568 matches
-
mirifică, la un prim strat al lecturii, dar care hărțuiește poetul, din profunzimi. Oricum, el s-a dovedit a fi dotat cu o percepție tragică a acesteia, deci personaje de basm precum Ileana Cosânzeana, Muma-Pădurii, Piaza Rea, Por Împărat, Codrul, personificat în buna tradiție eminesciană, par să pregătească ceva, să fie preambulul înșelător al unei drame. Ele evoluează pe aceeași scenă, într-un eclectism uneori obositor, cu figuri istorice și mitologice. Sunt eu, Psyche, duhul asfodelelor (Psyche) Și m-au fugărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
apă de la fântână străină, zicând : „Eu las plânsorile aice și iau odihnă“, se foloseau diferite ierburi, se alăpta pe prag etc. (cf. A, Gorovei, Credinți). Plânsul copilului era considerat „un fel de morb“, care se numea plânsori (plânsoare) și era personificat în textele descântecelor „(cf. S. PI. Marian, Nașterea). RÂSUL : Dacă lacrimile sunt semnul tristeții și al jalei, râsul reprezintă expresia bucuriei, o metaforă a vieții. În ample cercetări consacrate funcției rituale și magice a râsului în folclor și în mitologie
Carusel, nr. 15, Anul 2014 by Hristea Diana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91783_a_107370]
-
ci trece pe lângă el și, astfel, nu are conștiința că riscă și că are nevoie să înfrunte riscul ca pe o probă. Și când știi că riscul poate fi ocolit, el își pierde forța de atracție. Deși știu că, dacă personifici moartea, nu mai poți avea sentimentul că exiști în preajma ei, am totuși uneori impresia acută că moartea mă ocolește. Cuvântul „impresie“ poate fi suspect, dar în cazul de față are o putere de sugestie pătrunzătoare: o prezență imaterială îmi dă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
începe să simtă - fără să știe bine dacă aici e vorba de o cunoaștere - că nu mai are viitor, că se termină pur și simplu. Pur și simplu... brusc și fără explicație, deși știm de mult ce ne așteaptă. Dacă personificăm moartea - apotropaic, ca să facem din ea o ființă sau o neființă care există în afara noastră -, vom spune că moartea „ne așteaptă“ pe fiecare în parte. Însă, dacă am fi ceva mai aprigi față de inconștiența noastră, ar trebui să mărturisim că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
arată pe individ în elementul esteriorității, ca membru a unei anumite pozițiuni din lume or viață, momentul al doilea se prezintă ca productul unei direcțiuni de viață cu totul determinate, care se reflectă în ținuta consistentă. În ținută s-a personificat oarecum elementele generale care poartă pe individ. Să observăm mai întîi ideea costumului în raportul său cu reprezentațiunea dramatică. Ce semnificare are în genere costumul? Costumul are să ni prezinte figurile în arătarea lor esterioară și conform cu generala stare a lumei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
e copila neliniștită, închietă, plină de dor, jumătate nepreocupată, jumătate arzând de iubire; nu mai e ființa aceasta - fructul plin s-a copt. Înaintea noastră stă femeia în energia neînfrîntă a simțirei celei mai fericite, căreia universul i s-a personificat în bărbatul ei. Aicea actrița are de-a ne descoperi pe Iulia beată de poezia amorului, însă liberă de orce sentimentalitate puerilă, pe Iulia ce se trezește poetă prin această plinătate a vieții ei. E un moment a esistenței pline
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fără a avea altceva de scop decât unitatea sistematică a științei, prin urmare complectitudinea logică a cunoștinței. Mai este însă și o noțiune a lumei (conceptus cosmicus) care orișicând a fost temeiul acestei numiri, mai ales când noțiunea a fost personificată oarecum și se prezenta ca un prototip în idealul filozofului. În această privire filozofia este știința despre referința a toată cunoștința la scopurile esențiale ale rațiunei omenești (teleologia rationis humanae), și aci filozoful nu mai este un artist, ci un
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
potrivit: „Spus așa, cît se poate de simplu, acești oameni simbolizează Împlinirea unei viziuni - Los Angeles-ul ca loc de desfătare și de trai cotidian la cele mai Înalte standarde. Mai mult decît oricine altcineva, Raymond Dieterling și Preston Exley au personificat visurile mărețe și frumoase pe care s-a clădit acest oraș“. PARTEA A CINCEA După ce vei fi plecat CAPITOLUL 78 Ed În uniforma lui albastră de gală. ZÎmbind, Parker Îi prinse de umeri stelele de aur. — Comandant adjunct Edmund Exley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
îndeplinirea misiunii, la începutul toamnei anului 1919, când nu peste multă vreme avea să-i vină și al cincilea copil, revine în București, să se stabilească definitiv. Ion Voiculescu, fiul scriitorului V. Voiculescu, într-un articol memorialistic, publicat în 1971, personificând întâmplarea, relatează momentul sosirii familiei dr. Voiculescu la Casa cu nr. 34, din str. Dr. Staicovici care din toamna anului 1919, cu o anumită excepție, va deveni locul unde familia dar mai ales tatăl său va trăi, va gândi, va
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Încă o dată fiindcă de fiecare dată când Îi cereai iertare lui Allah trebuia să o faci de trei ori: iartă-mă, iartă-mă, iartă-mă. Era un lucru greșit, știa asta. Allah nu putea fi și nu trebuia să fie personificat. Allah nu avea degete sau, În cazul ăsta, sânge. Trebuia să te abții să-i atribui lui - adică Lui - calități umane, ceea ce nu era deloc ușor de vreme ce fiecare din cele nouăzeci și nouă de nume ale sale - ale Sale, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ei. Nutrind o ură adâncă față de bărbatul care i-a provocat cumplitul sfârșit, ea se transformă într-o fantomă, ivindu-se, desfigurată, în fața soțului ei, pentru a-l blestema". Acesta este, pe scurt, și subiectul filmului Ju-on (titlul semnificând blestemul personificat de o fantomă încărcată de invidie): bolnav de gelozie, un bărbat își ucide cu brutalitate soția și copilul, iar aceștia, plini de ură, caută să se razbune pe oamenii care le calcă pragul casei. Dacă, în Night of the Living
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o leagă Cu lanțuri de fier [...] Și începu A o bate foarte tare Ca să spuie Toate meșteșugurile [și numele] sale (41, p. 459). în mitologia populară românească, și Sf. Haralambie prinde de păr și leagă cu lanțul un demon feminin, personificând Ciuma sau Holera. În colindele și baladele „de pescari”, eroul (de regulă, Antofiță) prinde puiul de Iudă (Vidră) și apoi îl leagă („Cu trei ștreanguri de mătase/ Dă mi-l tăiase la oase”) și-l bate („Tot cu fieru plugului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întunecării : a) A intrat Murga în sat - expresie populară cu sensul „a murgit”, „s-a înserat”, „s-a întunecat” ; b) Murgu-dă-cu-seară - ființă demonică despre care se crede că umblă prin păduri după apusul Soarelui ; c) Murgiloaică (Murgiloaie) - demon feminin care personifică amurgul în descântece ; d) Murgilă - personaj nocturn care, în chip de „taur frumos” sau de „bou mare și puternic”, împinge cu coarnele Soarele, ajutându-l „să coboare pe tărâmul celălalt” (alte forme sub care apare Murgilă : gigant antropomorf, duh, iazmă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dinaintea furtunii. Norii „prevestitori și premergători ai furtunilor”, care „formează o singură pătură și acoperă aproape întreg orizontul”, sunt numiți în popor „nori întunecoși”, „nori negri”, „nori grași”, „neguri”, „balauri” sau „nori-bivoli” (9, p. 58). Tot în formă bovină sunt personificați norii de ploaie, „după spusele celor mai bătrâni” : „norii sunt boii Soarelui, aceștia cară apa la curtea Soarelui... Când Soarele îi dus de acasă și nu-i vede [e acoperit de nori - n. A.O.], boii, fiindcă li-e greu, mai
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a calității. Dar un brand este un simbol chiar mai complex decât atât. Mesajul comunicat de un brand poate avea până la șase tipuri de semnificații"17. Este vorba despre: atribute, avantaje, valoare, simboluri culturale, personalitate și gen de utilizare. Brandul personifică organizațiile, produsele și serviciile lor. Cu alte cuvinte, brandurile permit entităților ne-umane să capete calități umane precum: a fi demn de încredere, autenticitate sau vitalitate. În acest fel, brandurile oferă entităților posibilitatea de a crea legături emoționale cu potențialii
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de gândire să devină baza unei dogme decât tradiția însăși. Odată stabilite, ideologiile pot îmbrăca o formă tradițională. Dacă limba este suficient de flexibilă pentru a permite utilizarea la figurat a unor afirmații concrete, ea poate determina și procesul invers, personificând ideile abstracte. Dumnezeu din Vechiul Testament constituie un exemplu în acest sens, iar studiul lui Frazer Creanga de aur oferă multe alte ilustrări. Putem constata în practică faptul că tradiția încorporează multe produse ale gândirii critice transpuse în termeni concreți. Principala
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
noi nu avem ce da jos. Avem niscai bogați de consum, băieții segregați lângă Băneasa, Snagov și pe la Corbeanca. Dar nu avem capitalism. Nici măcar n-avem concept pentru acel referențial difuz. Cum să-i spunem lui Jos? Poate de aceea personificăm tot ce mișcă: „Jos Radu Vasile!”, „Jos Iliescu!”, Josurile noastre sunt succesoare firești ale lui „Jos Ceaușescu!”. Pe vremea când băiatului meu îi creșteau dinții, plângea și spunea tot timpul: „Dincolo, dincolo!”. Îl mutam dintr-o cameră în alta, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
tremur. ― Ai primit un mesaj, ai primit un mesaj, începe Lauren să-mi cânte, ridicându-se și dansând prin sufragerie în ton cu cântecelul ei cel ciudat. ― De la cine? Lauren se oprește și face o pauză teatrală, înainte să anunțe personificându-l cum poate ea mai bine pe Johnny Carson: ― De la...Ben WILLIAMS. Rămân cu gura căscată. ― Și nu e doar atât. ESTE ÎN LOS ANGELES! Și nu e doar atât: STĂ LA SHUTTERS ON THE BEACH! ― Știam eu, țip eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
citea o senzualitate scandaloasă; dar oricât de absurd ar părea ceea ce spun, aveam impresia că senzualitatea lui era ciudat de spirituală. Era în el ceva primitiv. Părea să se împărtășească din acele obscure forțe ale naturii pe care grecii le personificau în ființe pe jumătate umane, pe jumătate animalice - satirul și faunul. M-am gândit la Marsyas, pe care zeul Apollo l-a jupuit de viu pentru că îndrăznise să-l înfrunte în întrecerea cântăreților. Strickland părea să poarte în inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de el. Conform crezului Alcoolicilor Anonimi, această putere nu trebuia să fie neapărat Dumnezeu, putea fi orice forță superioară sinelui, cu condiția să fie una benefică și transcendentală, nu fenomenală și temporară. Din păcate, deși încercase din greu să nu personifice această putere superioară, Dan avea uneori de-a face cu un zeu răzbunător, care, în mintea sa, lua forma unei femei cu greutate, de vârstă mijlocie, care mânca o prăjitură Battenburg, o femeie care aducea cu mama lui. Trecu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ar fi visat niciodată să obțină sau nu și-ar fi închipuit că ar fi fost cu putință. „E o întâlnire cu Roma cum n-a mai fost vreuna până acum“, își mărturiseau unii altora. Pentru prima oară imperiul era personificat de un tânăr luptător victorios și temut, care, totuși, pe lângă moștenirea nemiloasă a lui Augustus, o avea și pe aceea mitică a lui Marcus Antonius, singurul roman care plănuise să unească puterea Romei cu culturile Orientului. Poate din cauza legendei țesute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totul. Îndatorează Înainte de a aduce consolări, este afectuoasă și veselă: iată de ce o vom iubi necondiționat. O vom socoti un etalon și Îi vom Închina un adevărat cult. Această persoană are grația divină și concomitentă. Charles Nodier a știut să personifice această ființă ideală În Ondet, grațioasa figură pe care magia penelului a lăsat-o Întreagă. Dar Însemnările nu spun mare lucru: trebuie să-l ascultăm pe Nodier povestind el Însuși unele detalii care țin prea mult de viața privată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Citiți textul și încercuiți expresiile frumoase. 2. Explicați în scris sensul cuvintelor și expresiilor scrise cursiv în text. 3. Introduceți în enunțuri cuvintele cu sens opus termenilor: scumpă, grea, delicat. 4.Construiți un text de peste zece rânduri în care să personificați muntele. Folosiți descrierea și dialogul. Drum de seară Ion Pillat Ți-aduci aminte seara de sub munte În țara ce privește către Jiu? Catapeteasma culmilor cărunte Purta chenar de aur stacojiu. Mestecenii cei albi veneau în pâlcuri De lumănări cu sfeșnice
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte cu sens asemănător pentru: trudiți, pribegi, pâlcuri, sobor. 3. Transcrieți versurile în care autorul personifică munții. Ajutoarele pădurii Eugen Jianu Ne-a chemat moș Vuia, pădurarul, să venim la căsuța lui din poiana cea mare. Să venim negreșit, ca să-i cunoaștem ajutoarele. Cine or fi aceste ajutoare? ne întrebam. Copii de la vreo altă școala ori
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o singură cale, nu două". Dogmatismul kominternist nu se vindecă lesne. "Gata cu soldățelul Tiorkin", nu l-a mai răbdat, pe cale de consecință, Carp, după ce Stalin a fost scos din mausoleu (1961, vă rog!), iar Mișa Novikov încetase să mai personifice buzduganul vîjîind, aruncat de Traian Șelmaru spre provincie. Și ce bine-și începuse urcușul Mistrie! De răsfățat îl răsfăța Aronsohn, șef secție-critică, dar și cenzorul șef, Bluthal, Horovitz, Lesner, pe-aici, nu-mi aduc aminte cum îl chema. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]