809 matches
-
singură călătorie. Lasă să treacă pe un pod o nuntă de furnici și-și riscă viața mergând prin apă, face un stup pentru un roi de albine fără adăpost, ia cu el niște personaje grotești: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, personificări ale forțelor elementare ale naturii. Socotind o mare îndrăzneală faptul că fata lui e cerută de niște golani venetici, împăratul Roș îi supune la probe în urma cărora ar trebui să piară, dar nu se întâmplă așa. Gerilă îi scapă din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Existența se oglindește deformat în toate aceste spații în ideea surprinderii esenței vieții. Atracția față de toate acestei locuri va fi oarecum stopată în momentul în care, intrat în teatru, naratorul personaj va experimenta o întâlnire ciudată cu un alt personaj, personificare parcă a bolii însăși pe care acesta o va trăi. Nu întâmplător, după această experiență, vor urma tentativa de sinucidere și prima criză simțită ca ,,o dispariție a unei importante cantități din mine însumi"253. Sfârșitul romanului Întâmplări în irealitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
chiar și uzanțele și manevrele legate de muncă. De asemenea, decît să admitem absurditatea miturilor, sîntem mai curînd tentați să presupunem că ele conțin un sens mai mult sau mai puțin ascuns în spatele fațadei lor fanteziste, a simbolizărilor și a personificărilor lor, dar că acest sens este pur subiectiv și afectiv, în această interpretare, miturile nu ar avea decît valoarea unei prime încercări de orientare în lumea exterioară: ele nu ar avea drept scop decît exprimarea marilor manifestări ale naturii care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
preconceput. După recunoașterea antropomorfizării simbolice, imaginea comparativă este susceptibilă să evolueze, dar se înțelege de la sine că este important să nu pierdem din vedere faptul că toate detaliile dezvoltării nu sînt practic decît imagini. Întrucît imaginea "Creatorului intenționat" este o personificare simbolică, mitul are tot dreptul să inventeze un nume; el este numit în toate mitologiile "divinitate creatoare": Vișnu în India, Uranus la greci, Iahve la ebraici etc. Trebuie să ne dăm seama că fiecare fază a evoluției simbolice este periculoasă
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ales Patriarhii triburilor (ai caror membri erau cu toții uniți prin legături de rudenie) continuau după moartea lor să ducă o viață trupească și spirituală în lumea de dincolo, de unde își supravegheau intenționat copiii, membrii tribului. Strămoșul-tată divinizat și imortalizat reprezenta personificarea idealului etic. Imaginea strămoșului defunct înzestrat cu toate virtuțile (forțele sufletului) supraviețuia în memoria fiecărui membru al tribului și exercita astfel o influență sugestivă supraconștient motivantă asupra vieții fiecăruia (recunoscută ca fiind efemeră). Unii printr-o credință comună, membrii tribului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în timpul vieții ,nu după moarte. Scopul descifrării simbolicului este eliminarea oricărei speculații metafizice. Moartea trupească aparține sferei misterului impenetrabil în egală măsură în cadul gîndirii simbolice și în cel al gîndirii conceptuale, fie ea logică sau analogică. Simbolul "sufletului" este personificarea mitică a energiei animante. Credința în nemurirea sufletului are aceeași deschidere ca și legenda animistă referitoare la viața de după moarte a trupului. Toate constatările acestea preliminare necesită o explicație mai detaliată, care va constitui tema celei de a doua părți
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în orice afirmație, fie ea adevărată sau falsă. Ca să nu fie de la bun început o superstiție, credința cea mai primitivă trebuie să se caracterizeze deja printr-o altă componentă, opusă credinței sugerate și impersonale. Animarea magică este însă tocmai o personificare. Ceea ce îi sugerează individului animismul și personificarea obiectelor de către acesta este în realitate ceea ce orice individ poartă în el, ceea ce trăiește el cel mai intim, ceea ce face din el un personaj viu și activ: propriile lui dorințe și tendința interioară
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
falsă. Ca să nu fie de la bun început o superstiție, credința cea mai primitivă trebuie să se caracterizeze deja printr-o altă componentă, opusă credinței sugerate și impersonale. Animarea magică este însă tocmai o personificare. Ceea ce îi sugerează individului animismul și personificarea obiectelor de către acesta este în realitate ceea ce orice individ poartă în el, ceea ce trăiește el cel mai intim, ceea ce face din el un personaj viu și activ: propriile lui dorințe și tendința interioară a acestora spre satisfacție, originea motivelor acțiunilor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
se reconcentrează în subiect sub forma unei explicații imginative purificate de confuzia magică și care nu va fi decît pură imagine, simbol, și sub cea a activității vitale, care nu va mai fi implorarea obiectului personificat, ci formarea legală subiectului. Personificarea rămîne chiar și în culturile cele mai elevate rădăcina întregului adevăr metafizic,al întregii poezii. Pentru gîndirea prelogică și simbolică, ea apare ca mijloc unic de expresie al adevărului supraconștient, creînd atît viziunea religioasă cît și pe cea poetică a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ea apare ca mijloc unic de expresie al adevărului supraconștient, creînd atît viziunea religioasă cît și pe cea poetică a erei mitice. Ca să poată deveni instrumentul preștiinței mitici relativ la intenții, ea trebuie să depășească stadiul proiecției animiste, care face din personificare o realitate magică. Tendința de a considera personificarea poetică, magică sau simbolică drept realitate constituie o trăsătură inerentă nu numi psihicului primitiv, ci și psihicului infantil sau celui bolnav.) Evoluția realismului formulei magice spre simbolismul imaginii mitice începe să se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
adevărului supraconștient, creînd atît viziunea religioasă cît și pe cea poetică a erei mitice. Ca să poată deveni instrumentul preștiinței mitici relativ la intenții, ea trebuie să depășească stadiul proiecției animiste, care face din personificare o realitate magică. Tendința de a considera personificarea poetică, magică sau simbolică drept realitate constituie o trăsătură inerentă nu numi psihicului primitiv, ci și psihicului infantil sau celui bolnav.) Evoluția realismului formulei magice spre simbolismul imaginii mitice începe să se manifeste deja spre sfîrșitul epocii animiste. În perioadele
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cele mai banale ale mediului ambiant drept un mister. Pădurea și cîmpia sînt parcă animate de zgomote și de țipetele animalelor, care îi exaltă imaginația derutată. S-a subliniat faptul că omul primitiv iese treptat din apatia aceasta inițială grație personificării magice, în măsura în care ambianța devine o realitate cunoscută, imaginea începe să se purifice, debarasîndu-se de realismului ei personificator. Omul-vînător știe să interpreteze fiecare urmă și fiecare zgomot, legîndu-le de cauzele lor reale. Cu toate acestea, multe dintre forțele ostile de care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
a naturii umane: falsa motivație, al cărei principiu este vanitatea culpabilă. Pentru a fi capabil să reprezinte detaliile motivațiilor juste și false, limbajul simbolic va inventa ființe fabuloase inexistente în realitate, jumătate-animal, jumătate-om sau jumătate-om, jumătate-zeu. Dar pentru ca personificarea magică a animismului să devină personificarea simbolică a mitului, pentru ca atenția să se detașeze de exterior și să se îndrepte spre interior trebuie îndeplinite o serie de condiții complexe. Acesta este un fapt care merită să fie scos în evidență
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cărei principiu este vanitatea culpabilă. Pentru a fi capabil să reprezinte detaliile motivațiilor juste și false, limbajul simbolic va inventa ființe fabuloase inexistente în realitate, jumătate-animal, jumătate-om sau jumătate-om, jumătate-zeu. Dar pentru ca personificarea magică a animismului să devină personificarea simbolică a mitului, pentru ca atenția să se detașeze de exterior și să se îndrepte spre interior trebuie îndeplinite o serie de condiții complexe. Acesta este un fapt care merită să fie scos în evidență. În faza finală a animismului apare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și elemente mitice. Dar aeste povești sînt încă prea pătrunse de accidente pur subiective, legate de anumite locuri sau de anumite evenimente care nu au importanță decît pentru un trib sau pentru alt trib. Mitul nu va folosi simbolizarea și personificarea decît pentru a exprima adevărul obiectiv legat de sensul vieții. B) EPOCA MITICĂ I. POLITEISMUL a) De la animism la politeism În epoca mitică, depășindu-și forma magică, înțelegerea se scindează în simbol manifest și semnificație subiacentă. Semnificațiile înglobează toate motivațiile
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Din cauză că sensul ascuns al mitului vizează efortul etic, lupta împotriva spiritului rău din om intențiile fals motivante -, simbolistica devine aptă să compare slăbiciunea spiritului uman cu imaginea clarviziunii perfecte, deși acesta este pur idelism, pur simbol: divinitățile sub formă de personificări ale calităților pozitive imanente sufletului și spiritului omului. Prin confruntarea aceasta dintre starea nesănătoasă și starea ideal perfectă, mitul poate vorbi simbolic despre ceea ce este omul și despre ceea ce ar trebui el să fie. În intenția simbolisticii devenite descriere a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
formă nouă și imensă a necunoscutului este condiția existenței oricărei culturi elevate, superioare animismului: adorația religioasă, încîntarea estetică și uimirea științifică. Adorația, încîntarea și uimirea sînt formele sublimate ale spamei. Pentru fabulația veridică din punct de vedere metaforic a miturilor, personificarea și simbolizarea nu mai sînt decît instrumentul adecvat exprimării acestei spaime sublimate, transformtă în adorație. Fixarea atenției asupra ambianței cosmice este pregătită de schimbările periodice care se manifestă în mediul direct, datorat evoluțiilor aștrilor: anotimpurile anului. Fenomene tereste ars influențează
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
poate permite să le antropomorfizeze. Toate divinitățile acestea, proiectate într-un lăcaș îndepărtat, posedă trăsăturile de caracter ale omului, care sînt însă hiperbolizate, devenind supraomenești. Tocmai datorită faptului că rațiunea lor de a fi este simbolizarea conflictului dintre instanțele psihice personificarea calităților și a defectelor omului -, divinitățile sunt simbolic înzestrate cu un trup omenesc, în timp ce spiritele animiste erau forțe oculte ale naturii care aveau puterea de a se întrupa. Conform simbolizării mitologiilor păgîne, divinitățile care luau formă omenească puteau deja coborî
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
înalt nivel al intensificării, "Cuvîntul încarnat" în omul Iisus adevărul etern exemplificat de el va deveni idealul-călăuză al umanității, ideal evolutiv exclusiv director, dar înzestrat cu forță motivantă supraconștient activă: cea de a treia persoană a treimii este Cristos, Mesia, personificarea mesajului omului Iisus. Imaginea opusă dogmei treimii necesită o verificare mai amplă. Polemica nu este aici decît mijlocul indispensabil de a pune în valoare în ciuda predominanței dogmelor sensul simbolic emoționant și subtil motivant al textelor, ci alte cuvinte, mesajul de
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sale o direcție și a da un sens rezultatelor ei, nu se servește ea de o formă de revelație: intuiția dirijată metodic? Știința nu mai este înclinată să-și exprime descoperirile în imagini simbolice, ci în formule exacte. Dar proiecția, personificarea și simbolizarea nu există tot în știința epocii noastre, în știința exactă care este fizica? Personificarea proiectivă (forța impersonală a fizicii, concepută vrînd-nevrînd în analogie cu forța motivantă din om) și simbolizarea (expresia matematică) nu mai sînt însă magic sau
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
formă de revelație: intuiția dirijată metodic? Știința nu mai este înclinată să-și exprime descoperirile în imagini simbolice, ci în formule exacte. Dar proiecția, personificarea și simbolizarea nu există tot în știința epocii noastre, în știința exactă care este fizica? Personificarea proiectivă (forța impersonală a fizicii, concepută vrînd-nevrînd în analogie cu forța motivantă din om) și simbolizarea (expresia matematică) nu mai sînt însă magic sau simbolic primitive, ci spiritualizate, obiectivate. Două fapte s-au dovedit a fi de o importanță primordială
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mai este deloc conformă viziunii mitice pe care și-o pot face ceilalți. Viziunea mitică accesibilă celorlalți oricît de veridică ar putea ea fi rămîne puri imagine, pură imaginație simbolic personificantă. Din contra, viziunea activ trăită nu mai este o personificare simbolică, ci o personalizare reală, înfăptuitorul poate spune că este într-adevăr Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu. Dar acestea nu sînt decît simboluri, ba chiar niște simboluri foarte vechi. Buddha [cuvînt sanscrit avînd sensul de "iluminatul" -N.t.], eroul mitului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
biogenezei funcționării deliberante și a țelului acesteia: libertatea. Dar din momentul în care psihologia abordează ansamblul problemelor sale, ea se vede constrînsă să constate că ele posedă toate un aspect metafizic: misterul existenței și al animării, mister metafizic a cărui personificare simbolică a mitologiilor a exercitat o imensă influență motivantă asupra istoriei gîndirii. Din prudență științifică, studiul motivelor trebuie să reexamineze soluțiile speculative ale metafizicii. Psihologia ar putea firește să țină cont de legile care guvernează viața, adică de pedeapsa înficoșătoare
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
regii sunt învestiți este o delegare a providenței; Coroana nu ține decât de Dumnezeu, dreptul de a face legile le aparține fără a depinde de nimeni și fără a-l împărți. Suveranul concentra în mâinile sale puterea supremă, considerându-se personificare a Statului (l'Etat c'est moi)48. Aceasta nu însemna că puterea suveranului era nelimitată. Doctrina de drept divin providențial, cristalizată la începutul secolului al XIX-lea, susține că ordinea providențială a lumii include puterea, dar aceasta este remisă
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
din istorie și devine o matrice, un pattern. Femeia pariziana da contur unei istorii naționale și unui spațiu spiritual, prin ea femeile franceze dobândesc o identitate originală. Rolul Parizienei este reprezentativ în cultura în măsura în care captează imaginea culturii franceze, fiind o personificare a unei sensibilități și trăiri specifice. Femeia pariziana este cea care face istoria femeii mai pertinenta, o valorifica și o schimbă. Acest personaj feminin ambiguu repune în discuție statutul identității feminine, identitate pe care o problematizează sub un unghi specific
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]