557 matches
-
lucruri neplăcute. Românii și-au perfecționat tehnica „cititului printre rânduri“. Căutau „cheia“, vorbele nespuse, dar sugerate. Uneori, aluziile deveneau transparente. Poeta Ana Blandiana a reușit să publice o carte În versuri pentru copii al cărei erou, un motan Înfumurat, Îl personifica destul de vizibil pe Ceaușescu. Cartea trecuse de cenzori sau fusese lăsată să treacă; a fost repede retrasă din librării. Românii ajunseseră mari cititori, inclusiv de poezie, și nu atât de dragul poeziei (astăzi, aproape nimeni nu mai citește poezie!), ci al
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
l-a plasat pe Kogălniceanu — Împreună cu Cuza — Într-o poziție fără rival. Inițial, comunismul procedase la o modificare și mai radicală a Panteonului, așezându-l În poziția cea mai Înaltă pe Nicolae Bălcescu (1819-1852), istoric și revoluționar de la 1848; el personifica evacuarea mitului dinastic — și, În genere, a mitologiei naționale — În favoarea noii mitologii revoluționare. Gheorghiu-Dej Își dădea mâna cu Bălcescu (fără să-l Întrebe pe cel din urmă dacă se simte onorat de companie; probabil că nu s-ar fi simțit
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
putea decât să câștige. România avea nevoie atunci de un „Salvator“. Regele Ferdinand, Întru totul opusul Mariei, era un om inteligent și cultivat, dar de o nehotărâre bolnăvicioasă. Marele suveran În acele momente a fost ea, chiar dacă oficial țara era personificată prin Ferdinand. Românii au simțit acest lucru și și-au Învestit În ea speranțele. Maria mai avea o calitate, care i-a dat În vreme de război un atu formidabil: curajul fizic. Pur și simplu, nu-i era frică, nici
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Europa o suportă cu greu; dar Înseamnă, În latura lui mai simpatică, și o anume manieră de a privi detașat lucrurile, o pronunțată sociabilitate și o substanțială doză de relativism și de umor. Față de „purismul“ românesc al lui Eminescu, Caragiale personifică infuzia cosmopolită, caracteristică orașului românesc; cu alte cuvinte, exact ceea ce detesta Eminescu. Eminescu este lipsit de umor, Caragiale Îl are din belșug. Eminescu este omul marilor adevăruri, Caragiale constată pulverizarea valorilor. La Eminescu totul e absolut, la Caragiale totul e
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de tunuri fioroase, de mult amuțite, orientate spre estuarul râului Tajo și spre cartierele centrale ale orașului. Priveliștea e dominată de acoperișurile îmbrăcate cu olane ale majorității caselor, alcătuind un peisaj uniform. Lunete instalate pe suporturi metalice te ajută să „personifici”, să scoți din anonimat anumite case și străzi, introducând o monedă de 100 de escudos. Câteva monumente și locuri pot fi identificate și cu ochiul liber: Catedrala Se Patriarcal, Biserica Santo António, Piețele Do Rossio, Figueira și Comerțului (cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
viețuire” în penumbra literei scrise și a individualității creatoare, irumpe în „prezentul istoric și cultural”, văzându-se deodată confruntată cu cele mai înalte repere și expresii, cele ale filozofiei, științei și artei post-renascentiste, occidentale. Dintre noi, „el” părea uneori a personifica viitorul mare poet tocmai prin această „masculinitate, gravitate” a motivelor și „ținutei sale poetice”, alături de Cezar, în timp ce Nichita părea încă „ezitând”, „feminin”, un adolescent fermecător atât de „mirat de existență” încât pare a întârzia să pășească peste pragurile ei grave
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai apare numit peștele, sau „duhul de mare” nu mai reprezintă în universul colindei o specie anume, ci încorporează doar atributele distructive ale animalelor asimilate haosului. Mihai Coman nu îl consideră nici măcar animal mitologic, „ci o stihie, o entitate vagă, personificată în chipul unei apariții supranaturale”. Doar în colinda Peștele și mreaja fetei, III, 50, tânăra primește un rol dinamic în inițiere, apropiindu-se sensibil de ritualul masculin: „Îndărăt se înturnară,/ Acasă mergeară,/ Furcă că-și ciopleară,/ Caier că-și puneară
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trăit doar 39 de ani, dar i-a trăit intens, lăsând în urma lui fapte, certitudini, îndoieli, vise, regrete, blesteme și binecuvântări. La peste patru decenii de la dispariția sa este încă un model pentru milioane de tineri protestatari, un idol romantic, personificat în filme de Omar Sharif și Antonio Banderas și mai recent de Benicio del Toro,in filmul "Che" realizat de cunoscutul regizor american Steven Soderberg, creator și al altor două pelicule consacrate lui Che "El argentino" și "Guerilla"! Despre personajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
îndeplinirea misiunii, la începutul toamnei anului 1919, când nu peste multă vreme avea să-i vină și al cincilea copil, revine în București, să se stabilească definitiv. Ion Voiculescu, fiul scriitorului V. Voiculescu, într-un articol memorialistic, publicat în 1971, personificând întâmplarea, relatează momentul sosirii familiei dr. Voiculescu la Casa cu nr. 34, din str. Dr. Staicovici care din toamna anului 1919, cu o anumită excepție, va deveni locul unde familia dar mai ales tatăl său va trăi, va gândi, va
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
desigur și suflet, pe care-l ia de la omul care a Îngrijit via și a vinificat, acela pe care vinul l’a avut În preajmă, direct ori indirect, tot timpul. Poate de asta vinul e singura băutură care a fost personificată Într’un zeu și tot el poate Îndeplini euharistia, adică să devină sângele lui Hristos. Coca Cola nu. Dar are suflet și vinul obținut În vreun combinat? Desigur că nu. Să mă ierte oenologii, cărora de fapt le apreciez zbaterea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
glumele și à propos-urile lui mult prea deocheate și mai fără perdea, dezlănțuite prin pădurea Pele șului, unde rătăceam cu toții Într-o vară, și asta numai și numai din pricină că masculul sau faunul, sau silenul, sau sati rul - ge niile silvestre personificând forțele sălbatice ale naturii - era Întărâtat pe atunci de carnea albă și ațâțătoare, prin farmecul ei lenevos și lasciv, a prietenei și colaboratoarei noastre; eu mai păstrând și astăzi aci, În fața mea, ca un presse-papier În aten ția musafirilor mei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
e oricum pretutindeni în lucruri, ca umbră a lor; a infiltrat în ele frica: în bicicletă, în coafat, în parfum, în frigider; a transformat cele mai banale obiecte neînsuflețite în niște amenințări. Obiectele aparținând celui urmărit au ajuns să-l personifice pe urmăritor. Desigur, urmăritorul apare uneori în persoană, la intervale precise de timp, calculate astfel încât amenințarea să persiste. Într-o asemenea zi - de prezență în carne și oase -, ochiul celui urmărit îl receptează pe urmăritor ca pe un amețitor vălmășag
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
În Muntenia) sau „Jidăncuță frumoasă !” (În Moldova), erau uzuale În mediul țăranilor și al târgoveților <endnote id="(3, p. 55)"/>. Pentru țăranii din Bucovina, Sfânta Duminică - o zi sfântă, Întruchipată ca o femeie frumoasă, despletită, asociată curățeniei și veseliei - este personificată de o evreică : „Când o visezi [pe Sfânta Duminică], să Închipuie ca jidaucă” <endnote id="(259, p. 222)"/>. Iată câteva fragmente de poezii populare culese În a doua jumătate a secolului al XIX-lea : Am zis zău și pre-a mea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-o simplă râpă, ci direct În flăcările Iadului ; este drept că ele erau oricum menite evreilor, dar abia la Judecata de apoi (vezi capitolul „În flăcările Iadului”). De altfel, și În reprezentările plastice tridimensionale, din spațiul catolic, evreimea este personificată de o femeie legată la ochi de Diavol (Sinagoga cieca). Intitulată Altercatio Aecclesiae contra Synagogam, această parabolă - inițial literară și ulterior preluată de arta plastică și de teatrul stradal - constă În Înfruntarea teologică dintre două femei, care-și dispută Întâietatea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pe de o parte, și Sinagoga Învinsă și oarbă, pe de altă parte. Cu capul plecat, cu coroana căzută, cu o lance ruptă În mână, cu Tablele Legii răsturnate, Însoțită de un animal impur (porc, capră sau măgar), femeia care personifică Sinagoga este Înfățișată legată la ochi, atât În reprezentările tridimensionale, pe portalul catedralelor gotice din secolele XII-XIII (Notre-Dame de Paris, Strasbourg, Reims, Bourges, Bamberg, Trier), cât și În cele bidimensionale : În vitralii (Chartres, Marburg, Varennes-Jarcy etc.) sau În miniaturi. Aceste
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
elemente simbolice degradante, așa cum se Întâmplă În spațiul catolic <endnote id="(136, p. 109)"/>. Totuși, cel puțin un element - cu siguranță, cel mai expresiv și mai puternic din punct de vedere simbolic - Îl regăsim și În spațiul creștin-ortodox : femeia care personifică Sinagoga are ochii legați cu o năframă. De data aceasta Însă, cauza cecității nu mai este, În mod explicit, Diavolul. Explicit sau nu, Diavolul este cel care provoacă cecitatea simbolică a evreului. Ca atare, remediul ei nu poate fi căutat
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
supraviețuit În paralel cu cel iconografic. În vestul Europei, În miniaturile din secolele XII-XIII, evreii sunt adesea figurați În scena Judecății de apoi. De regulă, ei sunt torturați de demoni, fiind Împinși fie În gura căscată a monstrului ofidian care personifică Iadul, fie Într-o imensă căldare așezată În flăcările Iadului (vezi Herrade von Landsberg, Hortus Deliciarum, 1175 ; <endnote id="la 139, p. 234"/>). Ca semn de identificare etnică, ei poartă adesea stigmatul epocii - pălăria țuguiată (germ. Judenhut) <endnote id="(136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
jumătate deținutul folosește defecația ca pe un moment de repaus, ca pe un prilej de a-și mai trage sufletul pe drumul calvarului lui de lucrător în abatajul minei de aur. E singura lui viclenie în lupta cu forța statală personificată printr-o armată de milioane de soldați puși să-l păzească, de instituții și forme de organizare socială. Acestei forțe grandioase deținutul îi opune instinctul propriului său cur (...) Stând pe closet, te pomenești într-o bună zi, tu, fost deținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împărat. Posibilitatea de a (re)integra în "prezent" relația cu sacrul, prin intermediul procesului de purificare (prin cremație) a corpului imperial, conferă comunității dreptul de a-și lega în mod indestructibil viața individuală și pe cea cotidiană de zeitatea care îi personifică profilul absolut 8. Teza stoicilor despre senzație ajunge, ca și cea a atomiștilor, la apărarea tuturor imaginilor, de orice fel, contrar atitudinii binecunoscute a lui Platon (la care vom reveni ulterior); căci fie și false, prin ele însele sau ca
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
generală a guvernării, dat fiind că însăși comunitatea afirma despre propria cetate, în cadrul ceremonialurilor și prin discursuri, că este nemuritoare și sacră. Teoria imperiului integrează mistica urbană a cetății și simbolistica puterii autocrate, astfel încât ele practic se contopesc. Roma este personificată și ei i se atribuie o iconografie complexă, redată pe frontispiciile monumentelor, în acte juridice și pe însemne militare (politică pe care Constantinopolul o va prelua aproape integral); împăratul, în schimb, împrumută atributul eternității de la cetatea supremă, devenind Imperator Caesar
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de înecul lumii sale în apele întunecate a căror vuiet crescând nu l-a auzit deși i-au fost ascunse în preajmă. Textul Apocalipsei ne evocă ruperea de către Mielul Divin a șapte peceți ce sigilează cartea aflată în mâna absolutului personificat de o identitate tainică, de un Cineva care domnește peste întregul univers. Frângerea primelor șase peceți generează în ansamblul tabloului apocaliptic patru fenomene generale care sunt evocate repetitiv în diverse forme: survenirea cataclismelor drept majore dezechilibre naturale, apariția unor conflicte
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ca să învețe nemțește, franțuzește și latinește. - Dar românește nu ? - Ba și românește; dar, vezi d-ta, că dacă n-a învăța franțuzește și latinește nu înțelege româneasca de astăzi. 1 Întotdeauna C. Negruzzi, când vrea să vorbească de cronicari, îi personifică în Cantemir: acesta îi era mai cunoscut pentru că acesta a fost tipărit cel întîi. 2 Scrieri, I, p. 337. Acum trebuie să știm multe limbi, ca să înțelegem pre a noastră"1 . Și aceeași atitudine de critic o are și față de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în româna veche cuvîntul toriște înseamnă gunoiul din staul, dar și locul de odihnă pentru vite și oi la amiază și noaptea sau ținut locuit. În mitraism/creștinismul arimin, Tatăl Ceresc, în actul creației veșnice a morții și renașterii este personificat prin taurul ceresc ce se supune legii morții pentru a crea viață eternă pe pământ prin Mama Pămîntească. Teozofia este identică cu cea din cultul filistenilor prin simbolurile lor religioase, El și Așera. Cînd ivriții au pus la cale mozaismul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Sardes spunea pe la anii 175 că toată filozofia creștină a venit de la barbari nu de la iudei sau grecotei și asta cu 200 de ani înainte ca făcătura fariseilor să devină religie unică în imperiul roman! Sidec era o divinitate ce personifica dreptatea și cinstea în religia filistenilor. Acest personaj este amintit și în Cartea lui Eno, Melchisedec fiind preotul ,,poporului ales”, cînd, Eno tatăl lui a fost urcat la ceruri pentru a primi de la Ziditorul tu-turor văzutelor și nevăzutelor, Calea/Legea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
ale dionisiacelor, saturnaliilor și calendelor. Primele forme de dramă rituală au fost cele referitoare la vânătoarea primitivă. Acestora le-au urmat jocurile crescătorilor de animale, apoi cele cu caracter agrar, care foloseau măști vegetale și antropomorfe, reprezentând demoni ai vegetației, personificând primăvara (ca în Paparuda) sau referindu-se la rituri ale fertilității solului (precum Călușul, Cucii). Cultul morților a generat altă categorie de jocuri rituale: jocurile grupurilor de bărbați care întruchipau, deghizându-se, spiritele strămoșilor. Toate aceste forme ale dramei rituale
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]