1,249 matches
-
vampiri, aleargă în galop pe un drum spre acele înălțimi, lăsând în urma lor un nor de praf. Norii se perindă pe cer iar orele se scurg una după alta. Călăreții pătrund în niște chei prăpăstioase printre care se zărește un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați ca niște alpiniști. Peste puțin timp decorul se schimbă și valea se deschide tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiază frunțile de piatră ale masivului. Odată cu căderea amurgului, vânătorii poposesc într-o poieniță
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
deja semne că nu avea să mai rămână prea mult în picioare. Mormântul bunicului nu l-a văzut niciodată. N-a mai trecut prin Sulina. Poate pentru că simțea că Sulina fără bunici, nu mai însemna nimic. Rămăsese acolo doar un petic de pământ între ape și cer unde, printre vuietul mării și șuierul subțire al vântului, se auzea foșnetul ierbii crescând. Și parcă rătăcind prin văzduh, întrebările cărora Ana încă nu era sigură că le putea răspunde cu certitudine: „De unde venim
NISIPURI de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 749 din 18 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348859_a_350188]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > ELISABETA IOSIF OMUL CARE MĂSOARĂ MELANCOLIA Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 420 din 24 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Omul care măsoară melancolia Melancolia ta cu petice de arlechin, în albastru E măscăriciul tandreții. Uneori e un sihastru Ce-a sechestrat iubirea. Imagini nestatornice Stele cu ochi șireți. Bufonerii armonice. Melancolia ta înfiptă-n peisajul azuriu E mozaic de fluturi. Zbor înșelător, auriu... În ape armonice, doi
ELISABETA IOSIF OMUL CARE MASOARA MELANCOLIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346832_a_348161]
-
de metafore. le gust, degust, le linșez una câte una, zâmbind. le tai liniștea suprafeței... de undeva, de niciunde, o pasăre ascultă tânguirea lor. le adună firimituri de pâine din grâul luminii. absorb sărăcia paiului... în buzunarul de la piept, am peticul de visuri din care, bătăile gândului înfiripă o icoană. pe masa din lemn de nuc, pumnul aruncat ieri ascultă ritmul degetelor azi, deschis cât o scoică... Referință Bibliografică: o zi / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 438
O ZI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348377_a_349706]
-
cei închiși care au murit între zidurile închisorii. Iisus Hristos Euharistic i-a întărit pe cei care au urcat muntele suferinței în gulagul românesc, pătrunzând acolo pe căi nebănuite: în reverul unei cămăși, într-un bob de mei, sub un petic de haină veche, luminând tainic întunericul celulei și sufletele celor obidiți. Prezența preoților în spațiul concentraționar comunist a făcut posibilă trăirea unei vieți în Iisus Hristos deplină și poate de aceea sistemul a fost nu de puține ori mult mai
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
fiere, Amărăște totu-n cale. Dezbinatu-s-au românii Depănând fuiorul urii, Ce le-a otrăvit plămânii, Și le-a coclit cerul gurii. Prinsă-n dansul ei besmetic A înebunit trădarea. Prin urletul său profetic, Naște-n suflet răzbunarea. Cu petice măsluite, Cârpită-i economia. În comisii învechite, Și-a găsit loc corupția. Am așteptat un miracol Prin acea privatizare. Banul simț cu al său oracol, Vede țara,la vânzare. Aleșii s-au îmbogățit Subminând economia, Averea țării au risipit, Vor
NE DAU OCOL HOITARII de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376833_a_378162]
-
telefon, Ba că vii târziu în noapte, ba se-nchide ba n-ai ton Ba îmi spui că-ai fost plecat și n-ai timp și nu-ți vezi capul, Cum să cred pe toate astea, vezi că ai la ”petic”- ”acul” Când n-ai chef de vorbă lungă, tu rămâi politicos, N-arunca cu vorbe dure, când ești mult prea mânios Nu răni și nu promite ceva ce nu poți să faci, Când îți dă ea explicații n-o-ntrerupe
FARA SENS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378046_a_379375]
-
și mare Eu m-oi duce a mea cruce, cum oi ști, ca fiecare. Ba îmi spui că-ai fost plecat și n-ai timp și nu-ți vezi capul, Cum să cred pe toate astea, vezi că ai la ”petic”- ”acul” Când n-ai chef de vorbă lungă, tu rămâi politicos, N-arunca cu vorbe dure, când ești mult prea mânios Nu răni și nu promite ceva ce nu poți să faci, Când îți dă ea explicații n-o-ntrerupe
FARA SENS de MIRON IOAN în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378046_a_379375]
-
vesel, unul trist. Mă născocesc în aer de amiază o umbră alungită în țărână având în sine conștiința trează și soarele ținându-l într-o mână atât de vechi zidit precum un zeu ce se alintă singur Dumnezeu învăluit în petice de lână pe cerul unei clipe din mereu. Mă regăsesc în urmele de lut pe tălpile subțiri dintre cuvinte și din cerneală chipul e făcut și oasele sunt cele din morminte cuprins de-nfrigurareși de joc când sângele are un puls
SUNT POET LA MINE-N CAP ŞI DIN CAP NU POT SĂ SCAP de ION MIHAIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378078_a_379407]
-
când sângele are un puls baroc hrănind celule ce vor să se alinte cum veșnicia-n clipă-și face loc. Senin de-aș fi în oricare cuvânt n-aș oglindi vreun sentiment modern întins precum o umbră pe pământ când petice de lână raze cern. 9 iunie 2016 Referință Bibliografică: Sunt poet la mine-n cap și din cap nu pot să scap / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
SUNT POET LA MINE-N CAP ŞI DIN CAP NU POT SĂ SCAP de ION MIHAIU în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378078_a_379407]
-
totuși... cel nevăzut, timpul, timpul trăit, își cânta din tot sufletul, bucuria. * Și încă o vară se desprindea zi după zi, dintre filele calendarului... Era atât de strălucitoare așa cum plutea senină, cu rochia ei de muselină celestă neumbrită de nici un petic de nor! Zina tocmai reușise să se ridice cât era de lungă, toropită de atâta soare, de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată pielea și devine
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
pe care Natalia Guberna și generația sa au cântat-o cândva, într-atât de fericit! Acele cântece deschideau inimile la citirile în iubirile inimilor și ochii la privitul în soarele frumuseții! „O iubire mi-a bătut la geam”, „Sub un petic de cer”, „Să visez”, „La anii mei”, „Ochii mei”, „Merg fluierând”, „Am numai 16 ani”, „Un cântec pentru soare”, „Crede-mă, iubite”, „Un, doi, trei”, „Valuri albe”, „Lasă-mă să-ți dăruiesc o melodie”, „De ce?”..., iată câteva melodii minunate cântate
NATALIA GUBERNA. NUMAI O INIMĂ CARE NU A RĂNIT NICIODATĂ ŞI A IUBIT MEREU...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1426 din 26 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376732_a_378061]
-
1001 Cugetări. Vol. Xˮ; Elena-Lucia Locusteanu, „Povești ce sunt trăiteˮ, „Trăiri îmbrăcate-n cuvineˮ; Ionuț Țene, „Valeriu Gafencu...ˮ; „Urzeala cuvintelorˮ, prima antologie a Filialei Arad a LSR; G. Petrovai, „Balade persuasiveˮ; Puiu Răducanu: „Odihnă din nesomnˮ, „Lumină linăăˮ, Un petic de Chișinăuˮ; I. Marian Chiorean, „Lumea legendelor româneștiˮ, G. Zidaru, „Zbor de luminăˮ, Mâna Luz (cea mai nouă membră a Filialei Cluj a LSR), „Întâlnirea cu sufletul perecheˮ, „Zgomotul din afara și liniștea din noiˮ; revistele „Uscând o lacrimăˮ (a Filialei
ŞEDINŢA DIN MAI A CENACLULUI LITERAR „ARTUR SILVESTRIˮ AL FILIALEI CLUJ A LIGII SCRIITORILOR ROMÂNI de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375234_a_376563]
-
fost stropi de miere Și stropi de venin. Poate, lumina i-a Șters asfințitul, Și ceru-i doar cântec Și flori și senin. Poate, valul se Zbate năpraznic! Și marea-i furtună Și geamăt cumplit! Își plânge aleanul, Pe-un petic de plajă Și-și cerne nisipu-n Clepsidre de-argint. Poate-i viață! Și aripi de îngeri! Un zâmbet sclipind Pe obraji de copil! O dulce-cireașă, O floare de lotus, Un fluture galben, Un spic auriu. Referință Bibliografică: Poate / Florina Emilia
POATE de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372689_a_374018]
-
săracă, muncea cu ziua pe la cine îi oferea o bucată de pâine, să-și hrănească copilul. O duceau greu, erau seri în care mânca două linguri de terci, în timp ce mama lui întoarsă cu spatele la el, plângea în colțul basmalei ajunsă numai petice. -Gilă, am fost și eu un copil sărac și oropsit , este drept că aveam mamă. Când mă uit la tine, mă văd pe mine în urmă cu 60 de ani, grea viață am avut. La ce școală înveți? -La numărul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372695_a_374024]
-
zone stâncoase, apoi se afundară pe cursul unui râu ce se revărsa în cascade și se învolbura la vale. Înaintară cu dificultate pe o cărăruie făcută de animalele sălbatice. Treptat pătrunseră în niște chei prăpăstioase printre care se zărea un petic de cer și câțiva brazi răzleți cocoțați pe stânci. Se strecurară cu grijă pe lângă peretele abrupt și umed. După un timp valea se deschise tocmai când ultimele raze ale soarelui incendiau frunțile de piatră ale masivului. În curând, umbrele nopții
XI. MASACRU LA PALAT (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373041_a_374370]
-
alcătuire de adânci fântâni în lumina lină din care absorbi stropi de nemurire pentru tulpină. Nu pregeta Vreau să te iau cu mine și să pornim haihui spre a uita de-acest acum bezmetic unde orice speranță are cârpit un petic, iar semenii au devenit statui. M-am săturat de-același veșnic grui pe care-orice urcuș este estetic. Vom da în iureș buzna în cel dintâi frenetic unde nici resemnare, nici deznădejde nu-i. Nu pregeta și haide să-ți arăt
AFLUX NU PREGETA de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373088_a_374417]
-
și nu-i mai duci și grija cu mâncare, spălat, călcat și să-i stai la dispoziție ori de câte ori dorește Măria Sa Domnul... peroră femeia necunoscută și slobodă la gură. Scuzați-mă, vă rog! că fără să ne cunoaștem mă dădui în petic! cum zicea Buna mea, Dumnezeu s-o odihnească. Am învățat de la ea mai multe decât de la maică-mea. În viața ei a fost profesoară de geografie și din studenție s-a măritat. Bunicul a murit în război și ea nu
FRAGMENT PROZĂ SCURTA DIN VOL. „LA VÂRSTA SENECTUȚII” (PARTEA A DOUA) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372058_a_373387]
-
va stabili, ca un om care știe exact ce vrea, termenii chiriei. Opriră într-un cartier de vile. Era atâta verdeață, încât soarele abia își făcea loc să usuce străzile stropite de ploaia măruntă care însoțise înserarea. Curți imense cu petice de gazon tunse impecabil, brazi pitici plantați într-o geometrie complicată, fântâni arteziene și statui de piatră, trădau luxul unui cartier orbitor. Cum s-ar fi simțit să își petreacă anii de facultate trăind într-un asemenea loc? - Îți place
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
circumstanță, o semnătură de protest, o recenzie, un dialog „edificator“, o opțiune politică, o vizită la atelier sau la o expoziție. „Domnu’ Pleșu, vreau și eu o vestă. Un pantalon. Un capoțel.“ „Bine, dar am și eu de cusut un petic la haina proprie!“ „Ei, da, știu că sînteți foarte aglomerat, dar cazul meu e un caz special!“ Mai nou, la ghișeul meu, bat domni și doamne cu programe, simpatii și frustrări politice. Deunăzi, cineva mă ruga să scriu un editorial
ARTICOL ȘI COMENTARIU de GELU ODAGIU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379657_a_380986]
-
pietrele se pleacă a mirare sub palma ta-nflorită în lotușii albii iar timpul greu adoarme pe-a crugului cărare și visu-mi e colindă sub stelele târzii. Prin stele, hai cu mine-a mea iubire, sau chiar aici pe-un petic de pământ, unde te-aștept, cu stelele de suflet: cuvintele-mi din florile de cânt. Tăgadă nu-i și-n clipele arzânde mă paște dor cu ochi căprui-verzui... La praznicul rostirii eu chem din nou cuvinte ce mi le-ai
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
fi în hâm... Vândută ești tu țară,vânduți ai tăi copiii! Justitța e-n ceruri și e a celor mari Puterile oculte ți-au pus democrație Nu au rămas brazii,nici falnicii stejari, Vei fi o țară falsă,pe-un petic de hartie! Popor român din sâmbure de dac Vulcanul tău ar trebui ca să renască Să-ți schimbi destinul de popor sărac, Și să-nflorim iar vatra strămoșeasca! E vremea ca să curățim această țară Chemați românii să se -ntoarcă acasă Vrem
POPOR ROMÂN DIN SÂMBURE DE DAC de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378684_a_380013]
-
dus un veritabil război ...verbal și s-au dus lupte aprige, vreme de câteva primăveri între cei doi “combatanți”: Pavel și Maranda! În cele din urmă Dada Maranda a căștigat ! Putea să își pună câteva straturi de flori pe acest petic de pământ, e drept, nu prea mare (la început... sâc!) Dar,in “tratatul de pace “ erau și îndatoriri pe care cei doi foști “inamici” s-au angajat să le repecte , fiecare, cu sfințenie. Acum Pavel Cuci se bucură! Tare se
PLECAREA LUI PAVEL CUCI de MIRELA PENU în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377739_a_379068]
-
De altfel, diferitele națiuni au și izbutit să pătrundă în această țară după care tînjeau. Aproape că nu este națiune mare din Orient sau din Occident înțelegînd prin aceasta Europa cea nouă care să nu-și fi cucerit acolo un petic de pămînt mai mic sau mai mare. În lumea antică, cel dintîi care a reușit să înainteze pînă în India pe uscat a fost Alexandru cel Mare, dar și el abia a atins-o. Europenii lumii moderne au reușit să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
cât oamenii se egalizează cu atâta devin mai puțin liberi. Proprietățile mari împărțindu-se și subîmpărțindu-se, schimbîndu-și originea prin cumpărătură cu bani, era evident că drepturile vechi de jurisdicție deveneau o vexare a unei mâni de oameni pe un petic de pământ, pe care statul nu putea s-o mai recunoască. În teorie generală cată dar să spunem că esența sistemului vechi încetase cu domniile străine, că sub acestea s-a stins statul natural pentru a face loc celui artificial
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]