48,335 matches
-
primul strigăt din pieptul meu se auzea./ Și lumea se desigila./ Lumea, iarăși, se desigila." (Lumea se desigila); ,Bula plutea cu tot cu mine prin lume, se plimba cu mine înăuntru./ Eram o pară conservată într-o sticlă, dormind un somn vegetal./ Pieile cădeau de pe mine,/ pielița se dezghioca ușor, lăsând în urmă straturi opaline./ O pară somnoroasă, dormind în burta unei fecioare,/ oh, asta am să fiu pân' am să mor." (Prizonierul unei bule); ,Cântec de leagăn îmi va cânta/ și din
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
înapoi, și încă accelerat, e curată magie: Gata mă fac mic,/ gata îmi bag degetul în gură și ca pe-un sân mi ți-l sug,/ părul meu se rărește și începe să-mi cadă,/ gingiile mele rămân fără dinți.// Pielea mea se face iarăși roză/ și neînchipuit de fină și de curată,/ că poate fi, lesne, ulcerată./ Fac iarăși cute și arsuri/ și nu mai sunt în stare să înghit hrana/ și rană din fața mea se face rana." (O, nu
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
Blaga, cu a sa ,corolă de minuni a lumii"), concluzia pe care o desprindem nu poate fi decât una favorabilă. În pofida unei combustii intense și a unei risipiri editoriale de semn ambiguu, Mihail Gălățanu se simte, în continuare, bine în pielea lui de poet adevărat.
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
este chiar el, regizor și deopotrivă actor, ferment luciferic și aluat divin. Binomul viață/ operă nu mai prezintă așadar vreo relevanță: cărțile lui Cristian Popescu - și acest antologic volum nu face excepție - sunt episoade nete ale existenței lui, fâșii de piele smulse și cercetate cu o masochistă curiozitate. O permanentă curiozitate de sine. Autospovedania și autodelațiunea devin, atunci, structurile discursive prin care acest egocentrism fără narcisism se exprimă, și încă abundent, precum în confesiunile eroilor dostoievskieni: Atâta merit s-ajung: moartea
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
merge la inimă: ,- Chiar crezi că frumusețea e indispensabilă la un bărbat? Pe mine nu m-a interesat niciodată. - Sigur că nu. Dar cînd mai e și frumos îți vine să-i iei frumusețea și să ți-o bagi sub piele. Pipi mă înnebunește mereu cu replicile ei. De ce dracu nu scrie?!" Spre deosebire de nonșalanta Pipi, Nora Iuga scrie. Și nu oricum, ci în cîmpul unei omogenități sensibile în care impulsului de seducție fizică i se adaugă cel al seducției cerebrale. Eva
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
stare să descoperi senzualitatea și-ntr-un foraibărť. Gust struguri, rotunzi, negri ca ochiul de miel, movulii, galbeni ca chihlimbarul, stau în fața feliilor de harbuz. Simt pe limbă suculența vineție, păroasă de broccoli, și păstăile plate și verzi, și vinetele, pielea lor alunecoasă ca o stalagmită cu irizări violete... piețele și turcii strigînd neîncetat, provocator, pătimaș, de parcă ar vinde fete". Acestui devergondaj al simțurilor ambiguu ațîțate i se alătură o secvență complementară. O senzualitate eterată, nostalgică, de astădată, iese la rampă
Un jurnal al Norei Iuga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11561_a_12886]
-
telespectator cum este Haralampy, revenit în fața televizorului după spitalizare și 2-3 pălinci... Noi apariții editoriale bănuite din spuse televizate -Mircea Geoană: Ap|rarea lui Ion Iliescu pân| în pânzele albe cu dungi verticale. Vol.1, ediție de lux, legată în piele de cameleon. -Emil Constantinescu (fost Președinte al României): MIRON COZMA - ULTIMUL GUNOI AL ACESTEI SOCIET|}I, volum de poeme sentimentale recitate în primă audiție la emisiunea ,%" de la Realitatea Tv din seara zilei de 14 iunie. -Miron Cozma: ÎNDRUM|TOR TELEVIZAT
O găină rahitică și Miron Cozma by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11596_a_12921]
-
expresive decât tonul rezolut și siguranța afișată a multor comentatori. Aceștia știu cum e cu Statele Unite și, în lecțiile savante predate neofiților, li se poate înregistra cu ușurință marea voluptate explicativă. În schimb, Radu Pavel Gheo simte America pe propria piele, ca vânzător la KFC ori Trader's Joe, ca sortator de cărți la o librărie din lanțul Barnes & Noble, și caută să înțeleagă - ca un avanpost al interesului public românesc - rotițele marelui mecanism prin care țara de dincolo de Ocean a
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
etern de pensiuni, ci, mult mai mult, de dispoziții. O carte scrisă așa cum zgîrîie tamburul tăvălit prin cerneală penița fină prinsă în urechiușa inimii pe care faci experiențe. Viața e ținută să se rotească încet și pe scoarțele ei de piele rămîn, acolo unde-o atingi, din viteză, puncte, puncte. În rest, alb și neted. Cele cîteva bride, capitole, deși nu-ți vine să le zici așa, de o pagină, două, poate și trei, se strîng într-o tablă de legi
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
Liviu Rebreanu, de care cel dintîi a făcut caz nejustificat, ar fi fost comparabilă cu cea dintre un plutonier și un general, "într-o ierarhie literară militarizată". Disprețul autorității provinciale față de faptul cultural (oho, cît de bine îl cunoaște, pe piele proprie, și subsemnatul!) e astfel vituperat: "La Valea Mare - unde se află astăzi o casă memorială -, doctorul Vasile Tițescu ne mai spune ce știm cu toții; aici Ťa trăit, a scris, s-a bucurat și s-a sfîrșit Liviu Rebreanu - aici
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
nimeni care să nu-i fie recunoscător, deoarece prilejurile de distracție erau rare în capitală. Pentru a fi sigură de succesul acțiunii sale, țarina urma cortegiul într-o trăsură descoperită, în timp ce Buhren, călare pe un cal alb cu hamuri de piele roșie, zburda alături de ea. La trecerea lor, râsetele se preschimbau într-un murmur de deferență. În sfârșit, pe o străduță de pe insula Vasili, lui Vasia îi apăru în fața ochilor stabilimentul băilor. Ostași în ținută de paradă făceau de strajă la
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
e cavalerul și în aprecierea lumii burgheze. în săraca, nefericita Polonie - după expresia autorului -, o tânără țărancă nu s-a putut da jos de pe vatră ca să-i salute pe ostașii sovietici eliberatori pentru că era, în sensul strict al cuvântului, în pielea goală. Cartea cuprinde trădarea deplină a tradițiilor căzăcești, cererea de dizolvare a căzăcimii în poporul sovietic. Cavalerul Stelei de Aur poate fi citită ca o carte total antisovietică. într-adevăr, doar datorită Stelei sale, reușește eroul să capete un loc
Două eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11639_a_12964]
-
dar, cu tot limbajul său plastic, Dumitru Ungureanu nu are finețea cerută. Nici atunci când vizează grotescul, scriitorul nu e mai inspirat. Trecută de prima tinerețe, Paulina nu-l mai poate seduce cu mirajul trupului pe bărbatul mai tânăr decât ea. Pielea gâtului ei e "ca o coajă de stejar urinată de câini". Orice efect ar fi vizat autorul, comparația rămâne o expresie grosolană și atât. Ar fi putut găsi altceva și ne-ar fi arătat că nu își disprețuiește personajele feminine
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
om și poet religios. O ultimă mostră, primind și radiind lumină divină: "Nu te mâhni dacă am să te învălui în tăcere cum numai/ oglinda poate/ eu te aleg dintr-o materie amintind lumina și nesonoră/ ca ea/ imaginează-ți pielea unei tobe îngăduindu-i soarelui/ să o străbată// prin foștii ochi ai animalului." (Lucrări și zile). "Dumnezeu a murit", propoziția nietzscheană înscrisă pe frontispiciul liricii moderne, cu a sa transcendență goală, e întâmpinată de atâtea și atâtea versuri remarcabile din
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
zâmbete ambigue, deconcertante, dincolo de ticurile, maniile și ipohondriile lui, se ascunde un vizionar, un om care reușește să vadă mai departe și mai exact decât ceilalți, prin zidul de neguri și cețuri al viitorului. Așezat în uriașul său fotoliu de piele ori uitându-se, concentrat, la o oglindă veche și misterioasă ce refuză să-i reflecte imaginea, încăpățânându-se, până la un punct, să nu iasă afară din casă, cu toate insistențele preabunei Felicia, Antipa vegetează și veghează. Așteaptă parcă să crească
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
și iatagane,/ Suliți, hangere, cuțite, / Ca acele ascuțite, / Măciuci, mai puști ghintuite, / Toate prin păreți lipite".1 Cînd nu erau expuse pe pereții conacului, armele puteau fi văzute la brîul arnăuților care îl însoțeau pe boier: "un brîu lat de piele aurită - notează Ulysse de Marsillac prin anii 1860 -, plin cu pistoale cu mîner de argint, pumnale și iatagane cu mîner de fildeș, etc.".2 În 1825, aflîndu-se la Viena, Dinicu Golescu este entuziasmat de "acea mare zidire întru care este
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
polițistă? Rasism la microfon Si, dacă tot a venit vorba de dinastia Maghiar de la Universitatea din Oradea, săptămînalul BIHOREANUL publică în nr. 230/13 concluziile unui raport al Curții de Conturi din care rezultă prejudicii de miliarde. Citindu-le, faci piele de găină: foștii nomenklaturiști, scăpați de frica lui Ceaușescu, s-au dedat la afaceri murdare cu un talent ieșit din comun. Și cu o iuțeală de mînă care vine din- tr-o tradiție de manglitori pe care comunismul nu le-a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11781_a_13106]
-
ca de rață din creștetul lui ori, mai ales, în cîți ani au trecut de la a doua venire a Preacuratei, "care de trei ori s-a pogorît din ceruri ca să-i arate sprijin și încredere". Adică în lățimea fîșiei de piele uscată care desparte fiecare două crestături de pe degetul lui arătător, un răboj viu pe care ține socoteala. Onufrie acesta e un "iertat", precum cei care odihnesc și nu prea acolo unde odată au tăbărît (adică și-au pus tabăra) romanii
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
să se așeze în lumea nouă. La fel ca în precedentul său volum de povestiri, autorul oferă o dublă perspectivă asupra oamenilor și întîmplărilor. La nivelul fiecărei proze el coboară la nivelul personajelor, îmbracă uneori hainele acestora, se pune în pielea lor, pentru ca, din înălțimea întregului volum să ofere o privire panoramată asupra tranziției românești, un tablou în care identitățile dispar, chipurile se încețoșează, faptele își pierd semnificațiile concrete. Tot ce rămîne este o stare de confuzie și nesiguranță, o bîjbîială
Buimaci în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12901_a_14226]
-
care îni plăcea să o practic". Urmează penitența. Mai întăi tănărul aspirant la literatură intră pentru șase ani "în clandestinitate", și aceasta resimțită ca fiind "foarte interesantă". După alți șase ani devine model la Școala de Arte Plastice, stănd "în pielea goală să mă deseneze fetele și băieții. Și acest lucru este interesant: să te vezi expus ca model". Pretutindeni, conservatorul luminat și scepticul relativ culege satisfacția "experienței", a "noutății" într-un sens oarecum gidian. Nu fără a se observa și
Glose la ALEXANDRU PALEOLOGU (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12874_a_14199]
-
înțeles bine. Frumos, flori la tot pasul, cum nici la Paris nu găsești. Dar și praf...cât cuprinde. « Micul Paris » este groaznic de prăfuit. Canadianul din mine nu mai suportă praful. În ochi, în nas, în gât, pe cap, pe piele, pe haine peste tot se depune praful sufocant de pe pe străzile capitalei. De unde atât praf și ce componentă are el ? te intrebi nedumerit, obișnuit cu aerul curat și curățenia din alte părți ale planetei. În Chină din timpul Olimpiadei, am
Un canadian în România. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_309]
-
răsputeri să ne reglăm conturile între noi, să regăsim echilibrul - cu părinții, cu copiii - în sinele nostru profund. Natasha și cu mine am fost atît de aproape și atît de departe unul de celălalt, ca două personalități diferite în aceeași piele. Ea vorbea despre “trista iarnă” a tinereții sale, de repetatele încercări de a deveni femeie, de a se inventa și a se reinventa o dată și încă o dată. Vroia să placă. Vroia să surprindă. Uneori era o exilată avidă să se
Carlos Fuentes - Copiii by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/12938_a_14263]
-
semnele minuscule ale unei epoci de ocazie./ Baia în care scriu acum aceste versuri susură a mucegaiuri,/ a viață comună,/ a dragoste pierdută pe nimic, a privată Vespasianus a zilelor/ noastre -/ pînă una alta, aici ne bărbierim, aici/ ne spălăm pielea sub care ni se văd venele, pîrîiașe/ subțiri tăind izlazuri arse de soare la malurile cărora noaptea/ se aud tobele departelui timp” (Doamne, ce să mai cînți cînd de cîntec îți arde?). Se percepe sub înlănțuirea nervoasă a imaginilor ce
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
cu avionul în aeroportul din Alger, ușa salonului de la clasa întîi se deschise pe neașteptate și intră un prinț arab cu tunica imaculată a seminției sale, ținînd pe pumnul strîns o femelă splendidă de șoim călător, care în loc de gluga de piele obișnuită la dresarea clasică avea o cască de aur încrustată cu diamante. Mi-am amintit, firește, de Cayetano Gentile, care deprinsese de la tatăl lui frumosul meșteșug al vînătorii cu șoimi, la început cu păsări autohtone, iar apoi cu exemplare magnifice
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
pleca cu mine prin împrejurimi. Eu stăteam cuminte în ataș și vântul îmi zburătăcea părul. Amintirea plimbărilor în atașul marca Felber e una dintre cele mai frumoase din viață.“ Și scoțând o fotografie din buzunarul de la piept al salopetei de piele, mi-a pus-o în fața ochilor. Fotografia înfătișa un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, cu mustăți mari, în haină de piele, cu revere late și cordon pe măsură, cu cască de piele și ochelari, călărind șaua unei motociclete
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]