543 matches
-
blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați și păr vâlvoi nici nu-l auzi. Luându-i perplexitatea drept o vocație certă spre audieri de considerații științifice, profită de buimăceala lui, apucându-l de braț cu oarecare și instantanee amicalitate. Vino, vino, mai aproape, prietene! spuse Profesorul cu convingere și atât de imperativ, încât masivul gonflabil nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
te omoare? Nu înțeleg." Și cum el tăcea, am adăugat ezitînd: "Din cauza mea?" "Nu, nu, protestă el, tu n-ai nici un amestec. Din cauza mea." Am răsuflat ușurată. Se vede că rămânem egoiști în fața primejdiei. Pe urmă mi-au revenit și perplexitatea și teama. "Dar ce lucru îngrozitor ai făcut? Și chiar dacă ai fi făcut, cum să te temi de așa ceva? E absurd." "Ba nu-i absurd deloc, mă contrazise el. E foarte probabil să se întîmple astfel. Foarte probabil. Și dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ce mai stai? Du-te odată, am îndemnat-o din nou. Și pentru că nu pleca, am adăugat: Cui vrei să telefonezi? ― Unor prieteni, bâigui ea încurcată, neștiind ce să răspundă. ― Și ce le spui? am insistat. În situația aceea de perplexitate, negăsind altă soluție pentru a ieși din încurcătură, se hotărî să braveze. ― Că nu pot veni deocamdată, zise ea. Să nu mă aștepte. Mai stau încă în vacanță câteva zile. Până vine trenul. ― Și te vor crede? ― Mi s-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
poziții ambigue ale ei, nu vrea decât să câștige timp fără să se compromită, de aceea s-a apucat, așa cum Îi este obiceiul, să imobilizeze piciorul broaștei, să servească una albă și alta neagră. Prima dintre aceste expresii populare provocă perplexitate printre jurnaliști, care nu citiseră, nici nu auziseră așa ceva vreodată În viața lor. Cu toate acestea, În fața enigmei, stimulați de un sănătos elan de competiție profesională, coborâră de pe rafturi dicționarele cu care uneori se ajutau când Își scriau articolele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
culorile, chiar mai mult decât negrul, cu toate că acesta Însemna doliu, ceea ce e ușor de Înțeles dacă ne gândim că doliul Îl poartă cei vii, și nu morții, chiar când aceștia sunt Îngropați Îmbrăcați În costum negru. Imaginați-vă tulburarea, năuceala, perplexitatea celui care se Îndrepta spre serviciul său și vede dintr-odată ieșindu-i În drum moartea sub chipul unui poștaș care niciodată nu va suna de două ori, acestuia Îi va ajunge, dacă Întâmplarea nu a făcut să-l Întâlnească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mi se pare mai degrabă că se va Întâmpla cu viața, care Își pregătește pas cu pas sfârșitul, fără să aibă nevoie de noi, fără să aștepte să-i dăm o mână de ajutor. Este mai mult decât de Înțeles perplexitatea morții. A fost adusă În această lume de atâta timp că nici nu mai reușește să-și amintească de la cine a primit instrucțiunile indispensabile executării regulamentare a operațiunii pe care i-o dădeau În sarcină. I-au pus regulamentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
pentru ca toată lumea să priceapă despre ce era vorba, dar sunt și alte lucruri, care pot fi același bărbat și aceeași femeie, același cuvânt și același moment, care, privite dintr-un unghi diferit, sub o lumină diferită, pot stârni îndoieli și perplexități, semne neliniștitoare, o insolită palpitație, de aceea lui Cipriano Algor îi pieri brusc plăcerea de a se gândi la Isaura Estudiosa, vina a avut-o fraza, Așa n-ar mai trebui să vin la Centru, de parcă ar fi spus, Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lui opuse de a acuza nu se poate apăra decât printr-o confesiune completă, Tată, cred că sunt gravidă, spuse și își plecă privirea Sprâncenele lui Cipriano Algor se ridicară brusc, chipul lui își schimbă expresia, de la mirare la o perplexitate surprinsă, apoi confuzia, păru să caute cele mai potrivite cuvinte în această situație, dar n-a găsit decât, De ce mi-o spui acum, de ce mi-o spui așa, evident că ea n-a răspuns Mi-am adus acum aminte, ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la Marçal Gacho care, venind acasă pentru ziua de repaos, și îndeplinindu-și elementarele datorii de solidaritate familială, nu numai că și-a ajutat socrul la descărcatul vaselor dar și, fără să arate vreun strop de mirare sau de dubitativă perplexitate, fără întrebări directe sau pe ocolite, fără priviri ironice sau compătimitoare, i-a urmat liniștit exemplul, mergând până la a aranja din proprie inițiativă un rând care se clătina în mod periculos, rectificând o aliniere defectuoasă, reducând o înălțime excesivă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
știa că visul s-a terminat, că nimic nu-l împiedică să se ridice când vrea de pe banca de piatră, îl mai tulbura însă o singură întrebare, evident absurdă, evident stupidă, totuși de înțeles dacă luăm în considerație starea de perplexitate mentală provocată de gândul că va trebui să trăiască în același Centru care i-a disprețuit munca, iar această întrebare, ajungem și la ea, n-am uitat, are de-a face cu banca de piatră. Cipriano Algor se întreabă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
transformă Într-o indignare fățișă: ,, Cum poți să-l Întrebi pe Leonardo Da Vinci asemenea tâmpenii? După câteva secole mi-am recăpătat, În fine identitatea furată și tu, arătare ciudată mă Întrebi asemenea prostii?,, După câteva clipe de muțenie și perplexitate, fotoreporterul spune o propoziție de-o simplitate complice: ;; Mă iertați seniore Leonardo Da Vinci!,,. Iese din birou, Închizând ușa cu același prudent respect ca și femeia de serviciu. Memoriu M-am născut În anul 1452, ziua 15, luna aprilie, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a împins să plecăm din țară; existau momente în care trecutul revenea violent și dureros la suprafață. Așa-numita perioadă de tranziție a României ne-a redeschis multe răni intime, a rezervat opiniei publice aici, în Apus, cumplite revelații, stârnind perplexități cărora eram rugați de către noii noștri prieteni sau cunoscuți să le dăm explicații. Filmele documentare și reportajele televizate au făcut-o mai bine, mai convingător decât am fi putut-o face noi, în pofida bagajului particular și profesional de informații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
și am citit în ei o ironie ciudată. Simțind privirea aceea intensă ea și-a ridicat la rândul ei ochii și o clipă s-au privit. N-am înțeles prea bine expresia ei. Citeam în ochii ei un fel de perplexitate ciudată și poate - dar oare de ce? - spaimă. Într-o clipă Strickland întoarse privirile și se uită fără țintă în tavan, însă ea continua să se uite la el și acum privirea ei era de-a dreptul inexplicabilă. Peste câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu toate că păreau perfect drepte și egale cu câteva clipe mai devreme. Nici o coloană nu e exact paralelă cu celelalte, nici una nu e, matematic, perpendiculară. Fiecare e ușor înclinată înlăuntru. "Dezarmoniile" se observă de aproape foarte clar și încerci o vagă perplexitate. Așadar, nici măcar Parthenonul, simbolul însuși al perfecțiunii, nu este perfect? însăși teorema de marmură a clasicismului e plină de greșeli? Te depărtezi și, deodată, constați că templul e din nou perfect! Coloanele se văd acum drepte, milimetric drepte, și egale
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
acum de opera sa. Îmi întinde o foaie xeroxată pe care e reprodusă fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare. Și îmi explică foarte sobru, stimulat de perplexitatea mea: Am reușit mai multe performanțe, ca femeie și ca bărbat". Am amuțit. Ce înțelege, oare, prin "performanțe"? Nu îndrăznesc nici să-i cer explicații, de teamă să nu comit o gafă, și nici să plec. Theo ia foaia și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scânteiază. Mai bine de o jumătate de oră avionul planează peste ea. Ai senzația că sosești pe altă planetă. Sau într-un alt secol. Nu cred că e posibil un spectacol mai uluitor. Și chiar dacă l-ai mai văzut o dată, perplexitatea rămâne aceeași. La aeroport ne așteaptă, într-un grup numeros, organizatorii "Romfest"-ului. Întrebări convenționale: "Cum ați călătorit? Sunteți obosiți?" Răspunsuri la fel de convenționale: "Bine. Mulțumim". După efuziuni, încep, însă, momente penibile. Ne exprimăm dorința de a locui toți trei la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
se uită nici în ochii domnului Ionescu, ci își aținti privirea în jos, undeva între bancă și fereastră, ca și cum și-ar fi ales locul unde să sară. Dar rămase sus pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate că fusese, dar surâs în niciun caz, fiindcă dindărătul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe pervaz. Iar în ochii domnului Ionescu ce se vedea? Perplexitate? O concentrare surâzătoare ca atunci când se pregătea să arunce la țintă săculețul cu nisip? Cătălin se aștepta la orice. Dar nu era timp de amânare. Lucrurile se clarificau precipitat. Perplexitate poate că fusese, dar surâs în niciun caz, fiindcă dindărătul concentrării de pe fața domnului Ionescu țâșni mânia. Cine ți-a dat voie să lipești porcăriile alea acolo pe geam?! La mine în școală nu faci politică! Ai înțeles? N-ai
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
comunității. Și, desigur, amuzament. "Te-ai gândit să faci asta... Sau să spui asta... Sau ai avut intenția asta?", aveam să-l întreb, c-un zâmbet enigmatic, pe interlocutorul meu căruia în prealabil îi detectasem gândurile. Și aveam să savurez perplexitatea lui, știind prea bine că tocmai asta se gândise să facă. Sau că asta îi fusese intenția. Iar el, eram sigur, avea să încerce, contrariat, zâmbind strâmb, s-o dea pe glumă: Nu cumva ai darul să citești gândurile?"... Ba
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
este, în primul rând, un triumf datorat Departamentului Continuitate. Bebelușul era siderat să vadă obiecte similare, în culori similare, care ocupau aceleași locuri pe care le ocupaseră și cu o zi înainte. Și, mai mult decât atât, era încântat (în ciuda perplexității) că actorii care îi interpretau pe părinții săi își amintiseră, încă o dată, rolurile ce le fuseseră atribuite. Hai, bebe, spuse Naomi, apropiindu-se de scaunul înalt cu cerealele elvețiene într-o mână și cu două lingurițe în cealaltă. Îi dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
veniseră toți, și când am deschis ușa, am dat cu ochii de Iasomia, exact la intrare. Bineînțeles că am plonjat instantaneu în alt nivel de percepție, învăluindu-mă imediat o emoție inexplicabilă, dar miam revenit oarecum după un moment de perplexitate, încercând să depășesc vârtejul amețitor care cuprinsese încăperea. Bună, i-am spus în treacăt, străduindu-mă să mi păstrez un ton neutru și să mă preocup de adunarea în sine, deși apariția ei fascinantă, într-o rochie bleu cu alb
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
cu seamă Între complici, Între Îndrăgostiți, Între doi oameni care au decis să-și asume Împreună un drum, o fărâmă de drum... Și l-a privit pe Siboiu tulbure, cu priviri albe, din care discernământul fusese șters și Înlocuit de perplexitate. Siboiu era un adolescent Înalt, mai Înalt decât Vasile, bine clădit, cu trăsături fine, cu zâmbet clar, ai fi zis că numai ție Îți este adresat, fără umbră, iar părul, dacă și l-ar fi lăsat să crească, i-ar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și el deliciile confortului material, să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
de lume pe dos. Principalele teme ale lumii pe dos sunt: excesul alimentar, dezgolirea trupului, libertatea sexuală, trândăvia. Într-un loc în Numele trandafirului, descoperirea unei psaltiri realizate de Adelmo, are asupra lui Guglielmo și a lui Aldo un efect de perplexitate“ strigăt admirativ”deoarece pe marginea ei era înfățișată o lume răsturnată “față de cea cu care se obișnuiseră simțurile noastre”: “(...) o lume așezată cu capul în jos, în care câinii aleargă înaintea iepurelui, și cerbii îl vânează pe leu. Capete mici
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
animalele se treziră față în față. De această dată, încremeniră amîndouă: și Lupino, surprins să se trezească dintr-o dată în fața mamei, și căprioara, înghețată de spaimă. Emoțiile de peste zi o copleșiseră, iar acum stătea paralizată, incapabilă să raționeze. Starea de perplexitate s-ar fi prelungit, poate, dacă în poveste n-ar fi fost implicat și puiul de căprioară. Fericită că-și întîlnește mama, mogîldeața s-a ridicat nesigură și i s-a alăturat, strigînd satisfăcută. În clipa imediat următoare, un pui
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]