3,249 matches
-
regulile cunoscute să dispară. Acolo, probabil, vor guverna alte legi; nu le cunosc. Eu nu fac un film științifico-fantastic. Eu filmez o metaforă. Un spațiu nou cere reguli noi. Nu mai apar oameni, alternanțele zi-noapte-zi se contopesc într-un amurg perpetuu. Sensul devine unic, noțiunea „înapoi” nu mai există... La ce se va ajunge, nu știu... Spațiul acesta ipotetic este obsesia mea... Am investit suflet, bani, sunt aproape lefter... Nu mai pot să renunț. Trebuie să termin acest film! Ultimul!” „Sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl provoacă, nu vrea dispariția acestei lumi, ci vrea să o păstreze perpetuu, pentru buna noastră dispoziție". În părelnica asociere la postura critică "implacabilă, dură, tăioasă ca diamantul" a autorului Scrisorii pierdute e turnată apă de trandafir. Astfel, Al. Paleologu se apropie pînă la identificare, la un moment dat, de opinia luminos-absolutorie a
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7015_a_8340]
-
cu ochii larg deschiși și cu toate simțurile în stare de alertă pentru a vâna elementele susceptibile să devină hrana poemului. Odată așezat însă la masa de lucru gândurile sale încep să zboare spre viața cea adevărată. Acest continuu balans, perpetua căutare, produc o anxietate artistică și chiar existențială, dar care în nu puține dintre cazuri este trucată artistic. În poezia lui Mircea Petean nimeni nu știe cu precizie unde se sfârșește spiritul ludic și unde începe deruta existențială. Imaginarul poetic
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
preferă sursele secundare, lucrările critice și istorice unde materialul de studiu ca atare vine deja „digerat" intelectual. Ne confruntăm cu o comoditate universitară, dezvoltată insidios, în universitățile noastre, după 1990. O superficialitate de atitudine, subiacentă unei societăți instabile, aflate în perpetuă tranziție, fără repere morale, legale, administrative. România a ajuns treptat țara lui „mă descurc eu", a imposturii agresive chiar, a șmecheriei ca mod de viață. Sîntem inteligenți, prindem totul din zbor și apoi „ne învîrtim" noi cumva. Pe lîngă criza
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
incendia Biblioteca / sub pretextul că nu se mai vede prea bine în obscuritatea / sfîrșitului de mileniu / fața aceea neclară, acum cu totul neplauzibilă / incredibila față a omului?" Ion Zubașcu declină istoria în măsura în care aceasta i se pare suspectă pentru că falsifică prezentul (perpetuu), pentru că încearcă a-i acorda un alibi intenabil: „Da ce e cu grija asta suspectă față de curgerea timpului? / Nevoia asta grabnică de eternitate / care erodează mai tare memoria Sfinxului / decît tot nisipul mileniilor?" Manifestăm o grabă păguboasă de-a înregistra
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
cu atâta ușurință/ și vorbele nu păreau/ să ne aparțină" (63). Ea se asociază vorbirii spontane, cea specifică unei condiții a ingenuității primordiale, și devine un suport al meditației asupra cuvântului, atunci când reușește să se manifeste ca fluiditate, naturalețe, evoluție perpetuă: "Ana/ nu te pierde cu firea/ deprinde-vom împreună desăvârșirea" (23); "cine poate să pășească peste moarte/ ca pe ape/ a lui va fi împărăția numelui" (1). Poemele au mult de câștigat din varietatea registrelor de limbaj, orchestrate cu un
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
ea uitată, străbunii sunt prezenți și vii, ca, în altă notă, una satirică, de această dată, socialul contemporan, convulsionat de incompetență, rapacitate și orgolii. Peisajul interior al poemelor consună cu cel exterior, rarefiat, caracterizat prin abundență acvatică, parcă într-un perpetuu ritual purificator. Zăpezile, ploile, apele de munte, râurile își duc existența pulsatilă în perfectă simbioză cu munții, nisipul, stâncile, pajiștile alpine, prăpăstiile, peșterile, mementouri ale vieții interioare, ale căutării neobosite. Pe acest fundal esențialmente poetic, cuplul arhetipal își parcurge drumul
Vocația iubirii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7894_a_9219]
-
sporește cu vîrsta". Tot de aceea, o călătorie cu trenul în tovărășia lui Cioran era o aventură, deoarece pacientul schimba de cîteva ori locul, în căutarea unui colț fără curent și fără variații de temperatură. Uneori, mintea lui, în neodihnă perpetuă ca marea, fantasmează climatul ideal: au aer stătător, o țară "cu minimum de climat". Dar, în realitate, în această lume cu anotimpuri, pe care el n-a dorit-o, în care a căzut pentru că părinții "nu au putut să se
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
scrisului său este oferită de talentul trecerii suave între trecut și prezent, al aducerii în imediat a documentului rece, peste care s-a depus cenușa timpului. El transformă cu ușurință o amintire în corp palpabil; textul lui Odobescu înfățișează un perpetuu prezent, ce capătă valoare în ochii cititorului doar pentru că se referă la trecut. Arta lui Odobescu: magia de a reînvia semne de mult pierdute. În Cîteva ore la Snagov, aceste semne sunt vestigiile unei mînăstiri medievale; în Pseudokynegetikos, ele iau
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
de a formula o nouă concepție despre lume și nici măcar despre om, se ferește să elaboreze o terapeutică sau o filosofie". Pretenția structurii de a accede la "esență", la "entelehie" n-ar putea fi justificată, căci știința s-a dovedit perpetuu incapabilă a defini fenomenul "în sine" și totodată inaptă a elucida creația artistică. Formalizînd-o pe cea din urmă, dacă luăm în considerare structura drept un element al său, atunci aceasta n-ar putea fi decît unul ce mijlocește legătura între
Amurgul metodelor (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7971_a_9296]
-
peste existența propriu zisă ci peste un clișeu literar al ei, se va prelungi în toate scrierile ulterioare, inclusiv în romane, unde spectacolul de măști și transferul de ficțiune din text în viață și din viață în text, dă zîmbetului perpetuu al naratorului un rictus amar. Mi-l explic, aflîndu-l și pe figura autorului ca persoană reală, prin faptul că opera a luat de mult în posesie omul". Iar în legătură cu un roman al lui Alexandru George, următoarea subtilă disociere: "Într-un
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
colectiv de a admite calitatea intrinsecă și variabilă a lucrurilor suspendă adevărurile de bază, diferențele și meritele curente, făcînd loc deprinderilor iraționale. Astfel nici o casă nu e mai bună sau mai rea decît altă casă. Valoarea tuturor caselor va crește perpetuu și va asigura profitul proprietarului. Rezultatul particular: criza subprime. Rezultatul general: criza financiară mondială. Rezultatul interior: orbirea, incapacitatea de a defini o casă ca locul memorabil în care cineva trăiește și capacitatea irațională de a defini o casă, orice casă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7586_a_8911]
-
simbolică a lui Waugh, cel care supraviețuiește fiind eul său autentic, neobturat de măștile unei existențe ipocrite. Uneori, prozatorul dă "inițierii" semnificația parabolei istorice (istoria ca "bîlci al deșertăciunilor", un vanitas vanitatum, lumea ca spațiu al "norocului schimbător", cu succesiunea perpetuă a "măririi" și "decăderii"), precum în Black Mischief/Apocalipsa - 1932 - (unde Seth, împăratul unei țări ficționale, Azania, se ruinează, încercînd să-și învețe supușii noțiunea de modernitate), Scoop/ Bomba zilei - 1938 - sau Helena/Elena - 1950 - (în această ficțiune istorică, Împărăteasa
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
păstrarea sau câștigarea unui echilibru vital?ť (26 aprilie 1992) Desigur, întrebarea este retorică: firul diaristic are rostul lui - nu numai pentru propriul echilibru vital, ci și al epocii. E un mod de a aduna idei, de a fixa mișcarea perpetuă și schimbările de direcție, de a stimula fără a crea presiune, de a recepta vibrațiile oamenilor și locurilor. Mariana Șora, cu multele ei talente, a pus libertatea și flexibilitatea mai presus de bunurile materiale și de "opera așezată", dragostea pentru
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
decât acum, la aproape douăzeci de ani de la revoluție. Fiindcă, pentru a aduce un fenomen istoric în amintire, este nevoie de o minimă distanțare de el. Iar dacă universul romanului este unul postrevoluționar, personajele care îl populează sunt reprezentanții unei perpetue tranziții, ce pare să se repete, aidoma unei spirale, la nesfârșit. Așadar, ne aflăm în 1992, an în care regizorul francez Alain Basile Carlasse vine în București pentru a monta la TNB Colonia penitenciară a lui Kafka. Este un scenariu
Pierdut în tranziție by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7129_a_8454]
-
le spun, de la Heliade și Iancu Văcărescu la Eminescu și până la Marin Sorescu. "Dens puerilis, Cârlova", "Cârlova, drag os de aur", cântă din cuvinte Nichita: "Întemeietor nu de stat, ci de limbă Cârlova este. Geniul lui e o pricină de perpetuă tristețe națională. Tristețe de a-l fi rupt destinul. Tristețe de a fi plecat din sânul națiunii, limbii și vorbirii românești, cel mai apt de a vorbi vorbirea țării. Cinci flori ne-a lăsat și un miliard de absențe". Sau
Armoniile lui Cârlova by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7345_a_8670]
-
de natură epică, suporturi sigure pentru vocația analitică și pentru tentațiile hermeneutice ale privitorului, este contrabalansată de elementele formale și de stilistica lucrărilor care se înscriu în datele unei expresivități pure, în spațiul unei libertăți absolute și în spiritul unui perpetuu ceremonial ludic. Nu al-titudinea enunțurilor sau profunzimea sugestiilor în sine dau vigoare artistică acestor lucrări, ci ver-va limbajului, imaginația neobosită și, mai ales, acea stilistică, dacă îi putem spune așa, de substrat, adică situată dincolo de orice vîrstă cir-cum-stanțială și în
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
locuri, timpuri, regnuri, forme, sonuri, culori venite dintr-o diversitate de direcții ce ascund poate o nostalgie a insuficientei fixări într-un mediu anume, o indeterminare, o indecizie percepțională și morală ce se dovedește propice lirismului. Mobilitatea e o trăsătură perpetuă a producției în chestiune. O neliniștită deambulare, un nomadism sui generis vizibil și-n localizarea poemelor "în tren spre", "în drum către" justifică o atare impresie. Aproximațiile de limbă întăresc, la rîndul lor, aerul genuin al creației, cuceritoarea ei fluiditate
Poet și personaj by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7642_a_8967]
-
ar putea înmulți până la sufocare, suntem martorii unei formidabile inspirații-expirații de materie lirică, ce pare a se resorbi, spre a din nou învia, într-un flux organic. Modalitate de a înregistra o forță a naturii de bogată reproductibilitate și aparent perpetuă, așa ni se înfățișează la o primă lectură, de largă percepție, cu fiecare nou volum, lirica lui Gheorghe Grigurcu - și tot atât de fascinant în recentul Muzeu (Editura LIMES, Cluj-Napoca, 2008, cu o prefață de Șerban Foarță). Sub semnul unei evidențe - în
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
suprafața lucrurilor. Dacă încearcă să aprofundeze ceva, își micșorează viteza de deplasare și cade. Ilustrarea cea mai grăitoare a acestui carusel este internetul. O rețea miriapodică în care poți rătăci la nesfîrșit, dintr-un site în altul, în virtutea unei alunecări perpetue. Scopul acestei alunecări este însuși actul pe care ea îl reprezintă. Cu alte cuvinte, navigarea pe internet se are pe sine drept unic punct de atracție, și asta fiindcă senzația alunecării și a vitezei este experiența cea mai spectaculoasă pe
În pragul mutației by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7261_a_8586]
-
univers; o lume de dincolo de "marginea înțelegerii umane", închipuită de Oliver, asumată de doctorul Jan Perjovski, plimbată cu trenul spre-nu-se-știe-unde de Noimann - o lume în care personajele nu au viață, cu atît mai puțin un destin, ci o formă, în perpetuă transformare: sînt oameni-aluat sau oameni-gelatină care "trăiesc" astfel: Pe măsură ce se rostogolea pe scările în spirală, trupul femeii devenea tot mai fluid, scurgîndu-se ca o pastă roșie pe trepte, sfîrșind prin a forma la capătul scării o băltoacă, din care, scuturîndu-se
Un roman al dedublării by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7135_a_8460]
-
cu toată retorica de conchistador al vidului, nu scapă: "după ce am suprapus vidul meu teoretic, disperant, reflectându-l ca într'o oglindă a oglinzii pe viața mea pustie, pe gesturile mele întrerupte, pe insomnii chinuitoare și prelungi, pe agonia mea perpetuă, nu văd ce aș mai putea face cu personagiul meu încremenit de atâta disperare, dacă nu l-aș pune față în față cu moartea, pentrucă numai moartea poate să exprime, în limbajul ei obscurantist și fatal, moartea reală care mă
Minuni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7143_a_8468]
-
Îndrăgostită de țările Europei de Est și de lumea balcanică în general, are la activ numeroase călătorii "inițiatice", care se oglindesc în poeme ce surprind, cu finețe și acuitate plastică, spectacolul mereu schimbător al lumii. Dinamismul unei realități aflate în perpetuă redefinire se materializează în instantanee pline de prospețime, vădind o surprinzătoare capacitate asociativă. Sensibilitatea este delicată, emoția se cenzurează atent înainte de a atinge pragul critic, refuzând jubilația extatică, natura, confratern percepută, este, de fiecare dată, părtașa trăirilor omenești. Conturul tiraniei
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
multe ori dialogurile mi s-au părut lipsite de naturalețe, tonul este prea înalt pentru a da iluzia unei conversații obișnuite. Iată un singur exemplu: "- De la o vârstă fragedă, fără multe mofturi, și destinată de bună seamă mai degrabă eșecului perpetuu decât utilă semenilor. Atât de lipsit de talente aș putea însă ajunge departe dacă aș reuși să înghit ultima idee nobilă în circulație, revoluția socialistă. Dar revoluția nu mai e decât o mascaradă tragică, Lisa, iar eu mă fofilez deja
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7179_a_8504]
-
cenzură e. Paradoxal e însă faptul că aceiași scriitori se lamentează apoi că nu intră în universalitate... or, acolo nu intră decît acele opere care poartă pecetea unei creații vii". Autorii pilduitori au fost cei ce au cultivat o "mărturisire" perpetuă, și-au expus fără ezitări "gîndul lor adevărat despre realitate". Socotindu-se "martori" ai materiei evenimențiale de care au luat cunoștință, "se simțeau moralmente obligați să o descifreze și evalueze prin filtrul sensibilității lor morale, contribuind totodată la limpezirea conștiinței
Mărturiile Doinei Cornea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7177_a_8502]