25,044 matches
-
și de succesele fără precedent ale regimului. însă, de vreme ce ,,picturalitatea" picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă pictura, care este sensul ei intim și cum poate fi determinat orizontul său moral. Chiar dacă nici unul dintre pictorii amintiți nu și-a pus explicit o asemenea problemă, toți răspund nemijlocit acestei întrebări latente. Prin expozițiile din ultimii ani și, mai ales
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
nu derivă din specificul limbajului, din partcularitățile tehnice sau din pricini materiale obiective. Nu cu sculptura intră Sultana Maitec în dezacord, și nu faptul că se exprimă în bidimensionalitate o situează într-un alt registru al existenței simbolice, la rigoare pictura poate exhiba un interes pentru materie chiar mai mare decît sculptura, ci cu totul altele sunt motivele disjuncției. La un prim nivel, care nu este și cel mai relevant, ceea ce îi diferențiază pe cei doi este chiar spațiul exterior, orizontul
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
să consacre, într-o imagine pură și antiretorică, lumina adevărului, cea necreată, lumina spirituală, acel lux care vine dinlăuntru, care nu descrie efemerul, nu se erodează și nu se risipește. Chiar și acele imagini care par ușor de recunoscut în pictura sa și care, aparent, sunt elementele unor potențiale naturi statice, cum ar fi merele, sau pietrele sau orice altceva, nu sunt decît spectre, sigle ale unei lumi încă neinstituite, concepte solitare într-un discurs neformulat, sau chiar arhetipuri platoniciene, realități
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
la numai cincizeci și doi de ani, aproape izolat, puțin cunoscut de public și chiar de confrați, total ignorat de autorități. Este, în fapt, povestea simplă a unui om de știință care, relativ târziu, a descoperit pasiunea, poate chiar patima picturii. Din 1938 până în 1947 a avut șase expoziții personale, apreciate, dar nu în exces, atât de colegi, cât și de critici. Totul se petrecea în limitele unei situații previzibile pentru un artist, nu lipsit de talent, care suplinea lipsa studiilor
Ion Țuculescu - un caz de manipulare by Catalin Davi () [Corola-journal/Journalistic/12839_a_14164]
-
e mai important pentru el, poezia sau existența, Mazilescu răspunde fără să ezite: existența, spre surprinderea celor de față care declaraseră poezia drept cea mai importantă. Iată și o consemnare din jurnal ("Băieții ăștia cred prea mult în "artă" (poezie, pictură și alte căcaturi) - Eu nu cred decît în moarte, adică în iubire." Nora Iuga vede în această declarație o neîncredere în valoarea poeziei proprii ("simțea felul insidios în care legenda se substituie operei"), dar și spiritul de mare artist, nemulțumit
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]
-
care trebuie... edificată sau într-un efort de întoarcere la valorile lumii primitive? Două vieți: Flora Tristan, care se dă de ceasul morții în lupta ei pentru drepturile femeii și muncitorilor, și Paul Gauguin, cel care își descoperă pasiunea pentru pictură și lasă baltă existența burgheză ca să trăiască în Tahiti, unde caută o lume încă necontaminată de convențiile occidentale. Două concepții despre sex: cea a Florei, care vede în el doar un instrument de dominare masculină și alunecă ocazional într-o
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
și sfîrșește, epuizată, într-un manual. Dar altceva vor să arate, cu Manualul de literatură al lor, recent apărut la Editura Vinea, Daniel Bănulescu, Mihai Gălățanu, Ioan Es. Pop, Cristian Popescu, Nicolae }one, Lucian Vasilescu și, printr-un rendez-vous dat picturii, Floarea }uțuianu. Literatura trăiește, dar nu se predă. Manualul nu e, așadar, documentul unei capitulări precoce, sau o fostă erezie dusă de căpăstru, cum s-au mai văzut. Alcătuit sub formă de best of, e, mai degrabă, un soi de
Frîna de mînă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12259_a_13584]
-
propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naive. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate de lumină și dogoare, capătă expresii stranii: contaminate de frenezie sau, dimpotrivă, placide și somnolente, pierdute în actul
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
Pavel Șușară În amplul spațiu al galeriei Coloniei de pictură din Baia Mare, acolo unde au fost expuse, pînă prin anii treizeci ai secolului trecut, lucrările celor mai importanți artiști băimăreni, unii dintre ei de anvergură europeană, s-a deschis, în ziua de 13 noiembrie, expoziția care finalizeză cea de-a
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12267_a_13592]
-
Eugenia Iftodi, pe care Tonitza le-a realizat la Balcic în anul 1936. În toamna lui 2002, expoziția se transferă la Muzeul de Artă din Constanța, iar un an mai tîrziu, același muzeu realizează cea mai spectaculoasă expoziție/radiografie a picturii de Balcic, eveniment însoțit de o monografie monumentală pe care Doina Păuleanu, directoarea Muzeulul de Artă Constanța, a închinat-o fenomenului. Intr-o variantă ceva mai restrînsă, expoziția este reluată la Muzeul Național de Artă din București. Aproape concomitent, o
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
mai mulți artiști contemporani, acțiune care se finalizează cu expoziția din septembrie 2004, organizată la Cercul Militar Central din București. În noiembrie 2004, Galeria Luchian 12, împreună cu Galeria Lima de la Timișoara, organizează, în spațiile celei din urmă, o expoziție de pictură interbelică avînd ca tematică Balcicul. La capătul acestui succint inventar, o întrebare se impune în mod legitim: la urma urmei, ce este Balcicul? Textul care urmează este mai mult un elogiu decît un răspuns. I Care este sursa misterioasă a
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
de mare, de apă și de pămînt, de meridional și de alpin, de serenitate și de înfiorări metafizice, de pulsiuni senzuale și de tentații mistice, de vegetație luxuriantă, barocă, și de calcare seci, rostogolite în trepte, asemenea peisagisticii sacre din pictura bizantină, de izvoare dulci, în cădere abruptă și zgomotoasă, așa cum îi stă bine oricărui rîu de munte bine integrat în peisajul său legitim, și de valuri marine sărate, al căror vuiet este și el firesc așezat la locul său, Balcicul
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul Balcic într-un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu o mare acuratețe, cît de unitară și de coerentă este, în esență, școala noastră de pictură interbelică. Indiferent de stilistica proprie și de estetica personală ale fiecărui artist - și pe aici s-au perindat atitudini de o extremă diversitate, de la Victor Brauner, Corneliu Mihăilescu etc. și pînă la Sever Burada, C. Artachino și mulți alții, ca să
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
Dimitrescu, Iorgulescu-Yor, Vasile Popescu, D. Ghiață, Kimon Loghi, Teodorescu-Sion, Samuel Mutzner, M.W. Arnold, Leon Biju, P. Vartanian, Iosif Pop, Dan Ialomițeanu, Șt. Popescu, Ion }uculescu, Aurel Vasilescu ș.a.m.d. - relația cu Balcicul determină o anumită unitate interioară a picturii, o anumită continuitate a parametrilor de fucționare a creației, care fac inutile, ba chiar puțin ridicole, tentațiile plebee ale ierarhizării. V Balcicul devine, astfel, un spațiu al generozității, o adevărată unitate de măsură pentru capacitatea de vibrație în fața naturii virgine
Între istorie șli proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12291_a_13616]
-
o fi simțit, până astăzi, ca "fruct oprit", stimată doamnă Nina Cassian? Nina Cassian: Vă referiți la "artă" sau la vârstele biologice? În privința domeniilor creatoare, ce-i drept, mi-am "încercat puterile" în aproape toate disciplinele - literatură, muzică, desen și pictură, actorie, dans, critică literară, coregrafică, muzicală, de teatru și film, publicistică - unele dintre ele practicându-le doar ocazional și doar cu elan și competență de ... amator. "Fruct oprit"? Da, "mi-a plăcut să smulg cu dinții / un fruct ce nu
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
propagă dinspre subiect spre obiect, dar și dinspre obiect spre subiect, sudîndu-le într-o figură a comunicării sugestive: "Ceea ce validează în primul rînd permanentele analogii pe care scrisul lui Alex. Ștefănescu le conține e plasticitatea lor, apropiată de cea a picturii naďve. Atunci cînd, meditînd la opera unui critic, literatura îi apare Ťca un uriaș foc aprins noaptea, în jurul căruia chipurile cititorilor, inundate de lumină și dogoare, capătă expresii stranii: contaminate de frenezie sau, dimpotrivă, placide și somnolente, pierdute în actul
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
care comunica cu atelierul - era tapetată cu tablouri. îndărătul patului, pe perete, era prinsă pânza cea mare, intitulată Testamentul meu plastic (o pictase în februarie, după operație). Pe peretele din față, în stânga, Poarta infernului. Jos, rezemate și așezate alături, două picturi strălucitoare, cu pasta bogată, plină de sevă, în culori vii, cu galbenuri, negruri și albastruri intense. M-am apropiat să le privesc mai bine. "Bagă de seamă - mi-a atras Țuculescu atenția - sunt proaspete și încă ude, vezi să nu
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
înțelegere față de arta lui Țuculescu din epoca respectivă. Alții, precum Ciucurencu, - și ceea ce afirm rezultă din convorbirile mele purtate cu el - îi reproșau în sinea lor că a fost un autodidact, un om neinstruit din punct de vedere profesional, în ce privește pictura. Cine - raportându-se la Ciucurencu - afirmă contrariul, o face, oricât ar fi de bine intenționat, în dauna adevărului. Este știut că Ciucurencu era foarte sectar în concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
mereu atent însă la nuanțe care pentru mulți rămîn nebăgate în seamă: "Duminică, Haider a aprobat compensațiile pentru cetățenii de naționalitate germană expulzați din Cehoslovacia la sfîrșitul războiului. Să însemne asta că Madeleine (Albright - n.m.) va trebui să dea înapoi picturile șterpelite? Să o fi enervat obrăznicia lui Haider? Acesta să fie motivul apariției autoritarismului fără principii sau limite al Uniunii Europene?" (p. 97) Logica postmodernului este o carte destul de bizară în care își găsesc locul decupaje din presă, reflecții de
Gray is beautiful? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12348_a_13673]
-
măsură cele mai frecvente în acodarea premiilor au fost interesul administrativ și duioșia. Cum și una și alta există de cînd e lumea, premiile înseși au început să refuze cronologia și să iasă, la rîndul lor, din timp. Premiul pentru pictură, sculptură, grafică, decorative, scenografie etc.etc. doar cu totul întîmplător se acorda în l990 și...sau 2000 și... , pentru că, de fapt, el putea fi plasat la fel de bine și în sec.XIX, și la începutul lui XX, și în perioada interbelică, și
Artiștii și contextul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12362_a_13687]
-
a redundanțelor de tot felul, el a fost, în esență, un experimentator, un cercetător aplicat și cu tentația anonimatului, al tuturor componentelor pe care le implică actul de creație. Fixat, aparent, în bidimensionalitatea fizică și în coordonatele clasicizate ale spațiului picturii, în realitate Mitroi s-a adîncit în cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora afectiv și de
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
cea mai severă investigație a generozității și a limitelor limbajului, precum și în aceea a capacității omenești de a cunoaște atît lumea exterioară, cît și propria sa vocație de a colora afectiv și de a personaliza această lume. În același timp, pictura constituia pentru el și o formă de sancțiune morală, o modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, în același timp, ca într-un
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
modalitate sigură de a identifica acele calități ale obiectelor și ale lucrurilor care oferă un răspuns pregnant, axiomatic, la problemele existenței și care substituie, în același timp, ca într-un ceremonial magic, acținunea brută și reacția vulgară. În esență, întreaga pictură a lui Florin Mitroi este o încercare de stopare a lumii, de suspendare a acesteia în efigie, și nicidecum un comentariu narcisiac pe marginea expresivității ei tranzitorii. Ca dinamică sufletească și ca stilistică generală, Florin Mitroi este un nonfigurativ, un
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
istorii agresive și redundante. Acest tip de angajare determină și o anumită stilistică lăuntrică, dar și un mod explicit de abordare formală, iar viziunea bizantină pare a fi sursa cea mai apropiată și modelul care se impune aproape de la sine. Pictura lui Murnu este purificată de orice exterioritate, fiind înțeleasă nu ca o demonstrație, ci ca un enunț eliptic și esențializat, iar întregul instrumentar al formei se reduce la elementele pure ale geometriei, adică la linie și la unghi. Din multiplele
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
imaginile surprinzătoare și emblematice ale unui discurs care nu-și propune doar investigații formale și simple codificări ale limbajului, ci și însușirea unui viguros imperativ moral, acela care derivă din identificarea existenței înseși ca țintă a unei continue adversități. Personajele picturii lui Ion Lucian Murnu, siluete figurate schematic și deposedate de orice trăsătură individualizatoare, trăiesc drama intervalului, a interregnului, fiind suspendate între două stări de agregare a realului, între pămînt și cer, fără să aparțină fundamental nici uneia, nici celeilalte. Voluptățile materiei
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]