750 matches
-
Chiar și mama zisese odată că Paul ar fi în stare să mănânce dintr-un sertar și să-și curețe portocala în buzunar. Și că n-ar face pipi pe drum de teamă ca nu cumva păsărelele să-și dezmorțească piciorușele în urina lui. Chiar dacă fusese beată când spusese toate astea - băuse aproape o halbă de Harp cu lămâie - vorbise serios. —Doamne! Ia gândește-te! a zis Helen aruncându-mi un zâmbet, în timp ce se așeza mai bine pe pat ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
începusem să mă tem pentru siguranța celor câteva obiecte ornamentale pe care le aveam prin casă. După o piruetă neobișnuit de violentă, am început să mă tem și pentru instalația electrică. După o vreme, toți cei patru cubanezi dansau, cu piciorușele lor pline de nerv și cu șoldurile lor tremurătoare, în timp ce fiecare femeie aflată în cameră era evaluată din priviri. Am fost nevoită să mă întorc cu spatele. Soseau din ce în ce mai mulți oameni. Nu cunoșteam pe nimeni cu excepția lui Brigit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tip castron cu care fuseserăm blagoslovite toate. îmi amintesc cât de tare îmi detestam părul și cât de mult îmi doream să am niște bucle lungi și blonde ca ale Angelei Kilfeather. Sau cum alergam după Margaret și Claire cu piciorușele mele grăsuțe, încercând să țin pasul cu ele. Numai pentru ca la un moment dat să mi se spună „Du-te acasă. Tu nu poți să vii. Ești prea mică“. Sau cum tânjeam după sandalele albastre și lucioase ale lui Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
televizor. Îmi aduc aminte că mama și tata ne duceau în fiecare duminică la plimbare până la digul Dun Laoghaire. Mă îngrozea. Îmi aduc aminte că plimbarea pe dig mi se părea cea mai lungă și mai plictisitoare din lume și piciorușele mele nu făceau niciodată față. Era mereu frig, și eu dădeam mereu nas în nas cu alți copii de la școală, pe care nu-i plăceam neapărat, dar eram nevoită să vorbesc cu ei pentru că părinții noștri se cunoșteau. Singurul lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mare impact. Nici eu! exclamă ea. Chiar poți vedea asta? — Da. Desigur că pot. Dacă el e atât de bogat, ea nu o să se trezească la patru dimineța pentru zboruri de noapte tot restul vieții, nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Marioritza, Stimo și Grigore-Feirat. Pentru fazani, Manuc, Mariam și Dimitrie Moruzi. Nicolae și toți ceilalți abia așteptau le vol du lièvre. Preotul înălță spre cer crucea și, în liniștea dimineții, rugăciunea lui fu acompaniată doar de clinchetul zurgălăilor prinși la piciorușele șoimilor. Încheie stropind cu agheasmă spre cer, spre pământ, spre începutul și mântuirea omului. Atunci Nicolae ridică olifantul. Scolioza lui era mai puțin vizibilă sub mantia roșie. Arăta ca un chipeș cavaler într-un moment de maxim avânt eroic. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că nu era decât mâna iubitei sale mici. În cămășuță lungă, Gaiané îl privea cu ochii ei foarte mari și foarte negri. Dintre toți copiii, ea era slăbiciunea lui. Puse Biblia pe gheridon, luă fetița pe genunchi și îi încălzi piciorușele în palmă. Ca să nu atragă atenția doicii, lipăise desculță până la el. Așa făcea în fiecare seară. Dar era secretul lor. ― Azi unde mai mergem? ― Azi?... Da, da, da!... Cred că știu unde vom merge astăzi, iubita mea. Tocmai am aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era un plânset isteric în toată regula. Iar sunetul părea să vină dinspre baie. Urcând câte trei trepte deodată, Fiona a ajuns la Jessica în doar câteva secunde. Copilul stătea parțial în scăunelul de baie: reușise să-și scoată un picioruș, iar bustul era sucit într-o parte. În partea de sus a uneia dintre coapse, fetița avea o echimoză roșietică, cu care se căptușise în timpul încercărilor de a se elibera din scaun. Fața copilei era roșie ca focul. Fiona și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ceea ce însemna că nu mai avea la dispoziție decât trei ore de calm relativ înainte ca inevitabila furtună să-i lovească. —Buni! Milly a alergat în lungul holului și s-a aruncat în brațele întinse ale lui Jenny, înfășurându-și piciorușele în jurul taliei femeii. —Draga mea! Jenny a îmbrățișat-o strâns, după care a ridicat-o ușor, făcând un pas înapoi ca s-o privească din cap până-n picioare. — Ce mare ai crescut! — Da, a răspuns Milly plină de mândrie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
că asta era încă una din anomaliile vieții de cuplu căsătorit. Și tu nu vrei un copil? Fiona a luat o bucățică de pâine și-a uns-o cu unt. Draga mea, dacă aș fi vrut s-aud lipăit de piciorușe prin casă, atunci mi-aș fi încălțat pisica... dacă aveam pisică, a replicat Julia și-a luat o gură de vin. I-am spus c-o să mă mai gândesc în speranța că n-o să mai deschidă subiectul. Normal c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pizza. Toți ceilalți au gemut. Tati prostovanultc "Tati prostovanul" În timp ce frunzărea revista OK!, Julia s-a oprit brusc să se holbeze la imaginea unei femei îmbrăcate în ceea ce părea a fi un abajur cu franjuri întors cu susul în jos. Piciorușele viguroase i se ițeau din fund ca două trunchiuri de copac, iar labele erau îndesate într-o pereche de sandale ortopedice, cu talpă de plută, care arătau cu cel puțin un număr mai mici decât ar fi trebuit. Julia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Atunci, eu mă duc până la budă. — Bine, spuse Janey, subliniind asta În mod surprinzător. Sunt În formă În clipa de față. O să vezi despre ce vorbesc. De Îndată ce m-am așezat pe toaletă, am auzit foșnit de pene și zgomot de piciorușe, căci porumbeii manevrau deja, așezându-se În poziție. Urmară o serie de uguituri și croncănituri, care, treptat, sporiră În intensitate și viteză. Ieșitura pe care Își făcuseră cuib fusese montată, inițial, În scopul de a adăposti grătarul de ventilație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
înspre mine și mi-a trecut mâna stângă prin păr. Am simțit la fel ca atunci când mă mângâiase milițianul. Simți întotdeauna la fel când te mângâie cineva. Doar mamele știu să o facă altfel. Mâna lor te atinge așa cum ating piciorușele de albine petalele florilor. Mâna tatei mă apăsa mai greu. Când mă mângâia el, mi se părea că a căzut un elefant din copac, Deși tata n-are mâini uriașe, de muncitor. Pe dosul palmelor i-a crescut puțin păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe, etaj după etaj, jurământ după jurământ, nu mă voi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Văd cafeneaua îndepărtându-se, lăsând în urma sa o grămăjoară de oase, în fața ochilor mei joacă zeci de Noga strălucitoare precum steluțele din ceruri, dansează dinaintea mea îmbrăcate în tutuuri de balerine, cerculețe licăresc printre picioarele lor, de ce nu-și mișcă piciorușele, acelea nu sunt cerculețe, mă cutremur eu, sunt scaune cu rotile micuțe, întreg cerul este acoperit de scaune cu rotile întrecându-se între ele pe derdeluș, ca mașinuțele din Luna Park, însă în locul râsetelor cristaline și seducătoare ale copiilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va fi, cât de bine ne-a fost nouă, întinși pe patul matrimonial, cu Noga răsucindu-se între noi, îi mirosim trupșorul luminos, îi ronțăim tălpile picioarelor, moi și parfumate precum pâinica de Shabat, iar ea ne lovește fețele cu piciorușele ei, râzând fericită, când ajung acasă, îi privesc ostil tălpile înfășurate în șosete groase și în bocanci și ea întreabă imediat, unde este tati? Eu ridic din umeri, nu am idee, sigur a ieșit să facă o plimbare. De multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
știu cât de uimită va fi Noga, cum ne vom înscrie voluntare pentru creșterea acestui copil, îl vom plimba în cărucior, vom încălzi casa iarna, îl vom întinde pe covor în mijlocul salonului, iar el va zâmbi și va lovi cu piciorușele sale micuțe, iar atunci nu vom mai simți lipsa lui Udi, nici măcar nu ne vom mai gândi la el, pentru că o viață micuță va crește sub ochii noștri, iar ea va fi consolarea noastră, veselia noastră, spre slava ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vei lua o prăjitură și o vei mânca singură, un tort în formă de ursuleț, de iepuraș, de trenuleț, vei sufla singură în lumânări, crescând împreună cu el, în două case separate, în două orașe separate. Toată dimineața a lovit din piciorușe, murmură ea, își pune o mână pe burtă, încearcă să îmi spună ceva, dar nu știu ce anume, numai de aș ști cum este cel mai bine pentru el, și eu zic încet, în așa fel încât nimeni să nu îmi audă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scos licuriciul și l-am pus pe marginea conductei de apă care nu depășea acolo dimensiunea de trei centimetri. Licuriciul nu părea să conștientizeze schimbarea. Pe când s-a împleticit în jurul unui nit, încercând să-l ocolească, și-a prins un picioruș într-o crustă veche de vopsea. A pornit apoi spre dreapta și după ce s-a convins că drumul era blocat, a luat-o înapoi, spre stânga. Până la urmă, cu eforturi disperate, s-a cățărat până în vârful nitului și a stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe ani. Mă sculam la 5 dimineața și așteptam mașina cu pâine. Ce friguri mai trăgeam! Se răsucește să-mi arate pe unde băga înăuntru lăzile cu franzele însă piciorușele ei de păianjen nu-i pot susține bustul masiv și o simt cum se răstoarnă. O prind repede de brațul drept, dar ea continuă să se prăbușească și mă trage și pe mine deasupra. Ne trezim pe spate în mijlocul drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lemn și i-o înfig sub coaste. Cu icnete reușesc să o răstorn pe partea stângă. Mă mut rapid în față, îi bag șipca sub umăr și împing din răsputeri. În sfârșit, gândacul de Colorado e din nou pe piciorușe. Huff! C XI Călătoria în Munții Bârgăului a coincis cu primele fisuri grave apărute în relația Sabinei cu Leo. La concluzia aceasta ajunsese Cosmin, dupa ce primise prin poștă o scrisoare de la Maria Firidă. Dincolo de vagile formule de politețe, expeditoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gheare... s-au transformat în miresme îmbătătoare ce aparțin florilor, care au reușit să înflorească. Însă văzând că, până la urmă, chiar și acestea voiau să scape din închisoarea de gheață, s-au convins să riște și au atins oglinda cu piciorușele lor calde, împingând-o involuntar în apele recunoscătoare ale lacurilor. Alăturând astfel, își adună, recunoscându-se învinsă, până și ultimii fulgi de nea, curățând pământul de ultimele semne ale recelui anotimp ce tocmai a depășit granițele anului. Câmpia se umple
Arta si creatie in anotimpul primavara. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Voloşciuc Cristina Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2335]
-
Scoate maimuța... ăă..., copilul, din coș și ține-l bine-n brațe, la vedere! vorbește și Sile, cumpătat, pentru prima dată după ungere. Ușor de zis, imposibil, însă, de înfăptuit! Gâgâlicea de Antichrist dă ca turbatul din mânuțe și din piciorușe, contorsionându-și spinarea rahitică și înțepenindu-se în defensivă, pe fundul coșului, ca lovit de tetanos. Pas de-l apucă! Plus că mai și guiță, deznădăjduit și amplu, cu disperarea unui întreg padoc de purcei, condamnați la cea mai cruntă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
închipui ca pe o turmă nesfârșită de tauri. 6. După moarte mergi pe un drum toarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi și încetul cu încetul trăsăturile ți se schimbă. Nasul și urechile ți se retrag în carnea feței ca piciorușele unei scoici. Degetele ți se retrag în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în umeri. La fel, picioarele ți se retrag în șolduri și nu mai mergi, ci plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să pun eu singură în tigaie bucățile ciudate, triunghiuri și gâtuituri, care rămâneau între cercurile perfecte. Ieșeau din ele forme pufoase semănând a câini, cerbi, balauri, pe care le tăvăleam prin zahăr vanilat. Le mâncam apoi capul sau câte un picioruș, alintîndu-mă. Tanti Aura îmi povestea între timp cum mă aducea mama pe aici când eram foarte mică, "o gîgîlice" de un an și jumătate sau doi. Îmi puneau un așternut în albia de lemn și mă legănau până adormeam. Când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]