1,600 matches
-
Dialogul morților). Se naște atunci o stare de oboseală profundă a sufletului (Nepăsare), din care unica ieșire posibilă duce spre paradisurile artificiale ale visului și himerelor, spre spațiile imaginarului exotic și spre plăsmuirile gratuite ale fanteziei grațioase sau macabre. Virtuozitățile picturale din Acșam Dovalar, Banchet la curte, decorativul miniatural și stilizat din Rondelurile de porțelan sunt de orientare parnasiană, ca și unele viziuni clasicizante (Ospățul lui Pentaur), cu „exotismul” lor temporal. De simbolism îl apropie pe M. muzica vagă a trecerii
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
care împodobesc primul capitol al Facerii în unele manuscrise care conțin Optateuhul, ceea ce dovedește marea răspândire și marele succes de care s-a bucurat, în ciuda scăderilor ei, opera acestui scriitor. În orice caz, aceste desene - ca și cum ar fi niște cicluri picturale - sunt extraordinar de interesante pentru că au un corespondent în mozaicurile din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PG 88, 51-470; SChr 141, 1968 (livres I-IV: W. Wolska-Conus); 159, 1970 (livre V: idem; 197, 1973 (livres VI-XII: idem); Cosma Indicopleusta, Topografia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Taină). Expresia ezită între Lucian Blaga și Ion Barbu („Cineva zadarnic ne întreabă, am uitat limba zeilor”), insul parcurge egal o lume care „freamătă” sub pașii săi. Mai apropiate de expresionismul blagian sunt versurile din Bucuria cuvântului (1974), cu imagini picturale, proaspete, „de in”. Poetul, purtat peste destinul absurd în avânt muzical, „galactic”, mărturisește credința în logos, căruia îi atribuie valoare magică („Bucuria cuvântului / descântă măslinii”), ca și încrederea în puterea iluziei de a genera realitate (Ulmul albastru). Impresia de ermetism
GHIŢULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287274_a_288603]
-
din Moldova un mare talent. Remarcabile cu adevărat se dovedesc doar versurile lui Hasdeu, izvorâte dintr-o sfâșietoare durere (Așteptând, Gaudeamus, Dumnezeu). Cultul Iuliei Hasdeu este întreținut într-o manieră aparte; în memoria ei sunt publicate versuri, partituri muzicale, imagini picturale. Bogată și frecvent de valoare este proza: Delavrancea (Hagi-Tudose, Sentino, Neghiniță, Irinel ș.a.), I. Ghica (noi scrisori către V. Alecsandri), V. Crăsescu, I.A. Bassarabescu ș.a. Schițele și mai cu seamă anecdotele versificate ale lui Th. D. Speranția țin însă
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
Ion Pillat. De primul îl apropie pe R., mai ales după 1960, opțiunea pentru versul liber și, în general, lipsa de preocupare pentru fluența muzicală. Ce îl deosebește de Maniu e faptul că nu pictează la modul „naiv”. Lirismul său pictural e punctat uneori de un umor subtil, dar de alt tip, mai țărănesc și cu o tentă ardelenească. Evocând, de pildă, drumuri ale tatălui și bunicului, poetul o face fără adoptarea opticii și a rostirii copilului de odinioară. Viziunea e
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
o sparg.// Hei tinerețe, vânt nărăvaș,/ O clipă în pace să nu mă lași!/ Dă-mi braț puternic, chiot înalt,/ Măsoară-mi văzduhul pentru un salt”. Peste un deceniu, volumul Versuri (1967) ilustrează înclinația autoarei pentru pastel; poemele utilizează tehnici picturale, în care mânuirea perspectivei se îmbină cu folosirea inspirată a culorii, de la tușele groase ale verdelui ierburilor la albastrul delicat al zării: „Un râu imens de iarbă se revărsa pe câmpuri,/ Cirezile de arbori se profilau pe zări,/ Mișcând fără
SALAJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289442_a_290771]
-
tocmai inefabilul unui timp pierdut, cu care autoarea pare să se identifice. Memorialistica din Evocări de călătorie (1970) și cea cuprinsă în volumul Din petece colorate (1977), inferioară valoric, are aceleași trăsături ca proza autobiografică, alternând notația realistă, minuțioasă și picturală, cu lirismul evocator. SCRIERI: Poezii, pref. Perpessicius, cu un portret de G. Tomaziu, București, 1945; Poeme, București, 1969; Evocări de călătorie, București, 1970; Castelul de apă, București, 1972; ed. Botoșani, 1998; Soare difuz, București, 1974; Din petece colorate, București, 1977
STERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
miniaturile care împodobesc primul capitol al Facerii în unele manuscrise care conțin Octateuhul, ceea ce dovedește marea răspîndire și marele succes de care s-a bucurat, în ciuda lipsurilor ei, opera acestui scriitor. în orice caz, aceste desene - ce par niște cicluri picturale - sînt deosebit de interesante întrucît au un corespondent în mozaicurile din acea epocă. Bibliografie. Ediții: PG 88, 51-470; SChr 141, 1968 (livres I-IV: W. Wolska-Conus); 159, 1970 (livre V: Idem; 197, 1973 (livres VI-XII: Idem); Cosma Indicopleusta, Topografia Cristiana
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încă din anii ’60 ai secolului trecut de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. Așadar, ca poet oniric, el creează în chip lucid, dar după legile visului. Produce o imagerie elaborată - organizată în narațiuni -, care prezintă afinități mai degrabă cu suprarealismul pictural (Magritte, De Chirico, Salvador Dalí, Victor Brauner) decât cu cel literar. Procedând așa, acționează în descendență dimoviană, lucru remarcat în numeroase rânduri de critică. Versurile lui S., mai ales cele din cărțile apărute la sfârșitul secolului al XX-lea, seamănă
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
fiind la baza temperamentului său artistic, era și normal ca scriitorul să procedeze prin descripție; nu este, în adevăr, colț al Moldovei de Sus care să nu fi înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripția nu-i însă pur picturală, ci-i și umanizată; cântă munții și pădurile, cântă izvoarele și câmpiile, cântă imobilitatea naturii moldovenești în emoția succesivă a acestui animator, care pe lângă culoare are și vibrație, pe lângă senzație are și fluiditatea armonică și ritmică a expresiei. E. LOVINESCU
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
sub numele de Theofil, după ce fusese însurat și făcuse copii (unul dintre ei, ajuns clucer, purtând numele de Teodosie). Chipuri. Veșminte. Glasuri Picturi, portrete „promoționale”, broderii, miniaturi Specialiștii în istoria artei presupun - pe bună dreptate, cred - că în alcătuirea ansamblurilor picturale ce compun tablourile votive în care este prezent, Voievodul Mircea Ciobanul (figura lui apare astăzi doar în bisericile împodobite cu zugrăveli în vremea domniei fiului său Petru cel Tânăr) și, deopotrivă, în conturarea „mesajelor ideologice” transmise de aceste compoziții 267
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
un text redactat înainte de 1945 și păstrat în manuscris, coboară în timp spre anii copilăriei, aducând în prim-plan vechiul neam al Solacolilor, cu numeroasele lui încrengături de rudenie, pe fundalul Bucureștilor de la sfârșitul veacului al XIX-lea, cu întreg picturalul și insolitul lor. Memorialistul este adesea furat, cu sau fără voie, de jocul, aparent aleatoriu, al unor evenimente pe care le retrăiește cu intensitate. El face să prindă viață o avalanșă de întâmplări, anecdote, aduceri-aminte. Le adaugă izbutite schițe de
SOLACOLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
Într-un asemenea text, cu o astfel de intenționalitate, nu poate lipsi ironia, tot un semn al autocontrolului. Nonconformism, dispreț pentru plafonare, senzații tari, menite să zdruncine uniformitatea existenței. Tendința de limpezire a versului nu exclude asocierea de elemente variate, picturale, sonore, în imagini de mare efect. S. traduce din poezia engleză și americană, fiind prezentă, la rândul ei, în reviste și antologii editate peste hotare. SCRIERI: Totem în alb, pref. Nicolae Balotă, București, 1973; Uraniu, forme și oameni de zăpadă
SAVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289524_a_290853]
-
în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are ingenuitatea și savoarea epică din Niște țărani, dar posedă, în schimb, o abilitate picturală superioară celei din multe romane cu tematică industrială, nu doar din perioada manifest dogmatică. Aceste trăsături sunt prezente și în Dragostea și revoluția (I-III, 1981-1989), unde protagoniștii sunt descendenți, integrați existenței socialiste, ai unui cronicar. Și aici apar o
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
coloristica sa devine „element constitutiv al atmosferei afective”, poartă un „timbru liric”. S. definește clar-obscurul rembrandtian ca lumină fluidă, permeabilă, aptă să cunoască creșteri și descreșteri care potențează o atmosferă poetică, prilej de a trece în revistă contribuțiile la reprezentarea picturală a spațiului-lumină. O definiție pascaliană a omului ca „mănunchi de contradicții”, ființă care transformă și se transformă, este asociată portretului rembrandtian, ce reflectă esența unui mesaj spiritual. Este descrisă „vitalitatea nevulgară” a pictorului îndrăgostit, care pictează în Saskia lumina spiritului
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
o extraordinară capacitate de cuprindere a fenomenului artistic, a făcut ca o serie de proiecte să rămână neîncheiate sau să se risipească. Așa se explică fragmentarea textului din monografia Impresionismul (1970), unde curentul e prezentat în dubla sa definire: restrâns, pictural, dar și spiritual, pe urmele lui Marcel Proust, care îl transferă pe Claude Monet într-un personaj din romanul À la recherche du temps perdu. Limpezimea stilistică a expunerii tehnicilor picturale - circumscrise esteticii fenomenului - face din interpret, în pofida caracterului fulgurant
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
unde curentul e prezentat în dubla sa definire: restrâns, pictural, dar și spiritual, pe urmele lui Marcel Proust, care îl transferă pe Claude Monet într-un personaj din romanul À la recherche du temps perdu. Limpezimea stilistică a expunerii tehnicilor picturale - circumscrise esteticii fenomenului - face din interpret, în pofida caracterului fulgurant și nefinit al textului, un scriitor al forței subtile: asociații surprinzătoare, finețe a nuanțelor, originalitate a expresiei. Volumul, de asemenea postum, Scrisoarea de dragoste (1971) reunește într-o primă secțiune șase
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
clasă, educația patriotică în armată) și cu sloganurile epocii, romanele Cântecul uzinei (1950), Cantemiriștii (1954) și nuvelele S-a dumirit și Moș Ilie (1950), Surorile (1951). Diferit în bună măsură, dacă nu prin optică, cel puțin prin stil și relevanță picturală e romanul Fetele lui Barotă (1958), republicat, în 1974, sub titlul Iubiri paralele, unde sunt înfățișate confruntări de mentalități într-un imobil locuit de foști proprietari și chiriași de altă condiție socială. La aproximativ același nivel se află romanul Gențiane
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
Originalitate manifestate prin conturarea simbolurilor, expresiilor ... părți care stârnesc întrebări și suscită la reacții pluraliste. Fiecare Idee prinde contur și este interpretată de către elev prin concepte supuse viziunii atât realiste cât și simbolice iar sensibilitatea și spiritualitatea reprezentată în spațiul pictural, grafic sau fotografic capătă valențe descriptive, de interrelaționare. Așadar, ca și metodă, Jocul (și psihologic) ca primat relațional, înțelegerea intelectual/afectivă, jocul creativ prin folosirea materialelor și tehnicilor de lucru în Artă Plastică, vizite în Spații/Galerii care prezintă diverse
ARTA ● Avatarii şi Colaje în aprecierea Creativităţii, Simbolului, Interpretării... ● Elemente ale Percepţiei de TIP ARTISTIC prin raportare la binomul Mental - Senzorial. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Mihaela Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_915]
-
neplăcute dintr-o călătorie la Athos. Cele câteva comentarii critice despre poezia lui T. relevă amestecul de tradiționalism și modernism, recunosc o anumită virtuozitate și originalitate a lirismului și a versificării, remarcând caracterul personal al imaginației, înclinată preponderent spre transfigurare picturală. Cum versurile devin la el tot mai mult o formă a trăirii religioase, iar gazetăria mult mai adecvată, mai utilă pentru cunoaștere și reconstrucție socială, T. a fost apreciat mai mult ca un gazetar percutant și ca un important scriitor
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate
ŢEPENEAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
Gala Galaction, Ion Dongorozi, Tiberiu Crudu, Mihail Lungianu, G. Perticari și din fragmente de jurnal aparținând lui Ioan Slavici. Eseuri și articole mai ample semnează Ion Agârbiceanu (Muzica românească și muzica populară), Adrian Maniu (Covorul oltenesc), V. G. Paleolog (Opera picturală de la biserica „Sf. Gheorghe Nou”), T. Păunescu-Ulmu (Urme populare în poezia lui Eminescu), I. D. Lăudat (Mihail Kogălniceanu) ș.a. La rubrica „Scriitori olteni”, concurată de „Poeți olteni” și „Figuri ale Olteniei”, sunt incluse câteva portrete consacrate scriitorilor legați de sau din
VATRA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290467_a_291796]
-
Urcuș, Întrezăriri se detașează pasteluri vrednice de a figura în cea mai exigentă antologie a genului. Modul poetic evoluează spre diafan și muzical. Începând de la Poeme cu îngeri, contururile priveliștilor tind să devină lichide, masivitatea cedează supleței, sculpturalul face loc picturalului. Poetul preferă acum linia zveltă, unduitoare, peisajul campestru și marin. Versului clasic i se substituie adesea cel polimetric liber. Cu această - în parte - nouă tehnică, V. zugrăvește bărăgane învăluite în umbrele înserării (Bărăgan în amurg), șesuri și coline (Dobrogea-n
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
pe întreaga circumferință; aceeași culoare este folosită pentru a trasa, pentru a evidenția și mai bine, linia de demarcație dintre picioare, atât în față, cât și în spate. Așadar, artistul a evidențiat demarcația dintre picioare, nu numai arhitectural, ci și pictural. În general, compozițiile decorative nu sunt foarte clare din cauza condițiilor de zacere în sol (a compușilor chimici, care au distrus parțial pictura), poate și a unor tratamente neadecvate, la care a fost supusă statueta de către descoperitor. Continuând prezentarea decorului piesei
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
168/1, 2, 4; 171/10) Așa cum am precizat mai sus, această statuetă reprezintă cea mai evidentă modelare a divinității feminine în postura de orantă, în cadrul ceramicii și plasticii antropomorfe feminine neo eneolitice. Dacă avem în vedere redarea, în manieră picturală, foarte stilizată, a acestui tip de reprezentare feminină pe ceramica eneolitică, vom constata că a existat un canon obligatoriu pentru evidențierea divinității-mamă, înscriindu-se printre temele majore (V. Chirica, 2004 a, p. 119) sau marile teme (D. Monah, 1992, fig
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]