511 matches
-
Prezentator: E gingașul ghiocel care anunță negreșit: Primăvara a sosit!” Alina: Oare vine singurel? Prezentator: Nicidecum, el aduce după sine, flori și gâze și albine Și aduce o scrisoare de la păsări călătoare. Care-anunță, că în zare vor să vie, rândunele, pițigoi, sturzi berze și cintezoi. Rândunica: Bun găsit! lată-ne, noi am sosit din alte zări de soare pline dar și pe-aici e cald și bine. Ș-apoi aici e casa noastră, și nu în zarea cea albastră. Cucu: Cu-
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
Cei doi pițigoi Înainte de-a pleca acasă, după o zi obositoare de muncă în grădină, tanti Ana s-a dus la zmeurișul extins pe o suprafață dublă față de anul trecut. Chiar și lăstarii noi, puși din primăvară de nenea Nelu, au dat
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
culeagă zmeură într-o cană, cu gândul la fetele ei. Se distra între timp, având și muzică în apropiere. Două păsărele cleveteau aprins pe gard. Ea pândea din colțul ochilor la ele, frumușele, pictate în gri și galben, parcă erau pițigoi. Dar mare gălăgie mai făceau! Îi părea rău că nu le înțelegea limba, pentru că discuția lor era înfocată. Tanti credea că ele așa dialoghează, ciripind una la alta. Stând puțin aplecată asupra tufei și culegând zmeură, bob cu bob, se
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
nu ei sunt părinții lui și aștepta ajutorul părinților adevărați, care săreau furioși pe gard. Tanti și nenea le-au cedat locul, îndepărtânduse în mare grabă de zmeuriș, cu gândurile acum limpezite și pândindu-i de după niște pomi, în continuare. Pițigoii, unul după altul, au virat către tufă și au plonjat lângă puiul lor, așternându-se în sfârșit o mare liniște în jur. S-a reunit familia de păsări iar peste zmeuriș, pacea se desăvârșise. A doua zi degeaba căută păsărelele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost văzut în grădina vecinei.” Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi identic pe un alt gard. Fetele, ulterior, au descoperit și „chiriașii” gălăgioși, mutați într-un măr nu departe de zmeuriș. Puiul deja zbura vesel și el, în apropierea noului cuib. Ursul polar Încet se ridicase ceața de pe steaua polară, particulele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
anume înserare Când vântul zilei doarme în trifoi Atunci din gândurile care curg șuvoi Doar unu‐ mi frige tâmpla în răcoare. Îmi spune de o luncă albastră‐n care Ne căuta mămuca pe‐amândoi, Că minunați de‐ un tril de pițigoi Uitam că și‐nspre casă e‐ o cărare. De legi și‐opreliști n‐auzisem‐ încă Căci între noi nu ridicasem stâncă De ani... credeam că totu‐i reverie... Acum, când gardul dintre noi crescut e, Mă uit doar printre leațurile
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo începea simfonia naturii -, schimbă din partitură un bemol pițigoi cu un diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ. Și se-auzea ZIUA. Era Madrigalul naturii sau Misa Încoronării în Do Major de Mozart dintre pagini? Tulburarea se transformă în umbră care se scurse pe sub ușă ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zilele trecute. ― Unde spunea feciorul că ți-a plecat bărbatul? ― La Huși, să aducă Busuioacă de Bohotin. ― Atunci, în seara asta... ― Nu mai mergem la bordei. Avem culcuș cald aici... ― Mai sigur e în bordeiul meu. Acolo aud și un pițigoi dacă trece în zbor. Pe când aici... ― Dacă spui tu, așa... Când s-au văzut în fața vetrei din bordei plină cu jar, s-au despuiat cu grabă... Îndată nu au lăsat măcar aerul să-și facă loc între ei. Au devenit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sergentul Dinsus! ― Am înțeles, domnule locotenent colonel! După ce a trecut prin fața ultimului pluton, colonelul s-a retras spre centrul platoului și a ordonat „pe loc repaus”. S a lăsat o liniște întinsă ca un voal de zefir. Doar câte un pițigoi care tocmai era în schimbare de ghiers - fiindcă venise primăvara - mai tulbura această pace a dimineții... ― Ostași! - s-a auzit glasul comandantului. Vocea îi era puțin voalată, ceea ce însemna că vrea să le spună lucruri însemnate... ― Ostași, nu întâmplător vă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul doi și masa pe domn broscoi. De pe scrin papagalul împăiat țipa să iasă la concurat iar bondarul între flori bâzâie
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
două mogâldețe cu pene, iar când a văzut că nu a obținut efectul dorit și după ce a inspectat cu privirea Împrejurimile, a afișat o mină de mare surpriză și ca un veritabil magician a ridicat În fiecare mână câte un pițigoi micuț și cu pene de diverse culori. Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar mișcările aripilor și mai ales ochișorii ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dorit și după ce a inspectat cu privirea Împrejurimile, a afișat o mină de mare surpriză și ca un veritabil magician a ridicat În fiecare mână câte un pițigoi micuț și cu pene de diverse culori. Ținuți de câte un picior, pițigoii Încercau să zboare iar mișcările aripilor și mai ales ochișorii ca niște mărgeluțe strălucitoare Îl fascinau pe Va, acesta manifestând o bucurie de nedescris. Primăvara se instalase de-a binelea, florile din zarzăr se scuturaseră iar Va nici nu a
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a nu-l deranja pe olar. Iarna era În toi, ograda și grădina bunicilor parcă erau acoperite cu cearceafuri albe-albe, crengile salcâmilor de la poartă purtau pe umeri cojoace din blănuri albe, fără poale și fără mâneci, gerul alungase vrăbiile și pițigoii flămânzi, găinile și curcile se retrăseseră de bună voie și forțate de ger În poiată și solicitau masa de seară prin vitejii lor reprezentanți: Cristofor care pășea rar și tot țanțoș, doar că mărgelele roșii aveau unele inserții de vinețiu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
-l mai văzuse nimeni pe tăinuitor. Sandu zicea c-ar fi auzit că s-a spânzurat, dar lui Nicu-Piele nu-i venea să creadă, pentru că ăștia, învățați să trăiască bine, în poala muierilor, nu prea-și ridică viata singuri, ca pițigoii. §i ca să arate că-i părea rău de el pentru că petrecuseră împreună chiar în casa în care se aflau, încheiase dând din umeri, privind în ochii lui Paraschiv: - De, mă ucenicule, altminteri, cum îl știi și tu, băiat bun, chit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de mămăligă, le-am fiert în suc propriu și acum nici usturoi n-am mîncat, nici gura nu ne miroase : de nu-ți place, altu’ mama nu mai face ! Apoi, ca nuca-n perete, mi-am adus aminte de nea Pițigoi, poștaș peste cîteva sate din Gorj de unde mai toți bărbații plecaseră la muncă la București. Dumnezeule mare, ce povești ne a înșirat, zîmbind viclean, seara la foc pe malul Gilortului ! Cassanova, Don Juan și alți băieți de-ăștia cu fițe
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
străbăteau chiar prin mijloc, vulpea și lupul ocoleau însă locurile despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moarte ai Niho-Nui, care, în mai puțin de douăzeci și patru de ore, începură să se desprindă precum fructele coapte, căzând apoi imediat pradă unui adevărat stol de păsări, care păreau încântate de această hrană respingătoare. De fapt, o numeroasă familie de pițigoi cu ciocuri lungi și ascuțite, pe care le introduceau în orificiile lemnului cu o abilitate deosebită, lua imediat în stăpânire navă. Păsările se arătau atât de dornice să o elibereze de oaspeți, încât nici nu-i băgau în seamă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de pițigoi. Se aflau laolaltă mai toate neamurile lor: de la cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care-l vedeți
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
o mare vânzoleală de pițigoi. Se aflau laolaltă mai toate neamurile lor: de la cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care-l vedeți prinde într o zi cam atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles noi atunci care erau ajutoarele lui moș Vuia, pădurarul, și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
altundeva pe vremea codrilor nepătrunși, pe vremea goților, a sciților, într-un nor de praf, se aud urlete de lupi și țipătul sângelui, apoi tăcere, tăcere și mai mare, un munte se ridică, îi cresc aripi și zboară, zboară ca pițigoiul prin cer, aripile îi ard în soare, cade pe pământ, îi cresc țancuri și stânci, vin ploi, îi cresc păr și barbă de mușchi și ferigi, plouă mereu, muntele se năruie, se îngroapă în noroi, bălți acum peste tot, bălți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
barca de fier menită recreerii celor mici, goală acum și în repaos, dintr-o scorbură prelungă iese vânturându-și aripioarele un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ghioceii! ʹ - „Și la mine în livadă îmbobocesc teii!ʺ - „Dar chiar eu, madam Ciornei a ieșit în talie. Am văzut cu ochii mei că eram la balie.ʺ - „Mie-mi spuse Baraboi, peste gard aseară, că la el un pițigoi cântă: „Simții vară!ʺ Dar cumătra cu ziare vorba nu-și întoarnă și susține sus și tare cʹo să fie iarnă. Însă toate tac deodată prin minune mare. Din vecini, îmbrățișată, o pereche-apare. Gurăʹn gură, ochi în ochi, ca doi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
Ion fără de țară” Comentariu: Ion N. Oprea „Istoria expansionistă a Rusieiʺ este cartea scrisă de „Ion cel fără de țarăʺ, pe nume adevărat Ion Iachim, profesor de română și ziarist. Mai mulțumit ar fi fost să scrie „liniștit și voiosʺ - „Amintirile pițigoiului Zbanțʺ, decât cartea de față, dar n-a avut încotro pentru că de câteva veacuri încoace el vede mereu cum Rusia, vecină cu Moldova lui, îi ocupă mereu din ea, că Bucovina și Gurile Dunării nu mai aparțin astăzi României mame
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ție prin minte, dar s-ar putea să ne fi gândit amândoi la același lucru. Să nu spui că te-ai gândit la prima atestare documentară a existenței unor vii pe meleagurile Iașilor, că îmi pun gheara în gât ca pițigoiul. Uite că mi-am permis un lux ca acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății de neimaginat. Nu suportă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
te-ai gândit la prima atestare documentară a existenței unor vii pe meleagurile Iașilor, că îmi pun gheara în gât ca pițigoiul. Uite că mi-am permis un lux ca acesta. Și aș vrea să-ți spun că povestea cu pițigoiul se bazează pe adevărul crud. Această ființă atât de gingașă - pițigoiul - dispune de un simț al libertății de neimaginat. Nu suportă captivitatea sub nici un motiv. Se sinucide înfigându-și gheara în gât la prima încercare de a-l pune sub
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]