1,060 matches
-
mă mut pe 18 ianuarie. Glumesc ca să nu mă enervez, răspund cu ironie „curții” octogenare. Ultima zi a anului, 31 decembrie. Am cumpărat șampanie, somon, pateuri și am făcut o superbă plăcintă de mere. Am invitat-o pe Ingrid (Lindgren), pianista. Între timp mă sună doctorii români, familia Repta, cărora le-am dăruit lucruri din casă, cu ocazia mutării. Vor să-mi aducă mâncarea tradițională. Alerg pe Sveavägen, dar nu ne întâlnim! Telefonez fiicei lor, și ea doctoriță, bine stabilită în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Și, lucru evident, traducerea mă invită la o anume lene: textul există deja sub ochii mei, e vorba de „a doua creație”, și eu mă simt mereu mult mai bine în „prima”, în fulgerătoarea inspirație, în libertatea ei. Prietena mea pianista Ingrid (Lindgren) a trăit o mare nefericire. Avea ochii roșii de plâns, dar cu multă demnitate mi-a povestit visul ei, un coșmar: pereții micului apartament în care se află și pianul erau plini de sânge, avusese loc un masacru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru faptul că a fost ales, ca și cum faptul de a fi poet împlinit n-ar fi de ajuns. Din nou un vis bun: René mă îmbrățișa, asigurându-mă de prezența lui în demi-viața și demi-moartea lui. 25 octombrie. Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a împlinit cincizeci de ani. Mulți invitați în camerele sale mici. Printre ei, celebrul dirijor Leif Segerstam, ca un soare, blond, bărbos, semănând perfect cu Brahms! Mânca numai creveți și privea în gol, umplând vidul cu albastrul ochilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
e la etaj, acolo au cabinele și depozitul de costume și sala de repetiții, ai cărei pereți sînt acoperiți cu oglinzi care au fixată la mijloc o bară ce dă ocol sălii; Într-un colț, pianina neagră, din care o pianistă abilă scoate multă veselie și prilej de dans. Ușa de la cabina fetelor se deschide, iese cineva și se Închide la loc, dar tu nu ai ce să cauți Înăuntru acum, stai pe culoar, pînă cînd se schimbă balerinele pentru primul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
i se mișca în voioșia vorbelor adresate soțului; însă cinismul era față de mine, eu trebuia să-i aud vorbirea apoi să văd - parcă ostentativ - ușoara mângâiere a frunții lui cu degetele ei prelungi care ar fi putut fi ale unei pianiste dacă ar fi existat în casa aceea un pian sau o pianină și dacă degetele acelea n-ar fi fost, în ciuda feminității lor, ușor butucănoase. Câteva șuvițe îi căzură, studiat, pe frunte, ceea ce-i mări în ochii soțului înfățișarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ei după o vreme și rătăcește prin depozit. Se mai aud două împușcături, care răsună ca și cum ar fi fost trase într-un spațiu foarte strâmt. Întuneric. PISCUL SCHWAB Viața este fără de viață și muzică O comedie Personaje: GENIALUL COMPOZITOR GENIALA PIANISTĂ CÂNTĂREAȚA IMPRESARUL MECENA ȚĂRANUL ȚĂRANCA ȚĂRANUL BĂTRÂN IDIOTUL SATULUI PRIMUL POLIȚIST AL DOILEA POLIȚIST Spațiul Primul decor este un studio de înregistrare sonoră bine utilat, dar care oferă și suficient confort: fotolii, bar interior, loc pentru ziare... În spate, mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru ziare... În spate, mai multe ieșiri. Al doilea decor este o tejghea de birt rudimentară, urâtă, comodă, unde din când în când se pot auzi și zgomote de la țară. Limbajul Discursul verbal prezent va fi folosit de către compozitor și pianistă în mod ironic, până la desființare. Celelalte personaje plutesc în "originalitatea" fluxului verbal. Actul întâi Un studio comod de înregistrări. Compozitorul și pianista folosesc împreună o cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
când se pot auzi și zgomote de la țară. Limbajul Discursul verbal prezent va fi folosit de către compozitor și pianistă în mod ironic, până la desființare. Celelalte personaje plutesc în "originalitatea" fluxului verbal. Actul întâi Un studio comod de înregistrări. Compozitorul și pianista folosesc împreună o cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un divan și citește un ziar. Impresarul dă buzna în cameră. Cei din jur izbucnesc în râs la vederea bocancilor săi de munte
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cască. Cântăreața se uită la amândoi cu o atenție exacerbată. Mecena stă tolănit pe un divan și citește un ziar. Impresarul dă buzna în cameră. Cei din jur izbucnesc în râs la vederea bocancilor săi de munte și a rucsacului. PIANISTA: Îți pui o bucată de cârnat cu slană și niște omoplați și te bucuri de propria digestie, și cum o să se mai ridice coada la iarbă verde, ca o vacă în călduri. Impresarul nostru își încarcă ceva plăcere trupească în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Franz a putut încă de la nobila sa naștere să arate la pian o măreție mai mare decât a ta, cu tot ce o să mai poți vreodată să duci la bun sfârșit de când ești tu pe lumea asta. (Scoate limba la pianistă. Aceasta și compozitorul râd cu răutate) COMPOZITORUL: Lasă-i pe cei existenți în propria lor liniște cu lăturile astea fără sens. Renunță la subimaginile tale din imaginea impresiei totale. Renunță, renunță, renunță. Ca o piele de gaură pișată până sus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
cordar slab și leneș... ca o zoologie elitară care împinge plină de prietenie o corcitură râioasă. Franz, frate-tău, era trimis în putreziciune de băutură, și de aia gențiana i-a zgâriat aripa plămânului, că a încurcat înghițitul cu respirația. PIANISTA: Exact, prostălăul de Franz nu ar fi trebuit să părăsească niciodată întregul Graz. Franz avea neuroza Grazului în afaraă lumii care nu era Grazul. Porcul de frate-tău Franz, să se fi mulțumit cu gălușca microscopică a Grazului. IMPRESARUL: Dar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Ce-o mai fi vrând și maestrul nostru general muzical și toboșar atât de afon de sus în jos și de jos în sus care cu fericita ocazie, ha, ce-o mai fi vrând în cadrul digestiei lui, factotumul nostru nefericit? PIANISTA: Se compun cei mai oribili oameni și pe urmă se și interpretează. MECENA: Dar ar trebui să pot pentru ca să zic și eu ceva la locurile potrivite ale vieții potrivite. În acest caz eu sunt banul marii muzici. El (arată către
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
potrivite ale vieții potrivite. În acest caz eu sunt banul marii muzici. El (arată către compozitor) este capul cel mare al istoriei întreprinderii muzicale, un compozitor, care va trebui pur si simplu să fie tot și toate. Ea (arată către pianistă) este geniul nesfârșit, care poate să-l interpreteze până la capăt pe compozitorul nostru, până când el va putea să vrea să trebuiească mai departe. Impresarul nostru amestecă până acum liniștitele timpane și organizează precis înspre fața lui, așa cum trebuie să se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tu pe ăsta în vecii vecilor... niciodată. COMPOZITORUL (impresarului): Și tu nu o să pupi niciodată seria ta de figurante pizdoase în corpul tău obscur și șvăbuit în cel mai înalt grad... în vecii vecilor... niciodată, haha. (cântăreața plânge în hohote, pianista rânjește răutăcios) MECENA: Liniște, acum trebuie să deviem totul, rogu-vă frumos, să lăsăm să răsune, trebuie să putem să lăsăm să răsune muzica din gâtlejele răgușite de doliu. Noi voiam chiar azi să ne scoatem din restaurantețimea Graz-ului. Azi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fută între ei și reciproc. Mereu se topesc toți handicapații către ceva mai sus pentru organele simțurilor lor, și sub brânza curgătoare se trezește apoi un lasă-mă-să-te-las general și cuțitele și furculițele nesatisfăcute, cu care ocazional se pot împunge singuri. PIANISTA (îi dă un pumn peste umăr amuzată): Nu vrei nicicum să renunți la întăritorul acoperământului tău, nu-i așa? Când dai peste un plastic cât de mic, atunci îl faci și mai mic, ca și cum prin natura lui căcăcioasă de frecuș
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
natură. Ar fi la mine (arată la compozitor) mult mai bine protejat, și muzica lui răsunătoare ar înflori în înălțimi și ar putea să se precipite printr-o voce care e în adevăr capabilă să trăiască, adică anume prin mine. PIANISTA: Și dacă el nu vrea să aibă de-a face cu oala ta de presiune supraexcitată? COMPOZITORUL: Și dacă el nu vrea să aibă nimic de-a face cu gaura ta în clocot, în care se coc la moale urmașii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
printr-o cultură a naturii care e de prevăzut. IMPRESARUL: Ăsta are dreptate. Nu știu ce vrea să spună cu toate astea, dar de avut dreptate, are dreptate în sine. CÂNTĂREAȚA: Dacă el vrea (arată spre compozitor) atunci avem noi toți dreptate. PIANISTA: Nici un om mai de sus nu are dreptate. Dreptate nu are decât ce-i dedesubt, ce tot timpul se bate pe burtă cu toți. COMPOZITORUL: Artiștii cu vocea întinsă pe ață sunt prin natura lor medială persoane deosebite care sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sunteți încoronarea antrenamentelor mele, dar avem nevoie și de buruieni, care pot face în vânt o aură flocoasă. Sigur... mai înainte vreme tărâțele erau hrană pentru porci, astăzi nu-i decât un lucru secundar al materiilor care fac balastul total. PIANISTA: Da, cântăreața noasră e ca un balast în victoria noastră acustică finală, și impresariul nostru e de părere că ar trebui să fie un percuționist însăilat la artă. COMPOZITORUL: Daaa, cu excelentă digestie în sus și în jos, ca aparat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Sunteți... așa o chinuială sunteți voi, că nici nu pot să spun. COMPOZITORUL: Daaa, hai fă-te comodă și atunci numai ține tracțiunea. Lovitura de trăsnet trebuie să fie ca să vrea cea mai înaltă posibilitate. Voința reformulării, fundalul ca prăpastie. PIANISTA: Daaa, trebuie să se cheme, da, da, da finalul ca împământare a începutului. COMPOZITORUL: Toate frazele bune trebuie să înceapă cu un Da proaspăt ca moartea, desigur. PIANISTA: Da, psihanaliza cea cu sângele negru. Să câștigi încrederea, și apoi pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
fie ca să vrea cea mai înaltă posibilitate. Voința reformulării, fundalul ca prăpastie. PIANISTA: Daaa, trebuie să se cheme, da, da, da finalul ca împământare a începutului. COMPOZITORUL: Toate frazele bune trebuie să înceapă cu un Da proaspăt ca moartea, desigur. PIANISTA: Da, psihanaliza cea cu sângele negru. Să câștigi încrederea, și apoi pe cel care a trezit încrederea să-l spânzurăm de un ac al ceasului. Iritarea completă salvează viața de pluș a slabului cordar atât de bine căptușit. IMPRESARUL: O
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
totala capacitate de a organiza tot și marele ban instalat acolo cu mare acribie. IMPRESARUL: Sunt un artist percuționist și nici un fel de membru intermediar al muzicii total totale. Sunt râul și nu podul ca un membru intermediar gata ștanțat. PIANISTA: Un membru, da, o mișcătoare și micșorătoare puțică. COMPOZITORUL: Da, un membru, un membru ca o afundare în formă de gaură, exact atât de mare pentru ca să închidă un prepuț. (Impresarul se ridică și cu pumnul ridicat se duce către compozitor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
membru, da, o mișcătoare și micșorătoare puțică. COMPOZITORUL: Da, un membru, un membru ca o afundare în formă de gaură, exact atât de mare pentru ca să închidă un prepuț. (Impresarul se ridică și cu pumnul ridicat se duce către compozitor și pianistă. Mecena îl oprește) PIANISTA: Pe găinațul nostru îl chinuie sentimentul de zgârie-nor. MECENA: Partea de sub brâu ar trebui în viața noastră de zi cu zi să ne-o economisim. O să ne călătorim la tejgheaua din natură, care ne-a mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și micșorătoare puțică. COMPOZITORUL: Da, un membru, un membru ca o afundare în formă de gaură, exact atât de mare pentru ca să închidă un prepuț. (Impresarul se ridică și cu pumnul ridicat se duce către compozitor și pianistă. Mecena îl oprește) PIANISTA: Pe găinațul nostru îl chinuie sentimentul de zgârie-nor. MECENA: Partea de sub brâu ar trebui în viața noastră de zi cu zi să ne-o economisim. O să ne călătorim la tejgheaua din natură, care ne-a mai făcut până acum o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grămadă de bucurii și în trecut. (Cântăreața se ridică și se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând din greu în pianistă): Daaa, tu ești mai frumoasă în neomenia ta decât eu în omenia mea, și mare ai mai devenit prin muzica asta totală. Toți te urmează... pianul, întreaga lume și el
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând din greu în pianistă): Daaa, tu ești mai frumoasă în neomenia ta decât eu în omenia mea, și mare ai mai devenit prin muzica asta totală. Toți te urmează... pianul, întreaga lume și el, care poate compune lumea întreagă... dar îl cânt eu pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]