18,182 matches
-
pot afirma despre Dali; ceasurile lui moi mi se par superbe; Salvador, deși a jucat toată viața niște farse grotești, era țicnit de-a binelea. Știați că micul David picta cu sârg fondurile multor tablouri ale tatălui său, pentru că pe pictor îl plictisea să le coloreze? De pildă, vestitul plafon al Operei Garnier, alcătuit din panouri demontabile și pe care scriitorul îl compară, cu un haz ingenuu, cu un uriaș cașcaval de Meaux, sau cu o pizza tăiată în felii. Totuși
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
acesta îi dădea tuburi vechi, tari ca piatra sau storcoșite. Dar fiul reușea să taie tuburile, scotea vopseaua, o amesteca cu ulei și cu ouă furate din bucătărie și confecționa o pastă omogenă tocmai bună de colorat. Însă un singur pictor în familie era de ajuns; fiul lui Chagall urma să devină arhitect; deși a fost probabil singurul băiețel din lume, căruia îi venea să vomite, atunci când făcea căsuțe din lemn, bune de cocoțat în copaci. Oricum, așa se hotărâse. Aici
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
o problemă" (noi am zice ,complex") cu zahărul: la orice restaurant se ducea dădea bacșiș chelnerului, onora și orchestra, dar șterpelea toate bucățelele din zaharniță. Așadar, pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi. I se vorbește mai ales despre sărăcia lucie a minunatului pictor rus, Soutine (cu chipurile sale chinuite, de neuitat), adăpostit într-o mansardă a lui Chagall. De ei este legată o întâmplare semnificativă pentru amândoi. Soutine cumpărase o carcasă de vită, cu puțină carne pe ea, pentru vestitul său tablou ,Bou
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
ce înseamnă tradiție și respect pentru ea se înscrie afectiv în orbita lui sufletească, fără a aluneca însă în tradiționalism. Dacă ar fi să-l apropiu, sub raportul afinității și al celor cu care ar constitui o familie, de un pictor contemporan străin, acela e italianul Giorgio Morandi (Bolognia, 1890-1964, autor îndeosebi de austere naturi moarte, puternic creatoare de atmosferă și puritate expresivă, aliate cu simplitatea și eleganța, dominate de tonalități în surdină și de un colorit sobru, împănat de griuri
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Acest risc a stat dinaintea artistului modern din clipa în care s-a hotărât să se închidă în sine. Iar curajul său a fost pe măsura riscului... Lucrurile nu se pot însă încheia aici: dovadă expoziția aceasta, în care câțiva pictori simt nevoia uitării de sine, a eliberării de ,autoportret", în ,golul" astfel produs, își face loc iarăși alteritatea. Deocamdată sub trăsăturile discrete ale alterității proxime: natura. Dar alteritatea are trepte nenumărate: la un moment dat - ajungând în punctul maximei îndepărtări
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
fi astfel învinse. Dacă acest rezultat va fi fost atins, fie și cu prețul unei anumite erori, atunci experiența n-a fost zadarnică. Problema principală care s-a desprins din ansamblul expoziției a fost fără îndoială aceea a raportului dintre pictor și motivul din natură sau, cu o aplicație mai largă, dintre pictor și obiect. S-o spun fără ocol, așa cum a fost ilustrată problema, cu acea lipsă de ostentație interpretativă pe care am semnalat-o, cu acea aparentă modestie de
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
cu prețul unei anumite erori, atunci experiența n-a fost zadarnică. Problema principală care s-a desprins din ansamblul expoziției a fost fără îndoială aceea a raportului dintre pictor și motivul din natură sau, cu o aplicație mai largă, dintre pictor și obiect. S-o spun fără ocol, așa cum a fost ilustrată problema, cu acea lipsă de ostentație interpretativă pe care am semnalat-o, cu acea aparentă modestie de situare în fața naturii împinsă până la abdicare, cu acea aproape didactică reîntoarcere la
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
cu acea aproape didactică reîntoarcere la mijloacele tradiționale ale expresiei picturale, expoziția și-a afirmat - cu o tranșanță care s-a voit zadarnic discretă - caracterul polemic. într-un secol artistic dominat de un individualism adesea ,ŕ outrance", în care un pictor aproape că nu poate concepe să nu-și proiecteze eul cu zgomot în conștiința privitorului, invocând totodată un întreg registru de simbolistică pur personală (ca și cum așa ceva ar fi realmente posibil!), a veni în fața publicului îmbrăcat în uniforma renunțării de sine
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
i-a aparținut cu precădere în această expoziție ,tipul" de raportare a artistului la obiect și, mai mult sau mai puțin conștient, cu el și-au armonizat ceilalți corzile. Este adevărat că, urmărit cu atenție, chiar cu oarecare minuție, fiecare pictor și-a trădat particularitățile: Gherasim în ponderat larga sinteză a tușei, Paștina în caracterul ei mai divizat și mai vibratil, Sîrbulescu în nervul și precizia liniei și în mai accentuata intensitate de colorit, Paraschiv în fermitatea construcției totuși aerate și
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
Gherasim și Paștina, cu o tentă de roz palid, uneori, la Paraschiv) și al formulei compoziționale, incluzând aici și formatele de suport (pânza, hârtia). Dar, să revin la raportul artistului modern cu natura. Odinioară - în plină ecloziune a plein-air-ului - când pictorul își proptea șevaletul în fața motivului, practica sa era condiționată de nevoia captării proaspete a senzației. Senzație de lumină, de aer, de vibrație, de culoare în umbră (faimoasele umbre colorate!). Printre altele, putem vorbi, fără teamă de a greși, și de
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
el era o demonstrație masivă de conformism și de mediocritate, fără structură, fără idei și, mai ales, fără consecințe. Cum artiștii importanți refuzau cu obstinație să participe la aceste bilanțuri gregare, rămînea loc suficient pentru tot felul de prezențe exotice. Pictori, sculptori, graficieni și de alte specialități, care nu reușeau de ani buni să-și adune lucrări pentru o personală, se trezeau brusc, în preajma Salonului, din prelunga lor picoteală și se înfățișau proaspeți cu aceeași lucrare pe care o tot plimbau
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
artistic bucureștean al momentului. Deduse din ideea generală de Spațiu, cele patru secțiuni și-au propus să înlocuiască criteriile de gen cu criterii tematice mult mai largi și mai flexibile, în care intrau deopotrivă concepte teoretice și tipologii vizuale. Astfel, pictorul Alexandru Chira a coordonat secțiunea Spațiul subiectiv, criticul de artă Adrian Guță a coordonat secțiunea Spațiul interactiv, secțiunea Spațiul decorativ și ambiental a fost condusă de Daniela Grușevschi și de Gheorghe Gogescu, iar pictorul Viorel Grimalschi s-a îngrijit de
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
concepte teoretice și tipologii vizuale. Astfel, pictorul Alexandru Chira a coordonat secțiunea Spațiul subiectiv, criticul de artă Adrian Guță a coordonat secțiunea Spațiul interactiv, secțiunea Spațiul decorativ și ambiental a fost condusă de Daniela Grușevschi și de Gheorghe Gogescu, iar pictorul Viorel Grimalschi s-a îngrijit de secțiunea Spațiul sacru. Timp de mai multe zile, toate galeriile din București ale Uniunii Artiștilor Plastici, cărora li s-au adăugat sala Dalles, Galeriile Municipiului și Muzeul Literaturii Române, au găzduit Salonul municipal care
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
lui Poussin; dar oare putem vorbi pur și simplu de francezi acolo unde intervin artiști ca Balthus și Picasso, aceștia fiind departe de a constitui singurele exemple? Evident că nu! Cazul cel mai convingător mi se pare ilustrat de un pictor ca Fragonard, a cărui specificitate franceză e de netăgăduit în arta "frivolă" a secolului al XVIII-lea. Cu toate acestea, o capodoperă de prim ordin cum este Leagănul nu are nici o tangență cu frivolitatea. Ea te obligă s-o privești
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
rezervă. M-a bucurat să constat că organizatorii expoziției, mă refer în primul rând la cei ce au conceput-o, la cei care meditând asupra unor aspecte aparent secundare, n-au ezitat să introducă în circuitul ei opere ale unui pictor ca Valenciennes, pe care mai rar îți este dat să-l vezi pus în valoare. Cazul aparte pe care îl ilustrează Valenciennes este acela "de a fi pregătit calea unui Corot și a pictorilor de la Barbizon" ne spune Isabelle Dubois
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
în circuitul ei opere ale unui pictor ca Valenciennes, pe care mai rar îți este dat să-l vezi pus în valoare. Cazul aparte pe care îl ilustrează Valenciennes este acela "de a fi pregătit calea unui Corot și a pictorilor de la Barbizon" ne spune Isabelle Dubois, conservator al patrimoniului la Muzeul de artă din Lyon, de unde provin lucrările expuse. Este o opinie care nu ne poate fi indiferentă nouă românilor, al căror contact cu Barbizonul a fost nu numai salutar
Umbre și lumini. Patru secole de pictură franceză by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11505_a_12830]
-
din literatură. Mircea Vasilescu: Zița lui Caragiale - pentru că se întrevăd în ea germenii modernizării României. 17.Compozitorii mei preferați. Vintilă Mihăilescu: Bach și Cohen. Ioana Pârvulescu: Barocii (oricând), Mozart (oricum), romanticii (uneori). Andrei Pleșu: Mozart, Rossini și Ionel Fernic. 18.Pictorii mei preferați. Alex. Leo Șerban: Velásquez, Picasso, Miró, Klee, Bacon, Warhol, Twombly, Hockney. 19.Eroii mei preferați din viața reală. Radu Cosașu: O mătușă (supranumită de mine Sanseverina), Jacques Brel și Sviatoslav Richter. 20.Ce urăsc cel mai mult. Nae
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11511_a_12836]
-
Erica Antonioni, soția realizatorului lui Blow Up. Un film în care aproape nu se vorbește. Se privește. Portret inedit al celui ce a marcat arta cinematografică a secolului XX, văzut însă prin prisma unei activități mai puțin cunoscute: aceea de pictor. La cei aproape 94 de ani, Antonioni continuă să creeze. De mai mulți ani realizează pânze ce transmit frumusețea frustă a culorilor, surprinse într-un personal dans abstract. într-una din seri, l-am remarcat pe cel căruia îi fusese
Întâlnire de gradul trei by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/11525_a_12850]
-
Pavel Șușară Expoziția pictorului Dumitru Ivan de la București, Galeria Artis, și Cluj, Muzeul de Artă, și expoziția Nudul, Galeria Lima, proprietate a soților Dana și Viorel Bucuraș, din Timișoara, deși, la prima vedere, sînt foarte diferite, au, în esență, ceva în comun. Mai întîi
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
a recupera măcar o fărîmă din starea edenică a primilor oameni. Si atunci visează în fața șevaletului făpturi sincretice, pe jumătate pămîntene, pe jumătate forme eterne, ipostaziate, de cele mai multe ori, în misterioase nuduri feminine. Indiferent cum se raportează în particular un pictor sau altul la nud ca temă de atelier, în absolutul viziuinii sale tainele goliciunii dumnezeiești se insinuează și mișcă asemenea misticului nimica din celebra formulare a lui Caragiale. Fie că este straniu pînă în pragul suprarealității (Dimitrie Serafim și Aura
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
vă rog..." -,Nu pot, domnu' Turcescu, îmi pare rău..." Și, într-adevăr, toată fața doamnei ministru exprima un regret atât de profund, încât părea Antigona asistând la uzurparea tronului tatălui său, la întoarcerea ei din exil... ,-Sau un nume de pictor", a perseverat Robert - Inimă de Piatră. -Time out!, a țipat atunci prietenul Haralampy, iritat de o asemenea insistență. Ia mai dă-l pe Etno Tv de televizor! Tot n-am priceput mare lucru... Și a mai trecut o zi. Suntem
Frunzăverde, cu crengi cu tot... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11573_a_12898]
-
într-un mod exemplar, de fragila și timida luptătoare pe frontul eticii artistice care este Paula Ribariu, au deschis la Galeria Galateca o expoziție de protest față de suficiența, semidoctismul agresiv și autismul profund al autointitulatului ,,Muzeu Național de Artă Contemporană". Pictori și sculptori, printre care Marin Gherasim, Alexandru Chira, poetul Constantin Abăluță în ipostază de grafician, Zoe Pop, Rodica Marinescu, Ștefan Pelmuș, Mircea Barzuca, Paula Ribariu însăși, alături de încă vreo cîțiva artiști de același calibru, au încercat să propună, într-o
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
vie, de o mare mobilitate ca viziune muzeografică, o expoziție care absoarbe diferențele și creează, prin chiar gîndirea ei ca ansamblu, imaginea unui fenomen coerent și cu o convingătoare unitate lăuntrică. Textele care urmează, scrise în coduri diferite de către doi pictori din generații diferite, Marin Gherasim și Daniela Chirion, traduc aceeași atitudine de respingere a aroganței sectare pe care MNAC o afirmă ca pe un patrimoniu major; de altfel și unicul. Dacă textul lui Gherasim (apărut în Jurnal neconvențional, editat de
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
în conștiința lui Bikinski: sînt creațiile acestuia, reale și fantastice, pendulînd între lumea orașului și aceea din mintea și simțurile lui Bikinski, între reperele de pe drumurile bine trasate și coșmarul personajului central. Bikinski este ceea ce teoria literaturii numește un antierou; pictor de icoane și om-afiș, purtînd reclame prinse cu bolduri de poalele pardesiului, cu o tașcă plină de ziare vechi pe care le vinde cui vrea să le cumpere, aflat la o vîrstă simbolică (33 de ani), personajul lui Nichita Danilov
Roman burlesc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/11587_a_12912]