757 matches
-
morții. Nicicând nu văzuseră atâta carnagiu. Sângele forma bălți în care ardea soarele. Mâini, maxilare și oase țăndărite ieșeau din moloz și din crăpăturile clădirilor. Un creier uman, intact, umed, cu circumvoluțiile desenate minuțios și cu vinișoarele albăstrui zvâcnind sub pieliță înflorea pe caldarâm, lângă o țeastă deschisă larg. Nici o casă nu mai era întreagă. Rămăseseră-n picioare uși, cu cadru cu tot, pe când zidurile erau grămezi de cărămidă. Rămăsese casa liftului, de plasă neagră de sârmă, a clădirii Societății petroliere
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ascunse într-un tufiș de tuia. Dintr-un salt fu sus pe postament, ținîndu-se bine de gâtul poetului rus, care acum se uita într-o parte, ca și când n-ar fi vrut să fie părtaș faptelor mizerei, pieritoarei făpturi de carne, pielițe, nervi și sânge care-i macula eternitatea. Proptindu-se-n mâini pe ghizd urile puțului, tânărul se cufundă pân-la brâu în bezna de smoală dm interior, unde-n lumina oblică a lunii luceau stins doar primele două trepte. Ionel coborî
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a iubirii, dacă sub cocul de abanos, prins în piepteni dulci de baga, pe ceafa delicată, cu zulufi cârlionțați, nu i-ar fi crescut o hidoasă tumoare, cât un cap de nou-născut, buboasă și jupuită, supurând un must gălbui dintre pielițele roze... Mai jos, într-o hală largă ca o gară de cornier și de sticlă, de-a lungul pereților căreia tânărul dizolvat în teroare plutea ca aburul unei respirații fierbinți, se zărea o procesiune înamtînd spre un mormânt de cristal
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
furioasă a timpului, a-nălțat în aer fumul transparent, mergând pe mii de poteci deodată, al poveștilor ramificate la nesfârșit. Oricum, nici să fi fost o Mafaldă cu ochiul pineal ieșit între sprâncene, abia acoperit de un strat translucid de pieliță și holbîndu-se albastru la figurile cartoanelor de taroc, Maria n-ar fi putut ghici în câte moduri se va-ntrețese viața familiei ei cu cea a lui "tanti Hirsch" și a soțului ei Ionel, țărănuș sosit la oraș ca să facă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și proteine. Fascinat și cuprins de o oboseală de moarte, părintele simți deodată că totul e viu, că totul trăiește, că universul nu este nicidecum un mecanism de ceasornic, ci o arhitectură moale ca a corpului omenesc, un templu de pielițe, o bazilică de zgârciuri, un cenotaf de mucilagii, fără unghiuri drepte și fără materiale durabile, în care omul își produce visele, gîndunle și iluziile sale, timpul și limbajul său ca o celulă ce secretă un fir de păr sau cristalul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țeastă, înmugureau, dacă nu cu totul în realitate, cel puțin în efluviile zvonurilor și fabulațiilor. Păpușile copilelor dintr-o casă de raport de pe malul fluviului ar fi căpătat, toate, pe sub rochiile de pânză ordinară, vulve păroase, vii, de carne și pielițe, anus și buric. Inelul unei matroane onorabile, ce-și făcea vânt cu evantaiul pe balconul casei sale, se strânsese brusc, ca un sfincter, retezând cu totul degetul și se rostogolise apoi într-un ghiveci cu begonii. În zorii zilei de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
la colț, în dreptul unei prăvălii de servicii funerare, cu un capac de sicriu sprijinit de perete, trecătorii nu păreau a observa nimic deosebit. Înălțată pe vârfuri, așa cum umbla de obicei, cu părul coborând până în spatele genunchilor, iritîndu-i cu ultimii cârlionți pielița dulce de acolo, ovalul acela ca un ochi închis, femeia din lift părea alcătuită din aer de culoarea mierii. Tânăra țesătoare bănui că, totuși, trecătorii o puteau vedea la fel de bine ca și ei, dar că o găseau atât de potrivită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ac a boabelor de rouă în zori, pe o brândușă viorie. Luna, deasupra, își arăta coarnele puternice și tăioase. Femeia cea aurie și goală deschise gura larg, încît vârful arcuit al limbii deveni vizibil, ținut dedesubt de un frâu. de pieliță, și scoase un sunet ascuțit. Marele fluture se desprinse brusc de pe zid, risipindu-i pe ceilalți cu suflul aripilor de azur, se roti iarăși deasupra terenului viran și se aruncă, asemenea unui uliu pe un șoarice de câmp, la pieptul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cafenie de plastic. Mâinile mi se profilează astfel, palide, dar cu contururile întunecate, pe aurul roșu al ferestrei. Privesc pielea care le acoperă, zbârcită și semitransparentă ca o sticlă moale, întărită doar în vârful degetelor, acolo unde, ieșind ogivale din pielițele zdrențuite, pe care mi le tot rod până la sânge, unghiile rm-au crescut ca niște elitre rigide peste pântecul unor insecte. Sub piele, tensionate și fragede, se conturează tendoanele care acționează levierele degetelor. Iar degetele se mișcă, pentru că nu ne îndoim
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
numea Caria. Era puțin mai mare ca mine, trebuie să fi avut deja șase ani. Pe fața ei răutatea, pură, geometrică, abstrasă complet din relele pe care le făcea zilnic, era atât de pronunțată, încît părea o trăsătură fizică, o pieliță pe ochi, un neg sau un al doilea nas. Te gândeai că i-ar fi putut fi extirpată printr-o operație simplă, locală, pentru ca apoi fața fetiței să rămână una obișnuită. Caria avea ochii oblici și întunecați ca ai pisicilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
după ce mă băteam cu alți băieți, indiferent dacă-i răzbeam eu sau mâncam bătaie. Bambina, în afara ochilor ei cenușii și mați ca de beton, semăna la față cu Caria. Doar că răutatea crescută cărnos pe fața primeia devenea aici o pieliță subțire ca o bășică de pește, învelindu-i egal, lucios, toată fața. Bambina nu era impulsivă ca prietena ei, ci perversă și calculată. Membrele, ca și trunchiul, le avea filiforme, brune ca de țigăncușă. Niciodată nu privea pe cineva drept
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
se afla o ființă moale, cu o anatomie complexă și delicată, cu orificii umede pe marginile pântecului cenușiu, cu o față schițată vag, având în mijloc o trompă scurtă, la capătul căreia creștea și scădea o mare boabă de lapte. Pielițe încrețite, ca un scrot, se ridicau încetișor, și ființa aceea deschidea ochi de om (Caria închidea aici pleoapele și-apoi le descleia cu o încetineală nefirească, până ce ochii-i deveneau două globuri holbate parcă de o groază paralizantă; în același
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca o rodie ca să răspândească în noapte dumnezei de lumină și sânge, de cîte-o bătrână prmsă-ntr-o crustă de zahăr, îmi sunară deodată-n minte, cu ecouri de sală-nghețată, cuvintele "sfintei", mai limpezi decât le-ar fi putut rosti vreodată pielițele și cartilajele ei vocale: "Mergi până la capăt! până la capăt!" Apoi, o altă voce, indescriptibilă, copleșitoare, distrugătoare, atât de intensă și închisă-n sine încît nu putea fi compusă din sunete, ci din foneme, șopti liniștit și puternic în creierul meu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dacă nu cumva trebuia să merg înainte și înapoi în boustrophedon-ul copilăriei mele, dacă e o scriere pictografică sau fonetică, dacă este o scriere. Poze și înluminun, vmiete și frize cu labirinturi de lujeri împodobeau bătrânul ceaslov cu pagini de pielițe. În filigranul fiecărei file vedeai o țesătură de vinișoare albastre și roșii, zvâcnind la un singur puls, irigând paragrafele. Nervi arborescenți făceau fiecare literă sensibilă ca un dinte. Greșelile erau atacate de anticorpii din limfă. Căci pergamentul era viu ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
veninos, chiar la subțioara stângă, nu l-ar fi scos dintre soți, nu i-ar fi dat cu adevărat existență. Cu toții trăiau prin plăgile lor ce le serveau de nume, de însușiri și poate chiar de suflet. Buze de iepure, pielițe între degete, pântecul umflat de ciroză, hernii ombilicale cât lubenițele, lepră și scabie înnobilau trupurile roze, altfel purtând pecetea plicticoasei perfecțiuni. Îi priveam ore-n șir prin podeaua semiprețioasă, ce le punea o umbră verzuie, sticloasă, pe fețele ce ne
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
creier topit, dar cel mai mult cu mărgăritarele vechi și bolnave ce-mpodo-besc nimburile Dumnezeilor bizantini. Atunci aerul de sub fantastica boltă se veșteji către un cafeniu cald și semitransparent, iar pereții, din galbenul de caolin de la început, deveniră pulsatili ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora li se părea că sânt în pântecul unei ființe ciclopice, distingând, cu încăpățînarea astronomilor amatori, dincolo de pielița pereților, încrețiturile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ca de pieliță și colorați într-un mozaic incert de vinișoare stacojii și albastre, pe fondul hialin al unei cărni diafane. Uitîndu-se împrejur, unora li se părea că sânt în pântecul unei ființe ciclopice, distingând, cu încăpățînarea astronomilor amatori, dincolo de pielița pereților, încrețiturile bogat irigate ale intestinului gros și punga urinară cu mușchi circulari. Alții se credeau în vreun vestibul al creierului și jurau că faldurile luate de primii drept intestine nu erau decât circumvoluțiuni cerebrale, iar așa-zisa vezică - epifiza
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a irealului s-ar opaciza pân-la realitate. Dar nu există un capăt de sus sau de jos, și nu există ochi care-ar putea privi de acolo. Foi peste foi peste foi, lumea noastră este o carte cu pagini de pielițe. Și pielițele au vase de sânge și nervi. Și glomerule de sudoare-mpuțită. Cei vechi au știut-o și-au spus-o, căci fiecare lume e-o carte ce cuprinde o carte, și-n fiecare Evanghelie e-o Evanghelie. Odată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
s-ar opaciza pân-la realitate. Dar nu există un capăt de sus sau de jos, și nu există ochi care-ar putea privi de acolo. Foi peste foi peste foi, lumea noastră este o carte cu pagini de pielițe. Și pielițele au vase de sânge și nervi. Și glomerule de sudoare-mpuțită. Cei vechi au știut-o și-au spus-o, căci fiecare lume e-o carte ce cuprinde o carte, și-n fiecare Evanghelie e-o Evanghelie. Odată soarele s-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unei lame, albinosul i-a despicat Ceciliei pântecul, fără să curgă un strop de sânge, și-a scos de-acolo, curat ca un preparat anatomic, uterul, străjuit, ca de două aripi întinse, de trompele având la capete, între franjuri de pielițe moi, cele două ovare, ca două mici nestemate. Abia atunci, de parcă toată vitalitatea-i stătuse în organul cel delicat, corpul negresei muri, moale și cenușiu, și putrezi sub ochii noștri, până ce oasele risipite, galbene, se-mprăștiară pe podea. Doar radiusul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mâinii stângi mai rămase prins în cătușa metalică. Apoi și oasele se prefăcură în pulbere, iar pulberea se resorbi în podeaua sticloasă. Monsieur Monsii ținea pe palma deschisă a mâinii drepte fluturai de uterin, care lopăta ușor din voalurile de pielițe. În cele din urmă-și luă zborul, nu prin bătăi mecanice ca ale multor lepidoptere, ci prin unduiri într-un mediu gelatinos parcă, așa cum înaintează-n abisuri, ca-n vis, ființele străvezii de pe fundul oceanelor. Fluturând peste gol, mica vietate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tremurătoare. Un dialog se-nfiripa acolo, se comutau canale și frecvențe, se dădeau parole, mii de chei pătrundeau în tot atâtea broaște de aer și de vid, se răsuceau acolo, ridicau pinionii și camele, eliberau zăvoarele chimice. Și deodată nu pielițele, ci însuși spațiul dintre ele s-a deschis ca o poartă, deodată între membrane nu mai era spațiu, iar spermia și ovulul erau una, creierul și sexul erau una, spațiul și timpul una erau. Și spațiu-timp-creier-sexul începu frământarea. Se petrecură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și patru, morulă, blastrulă, gastrulă, și cele trei învelișuri embrionare scânteind ca o sticlă moale pe când se-ncrețesc, se înfășoară, se resorb, formează tuburi și muguri, se despart în puncte catastrofice, se reântâlnesc ca să schițeze fețe și membre, organe și pielițe, sisteme și aparate. Pește, reptilă, batracian, mamifer, săptă-mîna a patra, a cincea, a șasea, a șaptea. Luna a șasea, a șaptea, tumba din luna a opta. Plutirea pe floarea de lotus, în mijlocul apelor negre, cu pleoape închise și fața zâmbitoare
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
boabelor de lacrimi din ochi. Ce se-ntîmpla? Care era zeul nostru? Ce-avea să fie cu lumea acestei cărți ilizibile, acestei cărți? Și-atunci, Maria, pe când contemplam proliferarea dublă-a celulelor {două morule, blastrule, gastrule, despărțite (sau unite) de acea pieliță oglinditoare, am fost spintecați deodată de un trăz-net nimicitor: reapăruse coloana de flacără și rătăcea acum printre noi, făcîndu-ne una cu pardoseala discului sclipitor, integrîndu-ne-n el, digitalizând sângele și tendoanele și nervii noștri, trans-formîndu-le în memorie, memorie pură, holografică, indestructibilă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mări ce mă hrănește și mă conține. Un singur analizator, o singură celulă senzuală, lucidă, primind mereu vântul solar al vieții mele, cu franjele ei capricioase de auroră polară, cu amurgurile ei întortocheate și zorii ei orbitori, ce pătrund printre pielițe străvezii, îmi iluminează rinichii și glandele salivare, îmi desenează cu fluor și arsen scheletul și-mi vopsesc în mercur intestinele. Mă modifică, produc devieri chimice, amintiri și reflexe, imagini și sunete, eliberează hormoni și vise și lifturi și nopți și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]