819 matches
-
și profundă filosofie, implicat în atitudinea în fața vieții și a morții. Pretexte istorice servesc poeziei de revoltă socială și națională, încărcată de o mânie adâncă și exprimând idealul jertfei pentru libertate, de preferat robiei (Decebal către popor, Un cântec barbar). Personificări ale revoltei, accente de poeta vates (Ex ossibus ultor!, Doina, Dunărea și Oltul) îl anunță pe O. Goga. Maxima energie a tonului de rechizitoriu vehement este atinsă în Noi vrem pământ!, In opressores și Pentru libertate, unde C. dă glas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
deopotrivă la inerția formelor poetice, care plasează simbolismul românesc în trena unui epigonism postromantic, dar și la elementele care anunță poezia modernistă din primele decenii ale secolului al XX-lea. Cercetând ansamblul formelor analogice definitorii pentru poetica simbolistă (comparația, metafora, personificarea, alegoria, simbolul, sinestezia), autoarea demonstrează că simbolismul a reprezentat în evoluția poeziei românești un moment de tranziție, în care coexistă tipul de scriitură romantică și elementele de destructurare a acestei scriituri, perceptibile în construcția imaginii, în tratarea sensurilor figurate, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286890_a_288219]
-
mitice însoțesc astfel o narațiune realistă, care învie o civilizație străveche, cu legile, rosturile ei, ființând paralel cu cea modernă, contemporană, necomunicând nicăieri. Ilustrând cum funcționează rânduiala, normele etice într-o societate arhaică, tradițională, romanul este și una din principalele personificări literare a firii românului. Cât privește poezia naturii, prezentă copleșitor, S. excelase și în două cărți anterioare, Țara de dincolo de negură și Dumbrava minunată. Prima cuprinde tablourile unor locuri prin care autorul e purtat de pasiunea sa cinegetică. Cealaltă izbutește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
destulă acuratețe. Autorul adoptă metrul trohaic de opt silabe și rima Împerecheată, specifice poeziei populare, le mânuiește cu suplețe (cu câteva licențe de ritm, versurile 5, 16, 19, 26), practică enjambement-ul (strofa a III-a) și asonanța (versul 17). Personificarea utilizată, maniera de redare a personajului feminin, ca și cele câteva imagini mai pregnante (strofele V și VI, structura contrastivă, oximoronică, a strofei a II-a) trimit, de asemenea, la o serie de motive folclorice de largă circulație. Prin refren
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
în ritm primitiv, și printr-o cromatică stranie. Feeria în versuri Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri (1903) a reținut atenția prin aerul de puritate și de gingășie al acestei compoziții mai degrabă ludice, imaginată într-un decor edenic, animat de personificări alegorice din mitologia autohtonă. În poemul dramatic Cheleș-Împărat (1923), elementele de basm au o pondere redusă și intervin numai indirect, prim-planul fiind ocupat de înfățișarea unor sentimente și fapte „reale”. O altă „feerie”, Norocul, are ca autor pe B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
textul configurează o teorie a fericirii omului, ceea ce l-ar plasa în terenul eudemonologiei de nuanță creștină, dar nu numai. Cele două personaje, a căror „gâlceavă” dă cărții un caracter dramatic, realizat cu nerv și imaginație, nu sunt altceva decât personificarea insolită a două concepte, aspect ce interesează literatura. În rezumat, conținutul se reduce la confruntarea dintre poziția Lumii care, direct sau indirect, apără fără sfială orientarea epicureică, laică, și poziția Înțeleptului, care propune formula vieții austere, chiar ascetice, mereu cenzurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
însuși va deveni un sistem de schimbări inconsistente, ireale. g) Indra - zeul cel mai popular, are 250 de imnuri în Rig Veda. „El este eroul prin excelență, modelul exemplar al luptătorilor, adversarul redutabil al populațiilor Dasyu ori Dasa.” Este demiurg, personificare a exuberanței vieții, a energiei cosmice și biologice. Băutor de soma, indra este arhetipul forțelor genezice: declanșează uraganele, stârnește ploaia, comandă apele. Mitul central din Rig Veda este cel în care Indra îl învinge pe Vṛtra, balaurul uriaș care închide
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
și care-i servește de justificare. Apelul la istorie răspunde logicii miturilor fondatoare."395 Viața politică este pătrunsă de imaginar deoarece nici în politică nu ne putem determina prin pure abstracții conceptuale (lege, stat, popor) iar conștiința are nevoie de personificări, de tipizări, de "încarnarea ideilor extrase din legăturile sociale, autoritate, ideal"; gândirea politică este provocată să simbolizeze idei și valori, să întărească opinii prin valori complementare asociate, adeziunile ori refuzurile noastre provenind din analogii, idei conotate, nuclee simbolice și arhetipuri
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
îi apropie însă de creaturile supranaturale ale mitologiilor și religiilor antice. Unii sunt plasați la intersecția unor domenii separate, între regnuri, precum zeii teriomorfi (cu caracteristici animale), provenind mai ales din mitologia egipteană: Batman, Hawkman, Wasp, Spiderman, iar alții sunt personificări ale proprietăților elementelor, precum Aquaman, Iron Man, Plastic Man, Flash, Atom sau Cei Patru Fantastici (dintre care The Thing amintește de forța telurică a lui Anteu). Alți super-eroi provin din popoare fabuloase, deținând un statut intermediar între oameni și zei
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
purtate de către Wonder Woman reprezentau supunerea în fața Afroditei, iar lasoul său care forța pe oricine să-i îndeplinească vrerea simboliza farmecul iubirii și al atracției feminine care îi subjugă pe bărbați, dar ocazional și pe alte femei). Wonder Woman este personificarea națiunii americane însăși, comunitate imaginată în sensul lui Anderson, care "feminizează trupul reprezentațional al națiunii și după aceea îl pune în lanțuri", feminizarea națiunii necesitând temperare, corpul descris în iconografia naționalistă fiind în primul rând obiectul plăcerii sexuale masculine (naționalitatea
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Un personaj reprezentativ pentru pentru mitologia greacă este gigantul Anteu, fiul zeiței Gaia (Gea în pronunție latină, personificare a pământului) care locuia în Libya; acesta îi provoca la lupte pe toți cei care se încumetau să treacă pe acolo și îi omora, zona fiind deci sângeroasă nu numai acum. Anteu reușea să fie întotdeauna învingător, deoarece de câte ori simțea
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93461]
-
această definiție (asupra căreia voi reveni, precizând-o, în capitolul 2): În enunțul narativ de bază, tema va trebui să fie o persoană, o ființă însuflețită, sau un lucru definit din punct de vedere antropologic, grație unei figuri retorice (metaforă, personificare, alegorie...). Cât despre predicat, acesta va semnifica ideea de acțiune ("a ieși"), de schimbare de stare, de transformare sau, la modul mai general, de eveniment, conform criteriilor reținute de Lévi-Strauss, Greimas, Barthes și Bremond. (1989: 160) Caracterul narativ nu ar
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Un exemplu elocvent în acest sens este modelul carierei lui Jakabffy Elemér (1881-1963). Acesta și-a început activitatea ca tânăr deputat în partidul lui Tisza, în 1910, și, cu toate că nu și-a schimbat cu nimic convingerile, în anii treizeci reprezenta personificarea democrației civile în Partidul Maghiar pe Țară. Dinspre guvernarea budapestană istoria transilvană arăta cu totul altfel. Nu numai din cauza maselor de refugiați sau din cauza pierderilor personale: pur și simplu din cauza atitudinii opiniei publice (între 1920 și 1940), când niciun politician
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
-i da expresivitate și a produce asupra cititorului anumite efecte: plăcerea lecturii, memorarea involuntară a anumitor expresii literare, îmbogățirea vocabularului acestuia etc. Cele mai cunoscute figuri de stil sunt: Alegoria este figura de stil alcătuită dintr-o înșiruire de metafore, personificări, comparații, formând o imagine unitară prin care poetul sugerează noțiuni abstracte, prin intermediul faptelor și lucrurilor. Exemplu: "Să le spui curat Că m-am însurat C-o mândră crăiasă A lumii mireasă. ” (Miorița ) Aliterația constă în repetarea unui sunet sau a
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
a doi termeni contradictorii sau cu semnificații opuse, cu scopul obținerii unor efecte expresive surprinzătoare. Exemplu: "De la holdele din Bărăgan Cu spicul greu Atârnând în sus Am învățat Că tot ce ne calcă pământul Devine pașnică recoltă.” ( M. Sorescu- Astfel) Personificarea este figura de stil prin care se atribuie ființelor necuvântătoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor idei abstracte însușiri sau manifestări ale omului. Exemplu: " Împărat slăvit e codrul, Neamuri mii îi cresc sub poale.” ( M. Eminescu- Povestea codrului) "Un vânt răzleț își
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
autorului, cu „antepenultimul”, acesta poate fi chiar Domițian. În alcătuirea portretului fiarei din capitolul 17, autorul îmbină trăsăturile monstrului marin din capitolul 13 cu tradiția lui Nero rediuiuus. În felul acesta, el face un pas semnificativ spre ceea ce Peerbolte numește „personificarea” personajului mitic sau, în consonanță cu terminologia noastră, istoricizarea lui. Fiara este încadrată, ca un al optulea membru, în seria împăraților a căror domnie dă ritm cursului istoriei. Apocalipsa reprezintă, fără îndoială, un moment de răscruce în evoluția ideii adversarului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sistematice. În legătură cu aceasta, Norelli scrie în introducerea ediției sale: „O altă contribuție a lui Hipolit constă în faptul că în scrierile lui devine evidentă constituirea unei anticristologii autentice și distincte: Anticristul nu este doar unul din fenomenele de la sfârșitul veacurilor, personificarea răului absolut, care va fi distrus în momentul parusiei, ci devine un personaj cu totul autonom”. Toți „anticristologii” de mai târziu, fără excepție, se vor raporta la el ca la o incontestabilă autoritate în materie. Capitolul IV Anticristul vrăjitor și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pe de altă parte, în interiorul acestor categorii există o multitudine de subcategorii. Binele și răul iau forme diverse, în funcție de „natura” proprie fiecărui individ. Există, așadar, o scară cu mai multe trepte a binelui și o alta, la fel de diversificată, a răului. Personificarea binelui este Isus, Fiul lui Dumnezeu, „izvor nesfârșit de transformare, de vindecare și de îmbunătățire pentru neamul omenesc” (6, 45); personificarea extremă a răului este dușmanul lui Cristos, Anticrist, „fiul diavolului”. Profeții au anunțat venirea celor doi, pentru binele tuturor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fiecărui individ. Există, așadar, o scară cu mai multe trepte a binelui și o alta, la fel de diversificată, a răului. Personificarea binelui este Isus, Fiul lui Dumnezeu, „izvor nesfârșit de transformare, de vindecare și de îmbunătățire pentru neamul omenesc” (6, 45); personificarea extremă a răului este dușmanul lui Cristos, Anticrist, „fiul diavolului”. Profeții au anunțat venirea celor doi, pentru binele tuturor credincioșilor. Strategia răului este de a acționa totdeauna incognito. Potrivit spuselor lui Origen, Anticristul își va ascunde identitatea sub masca semnelor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
o opoziție metafizică insurmontabilă, orice compromis cu aceasta din urmă reprezentând o abdicare de neiertat de la principiul creștin. Spre deosebire de Ciprian, donatiștii consideră Biserică un fel de hortum conclusum et fontem signatum interzis celui mai mic dintre păcătoși, iar autoritatea episcopului, personificarea perfecțiunii. Biserica cea adevărată este alcătuită exclusiv din desăvârșiți, adică din oameni fără pată din punct de vedere moral și spiritual. Păcătoșii sunt, așadar, excluși din această venerabilă și imaculată instituție, din pricina condiției lor. Idealul donatiștilor, ca al oricărei mișcări
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anul minunat 1603, el povestește reapariția ciumei bubonice în Anglia prin schițe ale vieții obișnuite (sau în acest caz, neobișnuite). Făcând asta, după cum notează Douglas Bush, "Dekker se aproprie mai mult de tradiția medievală și grafică a Dansului Morții" în personificarea sa a morții (41). Aici se află imaginea distanțată a trecutului absolut prin care era măsurată metaforic. Din acest motiv ar fi ușor să spunem că Dekker și alții ca el nu sunt jurnaliști literari, iar dintr-o perspectivă modernă
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
știre deoarece se întâmplă prea des. Dar dacă un om mușcă un câine, aceasta este o știre" (O'Brien 241). Sfatul este similar cu relatarea din acta populi Romani în care un câine se aruncă în valuri după trupul stăpânului său. Personificarea comportamentului câinelui roman și "caninizarea" comportamentului bărbatului american din sfatul lui Bogart indică conștiința în formare pe care jurnaliștii modelului narativ literar o vor îmbrățișa deschis. În plus, putem vedea în cele două curente de jurnalism genul de preocupări ideologice
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și Scribner's Magazine. 72 Vezi Humphrey despre Reed; Applegate despre Cochhrane; Pauly despre Runyon (Damon Runyon); Roberts despre Day; Kerraine și Yagoda despre Markey și Hecht; Weber despre Hemingay (Hemingay's Permanent Records) (n. a.). 73 Pandantul lui Gibson Girl, personificarea idealului feminim portretizat cu peniță satirică și personaj central într-o serie de povești ilustrate, create de Charles Dana Gibson timp de douăzeci de ani, de la finele secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. 74 Stil de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cu caracter generalizator sau a unor dialoguri imaginare cu elemente din natură, considerate confidenți ideali. Sintaxa este specifică întregului gen liric, abundând în construcții de tipul: propoziție subiectivă urmată de una explicativă; propoziții interogative, exclamative, condiționale. Foarte frecvente sunt și personificările, rezultate din colocviul cu mediul, și hiperbolele. Printre scriitorii care au prețuit d., socotind-o motiv de mândrie națională, sunt V. Alecsandri, M. Eminescu, G. Coșbuc, St. O. Iosif, O. Goga. Surse: Vasile Alecsandri, Poezii populare ale românilor, București, 1866
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
adolescenți memorau zeci de pagini, cu viteza unei semicursiere. Premianții coborau în pantă, fără frână. Nimeni nu îndrăznea să angajeze un cartezian „discurs despre metodă”: sistemul era infailibil, iar casta preoțească a meditatorilor trebuia respectată din tată-n fiu. „Enumerația, personificarea, epitetul, metafora și hiperbola - această quintă royală a stilisticii de școală generală rezolva totul indiferent de împrejurare” (p. 192). În primele săptămâni ale verii, înaintea examenului de admitere, copiii repetau alături de părinți, zi și noapte, întregul caiet de comentarii, alternându
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]