709 matches
-
-și câștige valoarea chiar și în fața tatălui. El este de altminteri, cauza pentru care începe să scrie: În fond, ceea ce impunea tăcere sau cel puțin surdină îndoielilor mele era reacția tatei, primul și marele meu lector. El mă îndemna să perseverez"254. Cu toate acestea, în jurul tatălui (și a-ntregii familii, de altfel) păstrează aura misterului: nu anii liniștiți ai copilăriei sau căutările adolescenței și tinereții o marchează, ci evoluția mult prea tumultoasă a maturității pe care și-o trăiește singură
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în realitate nimic nou sau străin, ci un lucru familiar și întipărit de mult în minte, care a fost înstrăinat doar prin procesul reprimării""258. Primul și marele ei lector este Eugen Lovinescu: cu el învață să scrie și să persevereze. Din memorii aflăm că începe să mâzgălească hârtia "spre a "exista" dinaintea lui"259. Scriitorul nu se poate desprinde de propria personalitate și de realitatea social istorică, de formarea intelectuală, de demersul culturii în general; de aceea opera sa conține
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de Învățământ dar și schimbarea mentalității și comportamentului elevilor, părinților, profesorilor, managerilor, schimbarea și planificarea micro și macro proiectivă din Întreg sistemul de Învățământ. CARIERA MANAGERIALĂ ÎNTRE ȘTIINȚĂ ȘI ARTĂ „Dacă te sperii și abandonezi lupta, ești un Învins, Dacă perseverezi și nu reușești, cel puțin ai gustat deliciile luptei și te-ai pregătit pentru următoarea bătălie. Dacă ai Învins, atunci ai o mare satisfacție a strădaniei Îndeplinite.” - G. Porter Cariera este o succesiune de activități și poziții profesionale pe care
Modernizarea carierei de manager în instituţia de învăţământ preprimar by Dorina Buhuş () [Corola-publishinghouse/Science/1725_a_92277]
-
concepțiilor științifice. Concluzia lui Zosin era aceea că "psihiatria pășește în veacul al XX-lea ca știință medicală bine constituită, așezată pe temelii nezdruncinabile..." și, mai departe, că "psihiatria a ieșit de mult din faza aceea nebuloasă în care se perseverează prea cu îndărătnicie a se crede că s-ar afla încă și că în multe privințe este poate ca știință pozitivă chiar mai afirmată decât multe altele necontestate sub acest raport cu mult înaintea ei". Lucrarea constituie, totodată, o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
puțin ispitit de sonorități (acestea, la Barbu, cu finalități melodice), privitorul tentat de șarjă și parodie frizează delirul imagistic; linii frânte, volume insolite, reprezentări piezișe (între pseudo-figurativ și decompoziție) intră în relații turbionare mozaicale, departe de intenția vreunei sinteze. Ochiul perseverează în suprafețe. O întâlnire în pod e pretext de inventariere a vechiturilor stocate: "scaune tapițate", "rufe cârpite, pe frânghii vii", "feronerii și faianțe"; la un ospăț nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în ideea fragilității omului-insulă (un Sisyf camusian) care, ne-în-stare să-și domine existența, se lovește de zidurile absurdului. Peste ultima parte a poemului revine zâmbetul. E un mod de a conchide că invazia tragicului nu anulează esențialul: lumea merge înainte, perseverând în în-singurare și așteptare: Și m-au cuprins mâini ușoare, De colonelese și domnișoare Și unde-am fost spălat și uns Cu alifii conținând leac ascuns. Și înveșmântat fost-am în pânză scrobită Când m-a-ntrebat cu o voce vâslită Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
toată lumea știe, Se construise o academie Din șindrilă, șipci, din paie, Pentru examenul de dăndănaie... Izbește aici o retorică a gratuitului, o anumită allegria, atitudine neaderentă imersiunilor în abisal. Fixat într-o atitudine superior-bonomă, perceptivul netemător de paradox și contrasensuri perseverează în fabulos inventând o lume de panopticum, în lumină rece. Asistăm la o inteligentă comedie a cuvintelor; gravității comune i se contrapune un arrière-plan hazliu, nu și o adâncire (ca la "balcanicul" Ion Barbu) în freamătele ființei. Remarcabil adesea, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rime încrucișate, urmate de un distih; totul în decasilabi. Derogări de la normele italice erau de găsit, în continuare, la Baudelaire, la Verlaine și Rilke, mari sonetiști. De la Eminescu se cunosc douăzeci și șase de sonete, unele dintre ele capodopere. A perseverat întru sonet, se cunoaște, ieșeanul Mihai Codreanu, parnasian declarat, autor al unui dublu sonet (cu aer baladesc), Povestea păsărarului, și al unui sonet pe rime date, Sonet care surâde. Audiență largă au avut Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
după cei doi ani în care tinerii au așteptat să obțină fie el un pașaport de a o întâlni pe Julia în Republica Vandana de Nord, fie ea pentru a mai putea veni o dată în Republica Vandana de Sud. Cine perseverează câștigă! Frumoasa domnișoară Julia Zimberlan, la doar douăzeci de ani a primit sublima viză și, tremurând de emoție, a plecat să-l întâlnească pe Raul B.. Inima îi bătea cu putere: "Oare o mai așteaptă Raul? Oare n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
de căsătorie. Dacă nu s-a putut căsători nici la cincizeci de ani, domnișoara Julia a sperat s-o poată face măcar la șaptezeci și cinci. Timpul a trecut nemilos, dar Julia și Boby s-au dorit și mai mult. Iar cine perseverează câștigă! N-a fost să fie la șaptezeci și cinci de ani, însă s-a întâmplat la nouăzeci și opt! La exact optzeci și doi ani de când l-a cunoscut în excursia din programul "Prietenia nu cunoaște granițe" pe Raul B., adică
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
însoțite de satisfacția reușitei, deoarece succesele obținute determină o mobilizare superioară a forțelor, iar această mobilizare superioară duce la obținerea de noi succese. Fără succes e greu de admis că individul poate fi convins și determinat să depună eforturi, să persevereze, să se angajeze pe o anumită linie. Succesul reprezintă sursa unor importante satisfacții, prilej de avânt, motiv de entuziasm, răspuns unor așteptări, semnal al prezentului și o carte de vizită indicând posibilitățile individului. Succesul reprezintă un fel de recompensă pentru
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
erorilor. Dar există greșeli și greșeli. Una este să greșești drumul spre casă, când te întorci afumat de la cârciumă și alta e să-ți clădești afacerea pe himere. După cum nu e totuna dacă ai greșit o dată, din neștiință, cu a persevera în greșeală, cu bună știință. Urmări grave pot avea greșelile săvârșite în conservarea sănătății, în afaceri și în educația copiilor. Asupra acestora din urmă vom zăbovi. Cea dintâi greșeală a părinților (cel mai adesea a celor care au un singur
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
bune liceul, a absolvit și o facultate, exprimându-și, nu o dată, recunoștința față de părinți și față de școala care l-au format. În finalul acestor însemnări adresez un îndemn părinților: puneți-i pe copii să muncească, să depună eforturi și să persevereze pentru depășirea dificultăților ivite în procesul învățării. Nu vă grăbiți să le plătiți lenea, pentru că le faceți un mare deserviciu și săvârșiți o gravă eroare educativă. Nu uitați! Cunoștințele acumulate prin efort propriu sunt mai trainice, mai funcționale și se
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
a unor performanțe deosebite în plan teoretic sau practic, toate acestea sunt rodul autoinstruirii, al autoperfecționării, într-un cuvânt al autoeducației. Tot autoeducație înseamnă și dacă facem eforturi să ne stăpânim impulsurile, să ne înfrânăm dorințele, să rezistăm tentațiilor, dacă perseverăm în atingerea unor țeluri nobile, dacă ne înăbușim înclinațiile spre comoditate și compromisuri. Viața cu solicitările, plăcerile, bucuriile și capcanele ei reprezintă un permanent și solicitant exercițiu de autoeducație. Numai cei ce învață din experiența proprie și a altora, numai
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
după cei doi ani în care tinerii au așteptat să obțină fie el un pașaport de a o întâlni pe Julia în Republica Vandana de Nord, fie ea pentru a mai putea veni o dată în Republica Vandana de Sud. Cine perseverează câștigă! Frumoasa domnișoară Julia Zimberlan, la doar douăzeci de ani a primit sublima viză și, tremurând de emoție, a plecat să-l întâlnească pe Raul B.. Inima îi bătea cu putere: "Oare o mai așteaptă Raul? Oare n-a găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
de căsătorie. Dacă nu s-a putut căsători nici la cinzeci de ani, domnișoara Julia a sperat s-o poată face măcar la șaptezeci și cinci. Timpul a trecut nemilos, dar Julia și Boby s-au dorit și mai mult. Iar cine perseverează câștigă! N-a fost să fie la șaptezeci și cinci de ani, însă s-a întâmplat la nouăzeci și opt! La exact optzeci și doi ani de când l-a cunoscut în excursia din programul "Prietenia nu cunoaște granițe" pe Raul B., adică
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
în eroare de ifosele boierești ale lui Matei Eminescu și au transmis din unul în altul afirmația greșită că bunicul poetului a fost proprietarul moșiei Joldești! În al doilea rînd, te miră și stăruința cu care Augustin Z. N. Pop perseverează în greșeală. După ce îl vede pe Vasile Iurașcu "trăind într-o deplină răzeșie la Joldești"23, domnia sa vrea să dovedească documentar că în adevăr acesta a fost descendent din Iurașco pîrcălab de Hotin! Pentru D-sa "amintirile epistolare ale fratelui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mare, neamestecându-și apele cu cele sărate; ajunge apoi în Sicilia și își atinge scopul nelegiuit unindu-se cu apa izvorului. Care este lecția pentru istoriografia alternativă? Un flux poate să nu se amestece cu mediul ambiant, el poate să persevereze în ființa sa și să-și împlinească destinul prin manifestarea încăpățânată a puterii sale de a exista. Marea care trebuie traversată? Filosofia idealistă în tripla ei formulă platoniciană, creștină și germană. Șuvoiul? Acest faimos râu Alfeu? Filosofia hedonistă: materialistă, senzualistă
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
sunt mai evidente: procesele adaptive devin mai primitive, posibilitățile de a aprecia realist situația, de a-și valorifica experiența proprie și de a utiliza o noua strategie de răspuns, mai slabe. ca urmare, tendința spre rigiditate a răspunsurilor, spre a persevera cu un răspuns care nu se dovedește adecvat situației devine o particularitate caracteristică comportamentului celui frustrat. Nivelul la care se va desfășura „fenomenul frustrației”, - preponderent în plan subiectiv, egocentric, sau în cel obiectiv, de înțelegere reciprocă și cooperare, - depinde în
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în planul formării conduitei de „obligativitate”, de sentiment al datoriei și al răspunderii, se năruie, copilul rămânând cu mentalitatea formată în familie că are numai drepturi nu și datorii, că i se cuvine totul. Așa cum remarcă V. Pavelcu, „Reacțiile infantile, perseverează așa-ziselor «complexe de frustrație» nu sunt decât stereotipe vechi, refractare normelor sociale acceptate de lumea adultă. Așa după cum la o ciocnire cu masa, copilul lovește masa în semn de pedeapsă, ca fiind vinovată de durerea simțită, așa, mai târziu
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mai ridicate s-au obținut la următoarele dimensiuni: Conștientizarea propriilor emoții și răspunsuri echilibrate la situațiile stresante sau critice. Implicarea în situații noi, în relații interpersonale. Investiția în dezvoltarea personală. Scoruri medii s-au identificat la: Optimism, capacitatea de a persevera fără blamare sau demoralizare. Motivația intrinseca pentru strategii constructive, urmărirea cu speranță. Capacitatea de a se relaxa. Scorurile cele mai mici s-au obținut la următoarele dimensiuni: Crearea unei relații armonioase, climat confortabil. Capacitatea empatica. Schimbarea prejudecăților Aceste rezultate par
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
proprie, intrinseca, la capacitatea de a elabora un plan pentru a trece peste obstacole, frustrări și a urmări un scop; vizează „speranța” ca dimensiune a QE. Al patrulea item identifica gradul de optimism al persoanei testate, capacitatea să da a persevera fără a se blama pe șine sau a se demoraliza. Acest scenariui urmărește comportarea persoanei față de minorități. Este vizată schimbarea prejudecăților prin acțiunea asupra lor și prin adoptarea unui mod democratic de relaționare. Scenariul acestui item se referă la capacitatea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
lînă; lua; lucrător; lume; mama; mamă; Manole; mătura; merit; meserie; meșteri; mînca; mîncare; motiv de existență; multe; muncă fizică; muncă grea; munci /bani; muncitori; necesar; neîntrerupt; neplătit; nimic; noapte; obligator; obligație; obositor; obține; ocupat; om; oportunitate; ora; părinți; perfect; a persevera; personal; nu pierde timpul; a nu pierde timpul; cu plăcere; din plin; plină; prăși; preface; preferat; a primi bani; a produce; productiv; profesia; profesie; profesor; progresa; prost; pulover; răsplată; realizare; rece; saltă; sapă un șanț; sarcini; sănătate; săptămînal; scaun; scop
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
a permis să trăiesc până la 35 de ani liber și în marginea societății. Raționamentul meu e simplu: când nu va mai merge, mă împușc. Socoteala n-a fost proastă, căci mi-a îngăduit Ă contrar turmei din jur Ă să perseverez... în ființă fără teroarea viitorului” (484 Ă 2 decembrie 1946). Cum plătește Cioran o astfel de înstrăinare, nu față de viitor, ci față de propriul prezent?! Probabil că prin scris. Punitiv, scrisul însumează melancolia, anxietatea, neliniștea, plictisul. Așadar, scrisul ca drog: deopotrivă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
impas, în care se resorb energiile primare, este consecința neputinței de a acționa. Fiindu-i interzis accesul la fapta elementară, Cioran îi neagă valoarea, deși trăiește în permanență cu nostalgia ei. Ce-i rămâne decât să exceleze în negare, să persevereze în explorarea neputinței? „Am un curaj negativ, un curaj îndreptat împotrivă-mi”, spune la un moment dat. Pentru a continua: „Mi-am abătut viața de la sensul pe care mi l-a hotărât ea. Mi-am anulat viitorul” (I, 10). Sunt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]