771 matches
-
la vizita anterioară, am dormit două nopți în același apartament cu Naoko și Reiko, am petrecut trei zile făcând cam aceleași lucruri ca și prima oară. Când apunea sorele, Reiko cânta la chitară și stăteam toți trei de vorbă. În loc de picnic, de data aceasta ne-am delectat cu schiurile. Eram frânți și transpirați după o oră de schiat pe munte. Cum ne făceam puțin timp liber, dădeam cu toții o mână de ajutor la curățatul zăpezii. Doctorul cel ciudat, domnul Miyata, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai e nimic acolo În afară de o casă pe care au construit-o niște tipi din rămĂșițele rămase-n urma uraganului - o casă de distracție, pe care o folosesc duminica, atunci cînd vin din Havana ca să Înoate și să facă un picnic. Și mai e casa-n care stă delegatul, dar asta nu e pe plajă, e mai În spate. De-a lungul coastei, prin fiecare locșor din Ăsta există un delegat al guvernului, dar m-am gîndit că poate chinezul l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
niște pui prăjit și vreo două felii de plăcintă cu cireșe. — O să iau astea cu mine, spuse. Untură bău un urcior de apă ca să Înghită plăcinta. — Untură, dacă vrei să citești ceva caută În camera mea. Untură se uita la picnicul pe care-l pregătise Nick. Nu fi tîmpit, Wemedge. — Bine, Untură. — Bine. Numai nu fii tîmpit. Untură deschise poarta și o luă peste pajiște spre cabană. Nick stinse lumina și ieși, Închizînd poarta În urma sa. Împăturise mîncarea Într-un ziar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
exilate în colțuri îndepărtate ale minții mele. Drept să spun, în momentul ăsta sper să nu mai revină niciodată. Capitolul XXIII După partida de amor, tragem un pui de somn. Jake se trezește primul și mă anunță că mergem la picnic pe malul mării. Eu mai degrabă aș fi stat în pat toată ziua, dar are dreptate: ar fi prostesc din partea mea să vin la mare și să nu mă duc s-o văd. Așa că îmi târăsc corpul leneș, satisfăcut, jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prea multă jenă, încep să înfulec lipie cu humus, brânză, măsline și sos de roșii uscate. Zece minute mai târziu, îmi revin din inconștiență și îl văd pe Jake rânjind la mine. — Nu e ciudat că alegem mâncare grecească pentru picnicuri? îl întreb, încercând astfel să-mi acopăr rușinea de a mă fi îmbuibat ca un porc. Dintre bucatele noastre tradiționale, nu văd ce s-ar potrivi... —Plăcintă cu carne de porc, salată de varză și sandviciuri cu șuncă, zice Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
oțetul, dar nu și farfurii; poate că, după el, farfuriile ar fi un moft. Cred că am dreptate; Jake rupe sacoșele de hârtie și scoate la iveală pachete învelite în ziar, pe care le pune pe podea, lângă foc. Două picnicuri într-o zi, zic eu... Mă așez și îl sărut. Pare speriat de gestul meu neașteptat, însă își revine imediat, surâde și face la fel. —Te superi? întreabă, cu o undă de îngrijorare în glas. Voiai să ieșim la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Erupe în intervalul 7-8 ani. Coroana are o formă caracteristică asemănătoare unei lopeți cu patru fete laterale și o margine incizală. Fața vestibulară are un contur trapezoidal, dreptunghiular, ovoidal, corespunzător formei generale a feței, specifică tipului constituțional atletic, astenic sau picnic. Marginile feței vestibulare sunt: cervicală concă ă spre incizal, mezială - mai puțin convexă și coriver-geni . spre colet, mai lungă decât cea distală. Unghiul format de marginea mezială cu cea incizală este aproape drept; marginea distală este mai scurtă, mai convexă
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
fac de câte ori sunt pus în încurcătură, mai ales dacă trebuie să apăr pe cineva drag. Harold a trecut repede peste glumele mele și-mi spuse că a aflat aceasta de la birou, unde mă căutase o dată ca să mă invite la un picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altfel. Data trecută n-am avut răuri prea mari și, după ce răurile, câte au fost, au trecut și ar fi trebuit să se cunoască, m-am strâns din vreme, așa că nu s-a cunoscut defel. Am fost la baluri, la picnicuri, la curse și peste tot unde încă ne mai duceam, și nimeni nu știa că o așteptam pe Yvonne. — Dar bine, ma chère, unde ai ținut-o ? m-a întrebat pe urmă bătrânul general Praporgescu. Ce bărbat plăcut și curtenitor
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se arcuiește un cer ivoriu și, ca în gravuri, se desenează perfect ziduri, acoperișuri, coșuri prin care iese, ondulat, fumul ! Niciodată, de fapt, nu a agreat prea mult Profesorul Mironescu plimbările cu sania, și nici măcar cu trăsura, dar mai ales picnicurile, și îndeosebi seratele dansante și sindrofiile, în ultimii ani pur și simplu a refuzat să mai iasă, dar poate că și boala ! Dar iată, totuși, că domnul Ialomițeanu are astă-seară obligațiuni și tocmai de aceea a și venit la noi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o budincă de ciocolată, un ciorchine de struguri - fur din ce se poate fura cîte o bucățică și arunc În gură. Pentru că e o zi Însorită și caldă, găsim o pajiște Într-un crîng, la marginea șoselei, și improvizăm un picnic copios. Timp de o jumătate de oră mănînc neîntrerupt, În timp ce taică-meu mă privește făcînd mici comentarii. Se amuză de uniforma mică și uzată, care stă să plesnească pe mine. — Oprește-te, o să crape de tot. În cele din urmă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără rost, răspunse Alex. Nu are unde să se ducă la mare. Casa de la mare a familiei McCaffrey fusese vândută. Alex o înstrăinase fără să-și consulte copiii. Presupun că noi o să plecăm în excursie, ca de obicei, continuă Brian. Picnicul anual pe coasta mării era un vechi obicei de familie. Îl organizaseră și cu un an în urmă, deși casa fusese vândută; se duseseră în același loc, doar ceva mai departe pe coastă. Brian și Gabriel îndrăgiseră casa de pe țărm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și îmbrace hainele uscate. Brian își căută pulovărul și-i trebui câtva timp până să-și dea seama că-l purta Alex. Se înfășură în fulgarinul lui Gabriel. Ruby începuse să împartă căni cu ceai fierbinte din termosurile de picnic și fiecare stătea sau ședea fără să scoată o vorbă. Hattie plângea încet. Gabriel se săturase de atâta plâns și ședea cu gura deschisă și fața desfigurată, uitându-se la mare. Refuză cana de ceai. Alături de ea, Adam era ghemuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndatoriri“ ce i se înfățișa mereu, cu tot mai multă forță și tot mai hidoasă. Influențele temperante, în măsura în care izbuteau să-i pătrundă carapacea, îi apăreau drept frivolități, pierdere de vreme. Zăcuse în brațele Dianei, blând ca un miel. Venise la picnicul familiei lui. Venise, desigur, ca să-i agaseze și pentru că toți se așteptaseră să nu vină, și pentru a-și dovedi lui însuși până unde ajunsese prin exercițiul neîntrerupt al vechilor sale necazuri și suferințe. Adam. Îi amintea, ori de câte ori îl vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se ducă la Papuc, să intre în casă, să se uite din nou la fata aceea a cărei imagine trăia în mintea lui sub forma unei copile albe într-un combinezon alb, cu părul lung, blond, revărsat pe umeri. La picnicul de pe plajă o putuse privi în voie, și acest fapt îi diminuase intensitatea curiozității întărindu-i convingerea că e „tabu“. Nu-și putea îngădui să fie fascinat de Hattie și, până la urmă, constatase cu ușurare că nu era. Dar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dac-ai ști în ce bucluc am intrat - și am fost un dobitoc sinistru... nu fi supărat pe mine... mă întrebam dacă tu și Hattie sunteți... dacă vă cunoașteți... — Nu, răspunse George. Nu o cunosc. Am întâlnit-o atunci la picnicul de la mare și sâmbăta trecută, pentru aproximativ un minut, înainte de a fi ridicat storurile și a fi început voi să cântați. Cele zece minute petrecute de tine cu doamna Sedleigh au fost mult mai lungi și, aș spune, mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o cunoșteai pe Pearl, n-ai schimbat niciodată vreun cuvânt cu ea. A fost o simplă întâmplare, un impuls subit, când ai găsit-o singură? — Oh, Tom... Am văzut-o la Băi și am stat de vorbă cu ea la picnicul acela, nu ții minte? Și-am văzut-o din nou sâmbăta trecută. Sâmbăta trecută am sărutat-o. — Înțeleg, așadar... Eram îngrozitor de deprimat. Tu nu te-ai întors la Londra și n-ai dat nici un semn de viață. M-am gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bănoase, chiar și după ce lăsaseră în urmă o carieră întreagă. Dar când nu dorești să cumperi nimic, n-are nicio importanță. Nestor trecu fără să zăbovească pe lângă următoarele câteva vitrine și se opri în dreptul uneia unde te îmbiau accesorii pentru picnic. Pe un covor de iarbă artificială imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți. Pentru cine nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fie găsit. Abia când ajungea afară, în aerul tot mai cald, Karin înțelegea cât de aproape de colaps fusese. Dacă-l mai îngrijea o săptămână pe Mark, ar fi început să creadă teoriile lui despre ea. Ea și Daniel ieșiseră la picnic lângă zonele umede, nisipoase, aflate la sud-vest de oraș. Ea se aplecă și-și acoperi fața tremurătoare. —O, Doamne. Ce m-aș fi făcut eu aici, fără tine, cu ceea ce i s-a întâmplat? El îi ridică umerii. — Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mea. —Și nu e? Mark scoase un „nțț“ și-și flutură degetul arătător în aer - un ștergător de parbriz butucănos, rozaliu. — Nici pe departe! De-acord, seamănă mult cu Karin. Dar există câteva diferențe evidente. Sora mea e... ca un picnic de Ziua Muncii. Asta e ca un prânz de afaceri. Știi tu: cu ochii pe ceas. Sora mea te face să te simți în siguranță. Ușor. Asta se cere tot timpul îngrijită. În plus, Karin e mai solidă. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
M-am bătut cu conștiința mea și am învins-o pe nesimțită, cu trei la doi. Toți trei se așază, beau, pregătesc niște cârnați la micul grătar portabil. Apar condorii și astfel sunt două specii înrudite, fraternizând la un mic picnic comun. Ah, Ziua Muncii, zice Duane. N-are cum să nu-ți placă. Rupp încuviințează. Vita n-are cum să fie mai dolce decât acum. Într-o zi ca asta se cere un pic de poezie. Recită-ne și nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Schluter ridică un pic vocea. La fel și Rupp și Cain. E un pic cam deranjant, ca să respectăm adevărul. Se opresc cu toții un minut, pur și simplu stau și se uită la condorii care scormonesc în grămada de veverițe. Dar picnicul s-a terminat, practic. Ar trebui să mergem la tine acasă, zice Rupp. Să ne uităm pe scrisoarea aia de la Gardă. Nu trebuie să-mi faci mie favoruri, îi spune Mark. Dar își strâng lucrurile și se îngrămădesc în Chevy-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prost. — Nu? Cum ți s-a părut c-o s-o duci ca bibliotecar? Traversară un pîrîu pe un pod de scînduri și ajunseră la un petic de gazon neted, cu un steag în mijloc. îndrăgostiții și cei care ieșiseră la picnic stăteau la umbră la marginea pădurii, iar copiii goneau ca niște boliîi, în jocurile lor anarhice cu mingea. De cealaltă parte, acest petic verde se deschidea spre cer, și acolo erau cîteva bănci cu cupluri vîrsnice. Thaw și Coulter se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dacă o decizie în acest sens a putut fi adoptată în unanimitate, pe 23-24 decembrie 1963, de către Consiliul din Paris. Proiectul a fost abandonat în 1971. Astăzi, parizienii și turiștii pot veni aici, în zilele însorite, să hoinărească, să organizeze picnicuri, să cînte. Duminica, cheiurile sînt pietonale: prin prezența lor, cei care se plimbă, cicliștii și cei pe patine cu rotile decid această politică a orașului care împiedică invazia automobilelor. Evoluția componenței sociale a populației active. Cartierele 39-40 și 73-74 Predominant
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
de demarcație a capitalei în 1860, cînd numeroase comune au fost anexate. De atunci, doar excrescențele pădurilor Bois de Boulogne și Vincennes și cea a cîmpului de manevră din Issy-les-Moulineaux au modificat această frontieră. Fortificațiile erau locul de desfășurare a picnicurilor și siestelor familiilor de muncitori. De pe fortificații, privirea descoperea cu uluire un întins cartier de maghernițe dispuse inelar în zona non aedificandi impusă, în fața bastioanelor, de necesitatea conservării unghiurilor de tragere. Largă de 250 metri, "zona", un alt termen evocator
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]