificarea regiunii mediastinale a adultului. În plin mezenter esofagian ventral se dezvoltă cordul. În afară de edificarea mediastinului, mezoesofagul va lua parte la formarea diafragmului. După degenerarea mezoului cloacal, celomul intraembrionar prezintă trei segmente: cavitatea pericardică (voluminoasă), canalele pericardo-pleurale (pericardo-peritoneale) și cavitatea peritoneală (voluminoasă). Toate aceste cavități au un perete parietal căptușit cu mezoteliu provenit din somatopleură și un perete visceral căptușit cu mezoteliu provenit din splanhnopleură. În săptămâna a 4-a de gestație, se formează
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
pleurei. Mezodermul splanhnic stă la originea pleurei viscerale iar mezodermul somatic la originea pleurei parietale. Prin curbarea cranio-caudală a discului embrionar, masa mezenchimală ce va deveni sept transvers, împreună cu cordul și cu pericardul sunt împinse în poziție ventrală. Comunicarea cavității pericardice cu canalele pleuro-peritoneale devine dorsală (septul transvers este impropriu denumit sept deoarece este incomplet în porțiunea sa dorsală în dreptul canalelor pleuro-peritoneale). Separarea cavității pericardice de canalele pleuro-peritoneale are loc prin fuzionarea membranelor pleuro-pericardice, iar separarea cavităților pleurale de cavitatea peritoneală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
va deveni sept transvers, împreună cu cordul și cu pericardul sunt împinse în poziție ventrală. Comunicarea cavității pericardice cu canalele pleuro-peritoneale devine dorsală (septul transvers este impropriu denumit sept deoarece este incomplet în porțiunea sa dorsală în dreptul canalelor pleuro-peritoneale). Separarea cavității pericardice de canalele pleuro-peritoneale are loc prin fuzionarea membranelor pleuro-pericardice, iar separarea cavităților pleurale de cavitatea peritoneală are loc prin fuzionarea membranelor pleuro-peritoneale și formarea diafragmului. Primul care se închide este canalul pleuro-pericardic drept (membranele pleuro-pericardice iau parte la formarea pericardului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
timic; o porțiune mijlocie (între al II-lea și al IV-lea spațiu intercostal), în care cele două recesuri sunt practic paralele, și o porțiune inferioară (între al IV-lea și al VI-lea cartilaj costal): triunghiul interpleural inferior sau pericardic. Recesul costomediastinal posterior. Proiecția sa este paralelă - atât în dreapta cât și în stânga -, cu linia mediană, întinzându-se de la nivelul coastei a XII-a, de-a lungul liniei paravertebrale, până la vertebra T2 sau T3. Recesul costodiafragmatic. Cele două recesuri costodiafragmatice, drept
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
dar și dispoziția arhitecturală a acestor fibre, sunt responsabile de jocurile presionale din spațiul intrapericardic, ce determina curba volum-presiune. Curba volum-presiune intrapericardică, elucidată pe modele experimentale la câini, este non liniară. Are un mic platou, în care creșteri ale volumului pericardic nu determină modificări mari ale presiunii intrapericardice. Dar, la un moment dat, curba ascensionează abrupt, înregistrându-se un salt al presiunii intrapericardice. Spațiul intrapericardic este tapetat de celule mezoteliale a căror suprafață prezintă microvili cu o lățime de 1 μm
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
înregistrându-se un salt al presiunii intrapericardice. Spațiul intrapericardic este tapetat de celule mezoteliale a căror suprafață prezintă microvili cu o lățime de 1 μm și înălțime de 3 μm. Prin intermediul lor se realizează schimburile hidrice și ionice din spațiul pericardic dar și secreția unor substanțe active [7, 9]. TOPOGRAFIA PERICARDULUI Pericardul este sacul fibro-seros care conține inima și porțiuni ale marilor vase care vin și pleacă de la cord. El este format din două componente: pericardul fibros și pericardul seros. Pericardul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
superioare și inferioare. Pericardul nu aderă de vena cavă inferioară [3]. Pericardul seros Este format din două lame, una parietală, care aderă la pericardul fibros, și una viscerală, aderentă de cord, formând epicardul. Între cele două lame se delimitează cavitatea pericardică, conținătoare a unei lame fine de lichid. Pericardul fibros se continuă cu pericardul seros, unde întâlnește pediculii vasculari ai cordului, realizând aici o „linie de reflexiune”. Această linie de reflexiune nu coincide cu inserția pericardului fibros pe vasele mari de la
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
reflexia pericardului, de sus în jos, de-alungul venei cave superioare, venelor pulmonare superioară dreaptă, inferioară dreaptă și venei cave inferioare. Această porțiune verticală se proiectează pe șanțul interatrial al cordului. Porțiunea orizontală a T-ului este compusă din mularea seroasei pericardice, de la stânga la dreapta, peste venele pulmonare stângi superioară și inferioară, de unde se întinde până la vena pulmonară superioară dreaptă, adică până la porțiunea verticală. Traseul liniei de reflexie a pericardului la nivelul pedicului venos își are punctul de plecare de la stânga
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
orizontal către dreapta până la nivelul venei pulmonare superioare drepte, realizând porțiunea orizontală a T-ului. Traseul ia sfârșit în dreapta venei cave superioare, de unde se reia. După Bejan și Zitti, în funcție de gradul de acoperire al pediculilor vasculari ai inimii de către seroasa pericardică, se pot distinge trei posibilități [3]:- vase fără mezou, libere în cavitatea pericardică, în care seroasa pericardică realizează un manșon în jurul lor: trunchiul arterei pulmonare, artera aortă;- vase cu mezou lat: vena cavă, rareori vena pulmonară superioară;- vase cu mezou
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
T-ului. Traseul ia sfârșit în dreapta venei cave superioare, de unde se reia. După Bejan și Zitti, în funcție de gradul de acoperire al pediculilor vasculari ai inimii de către seroasa pericardică, se pot distinge trei posibilități [3]:- vase fără mezou, libere în cavitatea pericardică, în care seroasa pericardică realizează un manșon în jurul lor: trunchiul arterei pulmonare, artera aortă;- vase cu mezou lat: vena cavă, rareori vena pulmonară superioară;- vase cu mezou lung: venele pulmonare inferioare. La nivelul pediculului arterial, linia de reflexie a pericardului
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]
-
sfârșit în dreapta venei cave superioare, de unde se reia. După Bejan și Zitti, în funcție de gradul de acoperire al pediculilor vasculari ai inimii de către seroasa pericardică, se pot distinge trei posibilități [3]:- vase fără mezou, libere în cavitatea pericardică, în care seroasa pericardică realizează un manșon în jurul lor: trunchiul arterei pulmonare, artera aortă;- vase cu mezou lat: vena cavă, rareori vena pulmonară superioară;- vase cu mezou lung: venele pulmonare inferioare. La nivelul pediculului arterial, linia de reflexie a pericardului manșonează aorta și trunchiul
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Adrian Ciuche, Teodor Horvat, Daniel Paul Fudulu () [Corola-publishinghouse/Science/92101_a_92596]