799 matches
-
a lungul nopților de insomnie, mi se părea uneori că-l cunoșteam de undeva pe îmblînzitorul care mă vizita seară de seară. Am început să mă uit mai atent la el. Era destul de bine legat, simplu, viguros și grosolan. Purta perucă sub pălărie. Când nu rânjea, se uita în gol, ca și cum n-aș fi existat în cadrul ușii. Avea o grimasă și colțurile gurii lăsate. Doar când zicea "Mă iertați", cu vocea lui aspră, grimasa dispărea. De fiecare dată, deschizând ușa, mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
va face, va rânji sau va privi prin mine ca prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar marea senzație ne-a rezervat-o pentru seara aceasta. Fiind "seară de cabaret" în "marele salon", a apărut cu perucă de femeie și cu buzele rujate. Nu-mi venea să-mi cred ochilor când l-am văzut. Era îmbrăcat frac negru și pantaloni roșii. Ion Pop mi-a povestit că individul l-a oprit pe coridor sau la recepție, i-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
am zis: "Acum mă grăbesc să plec în oraș. Voi semna după amiază". Theo a uitat de catalog. E preocupat acum de opera sa. Îmi întinde o foaie xeroxată pe care e reprodusă fotografia sa într-o ipostază feminină. Are perucă de femeie, buzele rujate și sprâncenele date cu rimei. Destul de reușită deghizare. Și îmi explică foarte sobru, stimulat de perplexitatea mea: Am reușit mai multe performanțe, ca femeie și ca bărbat". Am amuțit. Ce înțelege, oare, prin "performanțe"? Nu îndrăznesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mesele scoase afară, în pasaj, și nu lipsesc niciodată "atracțiile" pentru curioși. Azi, dădea un concert o formație muzicală venită din Peru. Mi-a atras atenția un bărbat îmbrăcat într-un costum de prin secolul al XVIII-lea european, cu perucă pudrată și cu un băț de argint, care se strecura prin mulțime. M-am ținut după el câteva minute, pe urmă l-am pierdut din vedere. Fără dată La "The Christian Science Monitor", mă întîlnesc într-o sală, din palatul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
stare să Înceapă iar povestea cu măicuța care-l Învățase să cînte la pian. voia să deschidă gura... — O problemă de filiație; uite cum stau lucrurile, tinere: geniile sînt niște tipi dificili, cei mai ciudați din cîți există, poartă niște peruci enorme și sînt tot timpul furioși. Știu, știu. Uite, Julius: Beethoven a avut trei copii și toți trei au fost niște nulități absolute ca pianiști. CÎntau atît de prost, Încît tatăl lor a trebuii să-i alunge dîndu-le un picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spuse Susan, Încîntată, privind grădinița Însorită care se potrivea de minune cu ceaiul din India și viorile țigănești cu instalație stereofonică și fără țigani, În aerul acela proaspăt și În lumina soarelui la asfințit. Juan Lucas se văzu cu perucă, i-ar fi fost silă, dar triumfă gluma făcută de Susan și ei aproape că i se uscase părul și-și scoase basmaua de mătase; Îndată Îi căzu pe frunte șuvița minunată, curată, abia atunci ieșită de la coafor. Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și um blam, anonim în marea de bărbați ce se holbau la vitrine, pe lângă barurile și erotic-show-urile care-și aruncau luminile reclamelor peste valu rile sumbre ale canalelor pline de case plutitoare. Femei în com bi nezoane roșii, cu fabuloase peruci ultramarine, mă apucau uneori de mână și-ncercau să mă con vingă să intru într-una din sălile unde puteai bea privind orgia live de pe scenă. Fiecare clădire era un bordel. În sutele de vitrine stăteau femei în cos tume
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pentru că rolul ăsta e mereu cam uitat între toate celelalte roluri pe care ni le asumăm, așa că nu-mi rămânea decât să practic un slalom nesfârșit și obositor, alergând mereu de la o scenă la alta, schimbând în goană costume, decoruri, peruci, strădu indu-mă să interpretez cât mai corect partiturile și simțindu-mă vinovată că nu am destul timp să pregătesc fiecare rol așa cum se cuvine. Pur și simplu, mă suiam la repezeală pe câte-o scenă și improvizam din mers
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La gît și la încheieturile mîinii avea dantele și paftale de argint la pantofi. Pe cap purta o perucă albă ca zăpada și pe ea un tricorn negru. în mîna stîngă ținea o mapă, iar în dreapta un baston din abanos cu măciulie din argint. Fața lui însă îi surprinse mai mult ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori. Remarcă în special patru călăreți mătăhăloși pe pernele pufoase ale norilor cumulus. Purtau armuri romane, peruci cîrlionțate și cununi de lauri și își îndemnau caii cu genunchii, pentru că toți țineau o sabie în stînga și o mistrie masonică în dreapta. în fața lor, pe nori aidoma se aflau patru bătrîni venerabili în togi, ținînd în mîini pergamente și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un chinez, aducîndu-i mirodenii, tutun, fildeș și mătase. — îți place? îl auzi pe Munro întrebîndu-l. — Nu prea. Cine sînt călăreții? — Nimrod, Imhotep, Tsin-Shi Hwang și Augustus, foștii președinți ai consiliului. Bineînțeles că pe timpul lor titlurile erau altele. — Dar de ce apar perucile și armura? — O convenție de secol optsprezece, cînd a fost pictat domul. Cei care sînt în fața lui sînt foștii directori ai institutului: Prometeu, Pitagora, Aquino, și Descartes. Figura de pe tron este primul lord Monboddo. A fost un legiuitor insignifiant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
aici în straie de mătase, pînză, blană, pene, lînă, văluri, nailon și piele. Părul le era încrețit în stil afro, retezat în stil roman sau strîns în creștet în stil Pompadour, drept ca la Sfinx sau în vălurele ca la peruci. Găseai decorații de toate felurile și o anume doză de nuditate. Lanark își căută cu privirea hainele, dar nu le găsi. Simți că se odihnise bine, dar Rima încă dormea, așa că se hotărî să nu se miște. Alte cupluri stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
coleg. Se numește Lanark. Secretara se așeză în fața lui Lanark și se uită în ochii lui. Avea un chip blînd, fără o expresie anume și drăguță după canoanele modei, iar părul auriu îi era pieptănat fără cusur, arătînd ca o perucă de nailon. O secundă, gura i se întinse într-un zîmbet. Lanark fu deconcertat, cînd auzi un păcănit care venea din capul ei. — Arată-i profilul, îi spuse Gilchrist. Lanark îl privi lung și auzi un alt clic. Domnișoara Maheen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu era nimeni în jur, dar după o vreme, auzi scîrțîitul de pietriș sub picior. Se apropia o figură îmbrăcată în haine albe și negre și ducînd bastonul cu vîrf de argint de șambelan. Lanark nu putea desluși chipul de sub perucă: uneori părea a fi Munro, alteori Gloopy. — Munro? Gloopy? întrebă el. — Corect, domnule, spuse figura, aplecîndu-se plin de respect. Am fost trimiși să-ți conferim un privilegiu extraordinar. — Cine te-a trimis? spuse Lanark iritat. Institutul sau consiliul? Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-și scoată paltonul și o pofti în cabina de probă. ― Cum a mers? ― Perfect. Ce îmbrac? ― Fusta maxi și scurta de blană. Nu uita pantofii! ― Ești nebună, râse Melania. Tocuri de 8 cm! O să-mi rup picioarele! ― Fii serioasă. Uite peruca! Lasă că te machiez eu... Ai adus ochelarii? Melania Lupu își încheie nasturii și se privi în oglindă. Părea desprinsă din paginile unei reviste de modă. Lentilele mari, negre, îi acopereau jumătate de obraz. ― Dacă te vede Alain Delon, s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și te joacă cu planșeta aia de făcut gimnastică. — N-o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești brunetă, nu-i așa? Lasă-ți părul în culoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de făcut gimnastică. — N-o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești brunetă, nu-i așa? Lasă-ți părul în culoarea lui naturală și cumpără-ți o perucă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești brunetă, nu-i așa? Lasă-ți părul în culoarea lui naturală și cumpără-ți o perucă blondă. — Nu m-am gândit la asta. — Ei bine, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești brunetă, nu-i așa? Lasă-ți părul în culoarea lui naturală și cumpără-ți o perucă blondă. — Nu m-am gândit la asta. — Ei bine, gândește-te un timp la asta și nu mai vorbi. Sunt obosit. Când am fost astăzi în oraș, m-am oprit pe la fabrică. De fiecare dată mă deprimă să trec pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
din nou în camera de gimnastică. Domnișoara Trixie stătea în capul oaselor pe divan. Obrazul îi fusese șters de cremă. Gura îi era mânjită cu ruj portocaliu. Ochii ei miopi erau accentuați cu fard de pleoape. Doamna Levy aranja o perucă neagră frumos coafată peste părul rărit al bătrânei. Ce naiba îmi mai faci acum? o întrebă domnișoara Trixie pe binefăcătoarea ei. Am să mă răzbun și pentru asta! — Nu-ți vine să crezi, nu-i așa? îl întrebă mândră doamna Levy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea aproape până la nări. Pe lângă cercei, câteva șuvițe de păr cărunt scăpau de sub peruca neagră, care stătea puțin șuie. Fusta scurtă dădea la iveală picioarele ofilite și strâmbe, iar escarpenii prea largi păreau niște galoși. Zilele întregi de somnolență sub o lampă cu ultraviolete o copseseră pe domnișoara Trixie până la o nuanță cafeniu-aurie. Zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Muntele de vechituri era străbătut la mijloc de o trecătoare, o porțiune defrișată, un culoar îngust de dușumea goală care ducea la fereastra unde domnișoara Trixie stătea pe un scaun, degustând prăjiturile olandeze. Domnul Levy înaintă pe culoar, trecu de peruca neagră care atârna în vârful unei lăzi și de escarpenii cu tocuri înalte puși pe un teanc de ziare. Unicul element de întinerire pe care părea că l-a reținut domnișoara Trixie erau dinții. Se vedeau sclipind printre buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Numai un minut. — A trecut deja un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei. Arăta ca un cititor de contoare pentru compania de utilități. Numai că era solid, cu o perucă proastă și un cioc negru tuns cu grijă, pe care îl mai văzuse undeva înainte. Iar cititorii de contoare nu intrau niciodată prin față. Ei veneau pe aleea din spate. Își spuse că, dacă acel tip era un vânător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
d’Arc În filmul lui Dreyer. Pentru a impulsiona dezbaterea, tata a Început să explice că filmul fusese turnat În ordine cronologică și că, În momentul În care trebuise să i se taie părul actriței, părul ei adevărat, nu o perucă, toată echipa de filmare izbucnise În plîns. Unii organizatori de cine-cluburi veneau să-l ia pe tata cu mașina de acasă. Remarcam repede aerul lor contrariat cînd Înțelegeau că nu ieșisem pe stradă doar ca să-i spun tatei un ultim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]